Sari la conținut

Comuna Iancu Jianu, Olt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iancu Jianu
  comună  
Map
Iancu Jianu (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°29′33″N 24°01′43″E ({{PAGENAME}}) / 44.492585°N 24.028694°E44.492585; 24.028694

Țară România
Județ Olt

SIRUTA127288

ReședințăIancu Jianu
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Iancu Jianu[*]Paulică Munteanu[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total47,92 km²

Populație (2021)
 - Total3.511 locuitori

Fus orarUTC+02:00

Prezență online
http://www.primariaiancujianu.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Iancu Jianu (în trecut, Cepturoaia, Ciuturoaia și Știrbei) este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată din satele Dobriceni, Iancu Jianu (reședința) și Preotești.[2]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Știrbei, făcea parte din plasa Oltețul-Oltul de Sus a județului Romanați și era formată din satele Bărbești, Buboca, Curtișoara, Dobrețu și Știrbei, cu o populație de 2848 de locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală.[3] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceiași plasă și comuna Dobriceni, formată și ea din satele Dobriceni, Mărcușul și Preotești, cu o populație de 551 de locuitori. În comună funcționau trei biserici.[4]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Oltețu din același județ. Comuna Știrbei avea o populație de 3272 de locuitori (în satele Berbești, Oltețeanu și Știrbei),[5] iar comuna Dobriceni 868 (în satele Dobriceni și Preotești).[6]

În anul 1950, comunele au trecut în cadrul raionului Caracal din regiunea Craiova și (după 1960) din regiunea Oltenia, satele Berbești și Oltețani fiind transferate deja la comuna Laloșu. După instaurarea regimului comunist, comuna și satul Știrbei au luat numele de Iancu Jianu, în anul 1953. Tot atunci, a fost desființată comuna Dobriceni, satele ei fiind incluse în comuna Iancu Jianu. Satele Curtișoara și Dobrețu s-au desprins și ele ulterior pentru a forma comuna Dobrețu. În anul 1968, comuna trece la județul Olt, cu actuala compunere.[7][8]

Istoria satelor componente

[modificare | modificare sursă]
  • Dobriceni
    • Satul Dobriceni, parte din localitate, a fost atestat documentar cu 418 ani în urmă, mai exact la 29 mai 1589, în timpul domniei lui Mihnea Turcitu. Dacă atestarea satului este clară, în ceea ce privește denumirea sa, există mai multe variante. Unii cercetători cred că ar fi un antroponim de la numele unui om Dobrin- Dobre,, alții cred că denumirea se trage din slavonescul "dobrii" care înseamnă om bun. Ambele variante au fost adoptate de localnici pentru că oameni buni sunt în sat, dar și Dobrini. Dilema numelui satului a fost elucidată de autorul Monografiei Satului Dobriceni, învățătorul Mihai Petrescu, cel care, scuturând praful de pe hrisoave, a reușit să aducă în fața cititorului și a cercetătorilor istoria acestor locuri.

Lăcașuri de cult

[modificare | modificare sursă]

În comună există Biserica "Cuvioasa Paraschiva", atestată încă din anul 1529. Această biserică, prin vechimea sa, are o istorie legată de familia Buzeștilor și de Mihai Viteazul. Se crede ca exista pe vremea lui Mihai Viteazul un tunel subteran care lega Curtea Buzeștilor, localizată la vest de biserică, pe actuala locație a Școlii Generale nr. 1 din localitate, și mănăstirea Călui, aflată la doar 3 kilometri distanță spre sud-vest. Acest tunel era o cale de scăpare a localnicilor din calea turcilor și a altor dușmani. Cealaltă biserică a satului este datată mai recent, din 1900 și poartă hramul Sfântului Dumitru.

Obiective turistice

[modificare | modificare sursă]

Muzeul din Dobriceni

[modificare | modificare sursă]

Înființat în anul 1970 și funcționând în incinta Școlii cu clasele I-VIII " Dumitru Popescu" din Dobriceni, Muzeul Satului Dobriceni este o colecție de obiecte structurate în cinci categorii. Colecția cuprinde oase de mamut, bancnote, unelte din piatră, costume populare, mobilier scolastic vechi, cărți școlare vechi, o pinacotecă.




Componența etnică a comunei Iancu Jianu

     Români (89,95%)

     Romi (3,1%)

     Alte etnii (6,95%)




Componența confesională a comunei Iancu Jianu

     Ortodocși (92,28%)

     Alte religii (0,74%)

     Necunoscută (6,98%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Iancu Jianu se ridică la 3.511 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.118 locuitori.[9] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,95%), cu o minoritate de romi (3,1%).[10] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,28%), iar pentru 6,98% nu se cunoaște apartenența confesională.[11]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Iancu Jianu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Paulică Munteanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat9         
Partidul Național Liberal2         
Uniunea Salvați România1         
Forța Dreptei1         

Personalități născute aici

[modificare | modificare sursă]

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]

Parțiale extrase din "Gazeta de Sud", 19 octombrie 2001, "Oltul Cultural", noiembrie 2006.

  1. „Rezultatele alegerilor locale din 2016”. Biroul Electoral Central.
  2. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
  3. Lahovari, George Ioan (). „Știrbeiu, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 533.
  4. Lahovari, George Ioan (). „Dobriceni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 149.
  5. Melbert, N., ed. (). „Comuna Știrbei”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 664.
  6. Melbert, N., ed. (). „Comuna Dobriceni”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 655.
  7. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  8. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  9. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  10. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  11. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  12. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .