Bădiceni, Soroca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Bădiceni
—  Sat-reședință  —
Bădiceni se află în Moldova
Bădiceni
Bădiceni
Bădiceni (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°12′12″N 28°03′16″E ({{PAGENAME}}) / 48.2033333333°N 28.0544444444°E

Țară Republica Moldova
RaionSoroca
ComunăBădiceni
Atestare1599

Suprafață
 - Total3.57 km²
Altitudine232 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total3.391 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3011
Prefix telefonic230

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Bădiceni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Soroca, Republica Moldova. Are o suprafață de circa 3,57 kilometri pătrați și o populație de 3.238 locuitori (conform recensământului din 2004). Localitatea este situată la distanța de 20 km de orașul Soroca și la 182 km de Chișinău. Satul Bădiceni a fost menționat documentar pentru prima oară în anul 1599.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Traversând sătucul Grigorăuca și cotind la stânga, apoi urcând o pantă mare, te pomenești pe culmea Codrețului, de unde se deschide așezarea pitorească a satului Bădiceni. Ca și în majoritatea satelor din Moldova, pe locul satului Bădiceni au fost atestate așezări umane cu mult mai înainte de apariția actualei localități. În locurile numite Delnița și Planul popii în timpul unor săpături arheologice au fost descoperite vetrele a 4 așezări de la sfârșitul mil. IV î.Hr. - sec. IV d.Hr., iar în urma marilor migrații pe teritoriul localității au rămas 3 movile funerare.

Data întemeierii satului a devenit temă de discuții pentru mai mulți savanți. Există câteva opinii și, respectiv, mai multe date care confirmă documentar existența satului. Se vorbește despre prima atestare documentară de la 13 iunie 1599 cu denumirea veche a localității Burdujeni. Un document din Arhiva Națională a Moldovei, datat cu 25 octombrie 1647, este considerat drept cel mai vechi document scris despre sat. Dar se știe că pe moșia actualului sat au fost cel puțin 4 așezări medievale: Burdujeni, Corobceni, Voroncoveni, Bădiceni și Bădicenii Noi. În perioada sovietică toate au fost comasate într-o localitate mai mare.

Se crede că denumirea provine de la întemeietorul satului Salion Bădicu. Dar legenda relatată de unii localnici spune că tare demult în sat locuia un boier pe nume Ceni. În localitatea de alături locuia sora mai mică a boierului. Deseori când venea la fratele său pe ospeți ea spunea: ,,mă duc la bădica Ceni sau la Badea Ceni”. De atunci a rămas denumirea localității Bădiceni.

În dreapta de la drumul central se află locul frumos amenajat al primei bisericuțe din sat construită încă în sec. XVIII. Prima biserică din sat cu hramul „Sf. Nicolae” a fost construită de localnici în 1768 din lemn, acoperită cu stuf, cu clopotnița „la ușa bisericii”. Acum aici este înălțată o răstignire lângă piatra veche, pe care este încrustată o icoană din vechiul altar al bisericii.

Biserica de piatră „Adormirea Maicii Domnului”, funcțională și astăzi, a fost construită în anul 1866 de răzeșii satului cu ajutorul proprietarului Petru Știucă. A funcționat neîntrerupt chiar și în perioada sovietică.[1]

Conform Dicționarului Geografic al Basarabiei de Zamfir Arbore, în 1904 Bădiceni era centru al voioșiei Bădiceni. Numărul caselor era 343. Funcționa o biserică, o școală cu o clasă elementară rusească. În 1896, erau prisăci cu 685 stupi, iar în 1900 cu 53 stupi. Erau amenajate grădini și 6 mori de vânt.

Etimologia denumirii[modificare | modificare sursă]

Numele satului Bădiceni, a venit de la un baiețaș pe nume „Ceni” care avea niște frați mai mici și îl strigau Bădi(de la badea) Ceni și auzea Bădiceni.

Demografie[modificare | modificare sursă]

La recensământul din anul 2004, populația satului constituia 3.238 de oameni, dintre care 49,32% - bărbați și 50,68% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 98,39% - moldoveni, 0,31% - ucraineni, 0,37% - ruși, 0,03% - găgăuzi, 0,06% - bulgari, 0,77% - țigani, 0,06% - alte etnii.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]