Benzodiazepină
| Benzodiazepină | |
 Structura chimică generală a benzodiazepinelor: „R” reprezintă locațiile generale ale catenelor laterale, care conferă fiecărei substanțe medicamentoase caracterele proprii | |
| Identificare | |
|---|---|
| UNII | M0Q7802G2B  |
| Date farmacocinetice | |
| Țintă biologică | receptorul GABAA |
Benzodiazepinele reprezintă o clasă de medicamente psihotrope (psihoactive) în a căror structură chimică este prezent un nucleu benzenic fuzionat cu un nucleu de diazepină. Aparțin unei categorii de medicamente cunoscute ca și tranchilizante minore (anxiolitice).[1] Primul medicament de acest gen, clordiazepoxidul („Librium”), a fost descoperit accidental de către Leo Sternbach în 1955, și a devenit disponibil în 1960. Începând cu 1963, Hoffmann–La Roche a pus pe piață și diazepamul („Valium”), una dintre cele mai cunoscute și folosite benzodiazepine.[2] În 1977, benzodiazepinele erau cele mai prescrise medicamente la nivel global.[3]
Câteva benzodiazepine comune sunt: alprazolamul (Xanax), diazepamul (Valium), lorazepamul (Anxiar), bromazepamul, midazolamul, tetrazepamul.
Utilizări medicale[modificare | modificare sursă]
Sunt utilizate pentru tratarea unei mari varietăți de condiții medicale, precum crizele epileptice, dependența de alcool, anxietate, panică, agitație și insomnie. Majoritatea sunt administrate orale, dar există și posibilitatea de a fi administrate intravenos, intramuscular sau rectal (prin supozitoare).[4]:189 În general, benzodiazepinele sunt bine tolerate de către pacienți și dau rezultate destul de bune pe termen scurt.[5][6]
Farmacologie[modificare | modificare sursă]
Benzodiazepinele au efect asupra neurotransmițătorilor pentru acidul gama-aminobutiric (GABA) din receptorii membranari de tipul GABAA receptor, ceea ce rezultă în acțiunea deprimantă asupra sistemului nervos central.[7] Astfel, ele sunt: sedative, hipnotice (induc, produc sau ajută la menținerea somnului), anxiolitice (anti-anxietate), anticonvulsivante (antiepileptice) și miorelaxante. Doze mărite a benzodiazepinelor pot cauza amnezie anterogradă și disociere.[8][9]
Chimie[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Goldberg, Raymond (). Drugs Across the Spectrum (în engleză). Cengage Learning. p. 195. ISBN 9781111782009.
- ^ Shorter E (). „Benzodiazepines”. A Historical Dictionary of Psychiatry. Oxford University Press. pp. 41–2. ISBN 0-19-517668-5.
- ^ Treating Alcohol and Drug Problems in Psychotherapy Practice Doing What Works. New York: Guilford Publications. . p. 47. ISBN 9781462504381.
- ^ Royal Pharmaceutical Society of Great Britain (). British National Formulary (BNF 57). BMJ Group and RPS Publishing. ISBN 978-0-85369-845-6.
- ^ Perugi G, Frare F, Toni C (). „Diagnosis and treatment of agoraphobia with panic disorder”. CNS Drugs. 21 (9): 741–64. doi:10.2165/00023210-200721090-00004. PMID 17696574.
- ^ Tesar GE (mai 1990). „High-potency benzodiazepines for short-term management of panic disorder: the U.S. experience”. The Journal of Clinical Psychiatry. 51 Suppl (Suppl): 4–10; discussion 50–3. PMID 1970816.
- ^ „Benzodiazepine”, Sfatulmedicului.ro, accesat în
- ^ Page C, Michael C, Sutter M, Walker M, Hoffman BB (). Integrated Pharmacology (ed. 2nd). C.V. Mosby. ISBN 978-0-7234-3221-0.
- ^ Olkkola KT, Ahonen J (). „Midazolam and other benzodiazepines”. Handbook of Experimental Pharmacology. Handbook of Experimental Pharmacology. 182 (182): 335–60. doi:10.1007/978-3-540-74806-9_16. ISBN 978-3-540-72813-9. PMID 18175099.
| ||||||||||||||||||||||||||
