Rădăcină (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rădăcina sau radicalul este un element primitiv invariabil (total sau parțial), ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie, sau mai multor forme ale aceluiași cuvânt, și care conține sensul lexical al cuvântului. Exemple de rădăcini în limba română:

  • copil- în copil, copilandru, copilărie, copiliță, copilărește
  • alb- în alburiu, albișor, albeață, alb, albi, albicios, albiliță, albitură, albeală
  • cred- (cu varianta crez-) în credem, credeam, crezui, crezusem, crezând, crezut
  • f- în fi
  • eșt- în ești
  • est- în este
  • sunt- în suntem
  • er- în eram
  • fu- în fusei, fusesem
  • fi- în fiind
  • fo- în fost
  • lu- în lua,
  • ia- în iau
  • ie- în iei
  • usc- în usca
  • usuc- în usuci

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de termeni lingvistici, Editura Albatros, București, 1980