Omonimie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Omonim)
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, omonimia se referă la un grup de cuvinte care au aceeași ortografie și pronunție, dar au sensuri diferite. Starea unor cuvinte de a fi identice sau cvasi-identice în aspect și pronunție se numește omonimie, iar cuvintele din această categorie se numesc omonime.

Omonimul este un cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunție cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine.[1]

Termen Semnificație Ortografie Pronunție
Omonim Diferită La fel La fel
Homograf Diferită La fel La fel ori diferită
Homofon Diferită La fel sau diferită La fel
Heteronim Diferită La fel Diferită
Heterograf Diferită Diferită La fel
Polisem Diferită dar apropiată La fel La fel ori diferită
Capitonim Diferită la
capitalizare
La fel cu excepția
capitalizării
La fel ori diferită

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul „omonim” provine din limba greacă veche, fiind un cuvânt compus pentru a cărui construcție s-au folosit prefixul homo (ὁμο), desemnând „la fel”, și sufixul ṓnymos (ώνυμος), însemnând „nume”. Se poate referi la două sau mai multe concepte lingvistice, care se desemnează „același nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu și necesită dezambiguizare.

Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificată urmărind tabelul alăturat în care omonimia, homografia, homofonia, heteronimia, heterografia, polisemia și capitonimia sunt explicate separat, prin diferențiere, într-o modalitate cuantificată.

Deloc surprinzător, pot exista neclarități sau ambiguități chiar în cazul unor surse considerate „sigure”.

Definiții[modificare | modificare sursă]

Intrarea pentru „omonime” în Enciclopedia Britanica (ediția a 14-a) spune că „omonimele sunt cuvinte scrise la fel dar cu sens total diferit și că omonimele sunt cuvinte asemănătoare ca pronunție din cauza accentului”. Pe de altă parte, omonimele sunt definite în Dicționarul Oxford al limbii engleze (ediția a doua) ca „un cuvânt cu aceeași scriere ca altul, dar cu origine și înțeles diferite.”

Exemple[modificare | modificare sursă]

Omonimele se pot clasifica astfel:[2]

  • Omonime gramaticale - același sens, aceeași parte de vorbire, dar persoane diferite:
    • vin - verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;
    • vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.
  • Omonime lexico-gramaticale - clasă morfologică diferită, sens diferit:
    • sare - substantiv, cu sensul de aliment;
    • sare - verb, cu sensul de a sări.

Similar, o „bancă”, o „bancă” de conturi și o „bancă” de schimb au în comun doar scrierea și pronunțarea, dar nu și înțelesul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul Explicativ al limbii române (DEX)
  2. ^ Nicolae Felecan Dicționar de omonime, București: Editura VOX, 2001, ISBN 973-9381-61-8

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Williams, Edna R. (1944). The Conflict of Homonyms in English [Studiile Yale în English 100]. New Haven: Yale University Press.