Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud
Gara din Livezi Ciuc
Gara din Livezi Ciuc
Hartă cu Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud
Magistrala: CFR: 400/501
Lungime: 220 km
Ecartament: 1435 mm
STR
de la Brașov
BHF
32,22 Sfântu Gheorghe 550 m
BUE
DN13E
ABZrf
spre Târgu Secuiesc
WBRÜCKE
Olt
HST
37,23 Arcuș
HST
41,71 Bodoc
WBRÜCKE
Olt
BUE
DN12
HST
48,51 Malnaș
WBRÜCKE
Olt
HST
52,70 Malnaș-Băi
HST
57,61 Cariera Bicsad
HST
60,57 Bicsadu Oltului
HST
63,36 Cariera Carpitus
WBRÜCKE
Olt
BHF
66,68 Băile Tușnad
WBRÜCKE
Olt
HST
72,27 Tușnad Sat
HST
75,47 Vrabia
WBRÜCKE
Olt
HST
81,93 Sânsimion
HST
83,97 Sântimbru Ciuc
HST
87,35 Sâncrăieni
BHF
95,08 Miercurea Ciuc 660 m
BUE
DN12
BHF
103,34
149
Siculeni 680 m
ABZgl+l
spre Gheorgheni
HST
143,00 Mihăileni
HST
140 Nădejdea Sat
HST
137,58 Nădejdea hm.
HST
134 Caracău
BRÜCKE
Viaductul Caracău (264 m lungime)
BHF
130,94 Livezi Ciuc 980 m
BRÜCKE
Viaduct
TUNNEL1
Tunelul Ciumani (1223 m lungime) 1.012 m
BRÜCKE
Viaduct
HST
127 Utușoiu
BRÜCKE
Viaduct
WBRÜCKE
Trotuș
HST
123 Lunca de Sus
HST
119,85 Tarcău
HST
117,23 Lunca de Mijloc
BUE
DN12A
HST
112,42 Bolovăniș
WBRÜCKE
Trotuș
BUE
DN12A
BHF
108,39 Ghimeș 730 m
WBRÜCKE
Trotuș
STR+GRZq
fosta Graniță România/Austro-Ungaria
WBRÜCKE
Trotuș
BUE
DN12A
HST
103,14 Palanca
HST
98,64 Brusturoasa
BUE
DN12A
HST
94,30 Simbrea
HST
86,73 Goioasa
TUNNEL1
Tunel
WBRÜCKE
Trotuș
HST
82,84 Caralita
HST
78,74 Asău
BUE
DN12A
WBRÜCKE
Trotuș
BHF
73,80 Comănești
eABZlf
spre Moinești
WBRÜCKE
Trotuș
HST
67,40 Valea Uzului
WBRÜCKE
Uz
HST
66,14 Valea Uzului hc.
HST
61,08 Dofteana
HST
56,55 Cireșoaia
WBRÜCKE
Trotuș
TUNNEL1
Tunel
WBRÜCKE
Trotuș
WBRÜCKE
Trotuș
BHF
51,68 Saline
HST
50,16 Târgu Ocna
HST
47,78 Viișoara
HST
43,90 Trotuș
BUE
DN11
WBRÜCKE
Trotuș
BHF
37,67 Onești
HST
34,28 Borzești Bacău h.
HST
30,32 Borzești Bacău
HST
23,22 Căiuți
HST
17,55 Bâlca
HST
12,45 Cornățel Moldova
WBRÜCKE
Trotuș
HST
8,82 Urechești
eHST
2,53 Urechești PO
ABZrg
spre Roman
BHF
0,00 Adjud
STR
spre Galați

Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Viaductul Caracău

Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la acel moment o graniță lungă între cele două țări. De asemenea, o legătură pe Valea Trotușului și prin Pasul Ghimeș-Palanca era inițial avută în vedere, fără a avea însă un caracter obligatoriu. În anul 1875 antreprenorul englez George B. Crawley a primit concesiunea pentru construirea liniilor Ploiești–Predeal și de la Adjud către Târgu Ocna. El a început lucrările, dar a trebuit să le oprească în 1876, deoarece guvernul român nu reușea să facă față obligațiilor de plată.[1] Calea ferată de la Adjud la Târgu Ocna a fost deschisă în cele din urmă în 1884.[2]

