Gara Onești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gara Onești
Gara Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti).jpg
Informații generale
AdresăBulevardul Republicii 78
Liniicalea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud  Modificați la Wikidata
OperatoriCFR Călători  Modificați la Wikidata
Gări adiacentegara Borzești Bacău hc.
gara Trotuș[*]  Modificați la Wikidata
Structurăbeton
PeroaneModificați la Wikidata
ParcareDa
Istoric
Deschisă  Modificați la Wikidata
Reconstruită1968
Electrificată1974
Alte informații
ProprietarCăile Ferate Române  Modificați la Wikidata
AdministratorCăile Ferate Române  Modificați la Wikidata

Gara Onești (cunoscută în trecut ca Gara Gheorghe Gheorghiu-Dej) este o stație feroviară din municipiul Onești, aflată pe magistrala M501 (Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Între anii 1881-1885 s-a construit calea ferată Adjud-Târgu Ocna, după planurile inginerului Anghel Saligny. Podul de fier peste râul Trotuș a fost primul pod combinat din țară, compus linie ferată și șosea. Dimensiunile structurii superioare ale podului sunt: 150 m lungime, 12,50 m lățime, din care 6 m reprezintă partea căii ferate, iar 6,50 m partea carosabilă.[1]

Din anul 1899 gara Onești a început să facă serviciu de telegraf, poștă ușoară, mandate poștale, rambursări interne și mesagerie. Pentru obliterarea corespondenței, în gara Onești s-au folosit două feluri de ștampile: o ștampilă liniară, cu cadru teșit la colțuri și o ștampilă dreptunghiulară, cu data în interiorul cadrului și inițialele C.F.R.[2]

În anul 1917 artileria austro-ungară a executat bombardarea satului Onești, de pe dealul Coșna, distrugând gara și triajul acesteia, dar nereușind să avarieze podul de fier de peste Trotuș. Iată ce scria Ioan Missir, referindu-se la Oneștiul anului 1917: „Onești. Gara, bătută de artileria inamică, se cutremură, împrăștiind din răstimp bucăți de șină cu terasament cu tot, moloz și sfărâmături de vagoane, obuzele se sparg toate în cuprinsului singurului loc de cale ferată prin care respirăm. Avioanele completează simfonia petrecută de tirul furios al bateriilor antiaeriene…”[3]

În anul 1917, aici își trimitea corespondența și locotenentul Radu Comșa, eroul romanului Întunecare (1927-1928) de Cezar Petrescu, participant la luptele de la Oituz: „Luminița avea astfel pe cineva aci, care purta grijă în fiecare zi să-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data, localitatea și nimic despre mișcarea trupelor” sau plicul închis, pe care Omir avea să-l dea cuiva sigur, ca să-l pună direct la tren ori la Onești”.[4]

Trafic și trenuri personal[modificare | modificare sursă]

Traficul de persoane din gara Onești este reprezentat de un număr de 19 trenuri care deservesc zilnic stația. Majoritatea acestor trenuri o reprezintă trenurile Regio, 17 ca număr, de scurt parcurs. 2 trenuri InterRegio.

Din Onești există servicii zilnice cu automotoarele:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Verde Rozalia și Verde Teodor, Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 24
  2. ^ Verde Rozalia și Verde Teodor, Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 25
  3. ^ Verde Rozalia și Verde Teodor, Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 32
  4. ^ Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 404.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]