Holoșnița, Soroca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Holoșnița
—  Sat-reședință  —
Holoșnița se află în Moldova
Holoșnița
Holoșnița
Holoșnița (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°14′51″N 28°10′37″E / 48.2475°N 28.1769444444°E48°14′51″N 28°10′37″E / 48.2475°N 28.1769444444°E

Țară Republica Moldova
RaionSoroca
ComunăHoloșnița

Altitudine89 m.d.m.

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3023
Prefix telefonic230

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Holoșnița este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Soroca, Republica Moldova.

Lângă sat este amplasată rezervația peisagistică Holoșnița.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Probabil, una dintre cele mai pitorești localități din valea Nistrului este satul Holoșnița. Localitatea încadrează într-un canion spectacular al râului gospodăriile țărănești cu mai multe case din piatră tradiționale nordului Moldovei. În centrul vechi al satului se înalță biserica „Sf. Nicolae”, care păstrează forme ale arhitecturii autohtone de la începutul sec. XIX.

Puțini știu că aici, la cotul Nistrului, arheologii au descoperit două așezări antice, una din mileniul IV-II înainte de Hristos, iar alta din perioada romană, devastată în timpul unei bătălii cu hunii (până în anul 376). Se știe că satul medieval a existat încă pe timpul lui Ștefan cel Mare, totuși prima mențiune apare la 10 aprilie 1554 cu denumirea Golovcința, deși pe parcurs i s-a mai zis Volocinții, Vălăvcinița, Voloșnița și a ajuns până în prezent cu denumirea Holoșnița. În câteva rânduri a fost devastat de cazacii de peste Nistru, dar viața revenea de fiecare dată în aceste locuri tihnite de la cotul Nistrului.

Pe la 1772 în sat funcționa o biserică din lemn, în care slujeau 2 preoți, iar în 1817 aici slugeau deja 5 preoți. Biserica actuală „Sf. Nicolae” este zidită din piatră la 1824, este cruciformă, de tip mixt, așa cum se obișnuia în acele vremuri. 40 de ani mai târziu, pe lângă biserică apare o Școală de alfabetizare, care a funcționat până s-a deschis școala nouă în 1905. Dintotdeauna satul a fost loc de trecere peste Nistru, astfel pe la sfârșitul secolului al XIX-lea aici funcționa un debarcader și un pod plutitor folosite de localnici și comercianți pentru transportarea mărfurilor pe ambele maluri. Pe malul stâncos al Nistrului, spre localitatea Cremenciug se întinde o pădure seculară – monument al naturii protejat de stat. Aici sunt conservate pâlcuri de arbori din flora a două regiuni biogeografice, unde vedem printre stâncile erodate de vreme stejari, frasini, carpeni și tei, alături de plopișuri și sălcișuri.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  2. ^ https://www.undp.org/content/dam/moldova/docs/Ghit%20turistic_Soroca%20v15%20(Interactiv)%2096.pdf