După punerea în funcțiune a căii ferate Brașov–Sfântu Gheorghe–Târgu Secuiesc în anul 1891, Regatul Ungariei – de care aparținea pe atunci Transilvania – a adresat o cerere către guvernul României, din motive strategice, pentru construirea unei linii de cale ferată între Transilvania și Moldova. Autoritățile ungare au sugerat o legătură prin Pasul Oituz-Brețcu. România, pe de altă parte, a venit cu proiectul unui traseu prin Pasul Ghimeș-Palanca, adică de la Târgu Ocna, și a propus realizarea acestuia.

Construirea acestui traseu feroviar prezenta cerințe tehnice de nivel înalt din cauza terenului greu. În special, pe tronsonul între Mihăileni și Păltiniș trebuiau construite mai multe poduri și tuneluri. Creasta principală a Carpaților a fost traversată, la 1.012 m altitudine, prin Tunelul Ciumani (1223 m lungime). Pe partea de vest a fost construit Viaductul Caracău (cu o lungime de 264 m), aflat la 64 m înălțime față de valea străbătută.

Pe partea ungară, tronsonul de la Sfântu Gheorghe la Miercurea Ciuc a fost pus la dispoziția traficului feroviar la 5 aprilie 1897, iar continuarea până la graniță în localitatea Ghimeș la data de 18 octombrie a aceluiași an.[3] Pe teritoriul românesc, lucrările au durat un pic mai mult; tronsonul de la Târgu Ocna la Comănești a fost finalizat la 27 noiembrie 1898, iar ultima porțiune între Comănești și Ghimeș a fost terminată la 6 aprilie 1899.[2]

În Primul Război Mondial Viaductul Caracău a fost parțial avariat de lupte în 1916, grinda sa centrală fiind distrusă. Inginerii armatei austro-ungare au reușit în anul următor să monteze o grindă dreaptă, dar susținută la o treime din deschidere de o palee metalică de peste 40 m înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani. După război, Transilvania a devenit parte componentă a României, astfel încât întreaga cale ferată a fost preluată și exploatată de compania feroviară română de stat CFR.

În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar partea de vest a căii ferate a ajuns din nou pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească. În 1944, trupele germane au distrus din nou provizoriu Viaductul Caracău. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945, constructorii români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (au fost folosiți 3.600 metri cubi de lemn). În paralel, s-a început construcția unui nou viaduct, care a fost pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România.[4]

Situație actuală[modificare | modificare sursă]

Gara Livezi Ciuc

Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud este în întregime electrificată și predominant cu linie simplă: are linie simplă între Sfântu Gheorghe–Siculeni și Onești și linie dublă de la Onești la Adjud. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate și personale. Tronsonul de la Sfântu Gheorghe la Siculeni este astăzi parte a importantei magistrale feroviare de la Brașov spre Satu Mare. De asemenea, prezintă importanță și pentru traficul de mărfuri. Începând din anul 2001, a fost transportată în fiecare zi de la Moinești la Ploiești câte o garnitură de petrol de 1 km lungime.

Linii de cale ferată întâlnite de-a lungul acesteia[modificare | modificare sursă]

Forme de relief străbătute[modificare | modificare sursă]

Notă - Prescurtări folosite în graficul liniei :

  • h. = Haltă fără vânzare de bilete
  • Hm. = Haltă de mișcare
  • hc. = Haltă deschisă pentru achiziționarea biletelor


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lothar Maier: Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866–1877: Schein und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität. Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1989, p. 230–237
  2. ^ a b colectzii.ro, accesat la 10 aprilie 2009
  3. ^ Situl CFR, accesat la 10 aprilie 2009
  4. ^ Situl CFR, accesat la 18 martie 2009