Amfetamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura moleculară a amfetaminei

Amfetamina[A] (prescurtare de la alfametilfenetilamină ) este un stimulent potent al sistemului nervos central (SNC), utilizat în tratamentul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), narcolepsiei, și obezității. Amfetamina a fost descoperită în 1887 și există sub forma a doi enanțiomeri:[B] levoamfetamina și dextroamfetamină.

Note[modificare | modificare sursă]

  • A Alte sinonime și denumiri alternative includ: 1-fenilpropan-2-amină (IUPAC name), α-methylbenzeneethanamine , α-methylphenethylamine , amfetamine (Denumirea Comună Internațională), β-phenylisopropylamine , desoxynorephedrine, and speed.[1][2]
  • B Enanțiomerii sunt molecule, reprezentând fiecare imaginea în oglindă a celeilalte. Din punct de vedere structural, ele sunt identice, dar de orientare opusă.[3]
    Levoamfetamina și dextroamfetamina mai sunt de asemenea cunoscute și ca L-amf sau levamfetamină (Denumirea Comună Internațională⁠(en)), respectiv D-amf sau dexamfetamină (DCI).[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Compound Summary”. Amphetamine. PubChem Compound. National Center for Biotechnology Information. . Accesat în . 
  2. ^ „Identification”. Amphetamine. DrugBank. University of Alberta. . Accesat în . 
  3. ^ „Enantiomer”. IUPAC Goldbook. International Union of Pure and Applied Chemistry. doi:10.1351/goldbook.E02069. Arhivat din original la . Accesat în . One of a pair of molecular entities which are mirror images of each other and non-superposable.