Nimereuca, Soroca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Nimereuca este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Soroca, Republica Moldova.

Nimereuca
—  Sat-reședință  —
Nimereuca se află în Moldova
Nimereuca
Nimereuca
Nimereuca (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°17′53″N 27°56′11″E / 48.2980555556°N 27.9363888889°E48°17′53″N 27°56′11″E / 48.2980555556°N 27.9363888889°E

Țară Republica Moldova
RaionSoroca
ComunăComuna Nimereuca, Soroca
Atestareatestat documentar la 22 mai 1628

Guvernare
 - PrimarIon Naval (Ind.)

Altitudine58 m.d.m.

Populație
 - Totalla 1 ianuarie 2006: 2.475 de oameni, dintre care 2.450 moldoveni, 15 ucraineni și 8 ruși locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-6647
Prefix telefonic230

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul Nimereuca are peste 200 de fântâni, fiind amplasat pe malul pitoresc al râului Nistru, pe un povârniș.

Este o localitate cu o istorie medievală, prima atestare documentară se referă la 24 martie 1624, când pe vremurile lui Radu Mihnea Vodă, boierul Miron Barnovschi a fost ridicat în rang de hatman și i se întăresc moșiile, una dintre care fiind cea de la Nimereuca.

Totuși, se știe că încă pe vremurile lui Alexandru cel Bun (înc. sec. XV) un pan (nobil) cu numele Nemirca a stăpânit aici un șir de sate. De aici și denumirea locului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea Nimereuca a fost vad pe Nistru, protejând hotarele Moldovei.

Recensământul din 1772-1773 arată că în sat erau două fețe bisericești, ce ar însemna că pe atunci deja exista o biserică. Documentar, biserica este atestată abia în anul 1781 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Ca și multe altele de prin părțile locului, biserica era construită din nuiele, unsă cu lut și acoperită cu stuf. Pe lângă ea se înființează la 1862 o școală bisericească. Biserica veche reparată pe parcurs s-a păstrat până acum pe malul Nistrului și este înzestrată cu icoane și alte obiecte de cult. Construcția bisericii noi din piatră cu același hram a fost începută prin 1913, dar în perioada 1948-1985 a fost închisă și transformată în depozit de semințe. După o reparație capitală, ea a fost redeschisă.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]