Cosăuți, Soroca

Pentru alte sensuri, vedeți Cosăuți.

Coordonate: 48°13′44″N 28°17′28″E / 48.2288888888°N 28.2911111111°E
Cosăuți
— Sat-reședință —

Cosăuți Cosăuți (Moldova) Poziția geografică

Țară	Republica Moldova
Raion	Soroca
Comună	Comuna Cosăuți, Soroca

Altitudine	91 m.d.m.

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-5116

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Cosăuți este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Soroca, Republica Moldova.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pe o piatră comemorativă din localitatea Sjonhem, de pe insula Gotland (Suedia), din secolul al XI-lea, se pomenește că varegul Rodfos, probabil o căpetenie vikingă, „a fost omorât de vlahi (blakumen) în timpul călătoriei în străinătate”. Cel mai probabil evenimentul a avut loc la un prag (probabil Cosăuți) al Nistrului în drumul de la varegi la greci, când varegii trebuiau să aducă bărcile la mal pentru a trece de praguri.

Supranumit și satul pietrarilor, Cosăuți te întâmpină cu un peisaj pitoresc chiar de la intrarea în localitate. Aici se găsesc câteva rezervații naturale de excepție datorită mișcărilor tectonice, care au scos din adâncimi, de la peste 2000 de metri, lava unui vulcan stins și celebra „piatră de Cosăuți”, care reprezintă de fapt sedimentele primelor organisme pluricelulare de pe planetă. Aceasta se dă ușor la prelucrat, iar meșterii de aici se întrec în cioplitul sculpturilor, monumentelor, obiectelor ornamentale din piatră. La fel, satul mai este cunoscut prin apa sa tămăduitoare de la „Prestol” – un izvor de pe teritoriul mănăstirii vechi din defileul împădurit al Rezervației peisagistice „Cosăuți”. Rezervația se află între localitățile Cosăuți și Iorjnița, pe malul Nistrului și ocupă 585 ha în defileul pitoresc din preajma mănăstirii. Este una dintre primele rezervații create la începutul anilor 90 ai sec. XX odată cu extinderea zonei de protecție a pădurii „Stânca-Jeloboc“. Rezervația conservează peisaje inedite și formațiuni biotice valoroase ce formează un segment al coridorului eco-biologic nistrean al Rețelei Ecologice PanEuropene. Rezervația are o diversitate de elemente peisagistice proeminente, cum ar fi stâncile, peșterile, râpele, defileurile râulețelor etc. Pe versanții și porțiunile abrupte s-au păstrat pădurile seculare reprezentative de stejar. Rezervația este una dintre cele mai vizitate destinații turistice din Soroca datorită amplasării aici a complexului monahal, izvorului „Prestol” cu ape curative, ruinelor fortificațiilor geto-dacice, dar și unor vestigii ale așezării umane din Epoca paleolitică.

De altfel, la Cosăuți sunt 2 dintre cele 7 monumente de origine geologică și paleontologică din raionul Soroca (Pragurile Nistrului din Cosăuți, Aflorimentul de gresii și granit de la Cosăuți), dar și 2 arbori seculari (stejar pedunculat). Aici Nistrul este întretăiat de o fâșie de roci tari din gnaisuri și granituri roșii, formând un monument geologic unic. În această zonă pragurile Nistrului formează un sector spectaculos prin care apa râului curge tumultos, nemaiîntâlnit în altă parte a Moldovei.

Documentar, localitatea este atestată la 17 ianuarie 1517 într-un hrisov semnat de Bogdan al III-lea, dar sursele indirecte arată data de 3 ianuarie 1509. Denumirea veche a localității a fost probabil Căsuțe sau Casacinți. Pe vremuri a existat și o altă vatră a satului cu denumirea Urzeni. Legenda zice că pe timpuri locuitorii satului Urzeni aveau loturi de pământ pe aici, unde solul era mai fertil. Ei creșteau diferite culturi, pomi fructiferi și, pentru a se adăposti de ploile și vânturile reci, urzenii au început să-și construiască bordeie, colibe, iar mai târziu și căsuțe. Acolo își găseau refugiul și în momentele grele, ferindu-se din calea turcilor, tătarilor, cazacilor și altor dușmani. Numărul căsuțelor creștea și oamenii au prins a spune acestui loc „la căsuțe”. Mai târziu, locuitorii au părăsit satul Urzeni și s-au stabilit în satul nou format, denumirea transformându-se din Căsuțe (Cosacinți) în Cosăuți.

Primele informații despre mănăstire sunt din anul 1729, care avea o bisericuță din lemn acoperită cu șindrilă și 5 chilii tot din lemn ce adăposteau 9 călugări și preoți. Aceasta este însă desființată în 1833, păstrându-se însă denumirea locului – „Prestol”. După 160 de ani aici reapare viața monahală, se construiește în piatră biserica „Acoperământul Maicii Domnului”.

În sat biserica a fost înălțată din lemn la 1793, apoi reconstruită în piatră la 1882. Pe la începutul secolului al XX-lea este construită școala, iar în 1912 este dată în exploatare clădirea băncii agricole sătești ^[1]