Sari la conținut

Comuna Cungrea, Olt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cungrea
—  comună  —

Stemă
Stemă
Map
Cungrea (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°41′12″N 24°23′05″E ({{PAGENAME}}) / 44.686748°N 24.38462°E44.686748; 24.38462
Țară România
Județ Olt
SIRUTA126503
ReședințăCungrea
Componență
Guvernare
 - primar al comunei Cungrea[*]​Cosmin Marian Vlad[*]​[1] (PSD, octombrie 2020)
Suprafață
 - Total67,14 km²
Populație (2021)
 - Total1.771 locuitori
Fus orarUTC+02:00
Prezență online
= http://www.cungrea.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cungrea (în trecut, Urluiasca) este o comună în județul Olt, Muntenia, România, formată din satele Cepești, Cungrea (reședința), Ibănești, Miești, Oteștii de Jos, Oteștii de Sus și Spătaru.[2]

Așezare

[modificare | modificare sursă]

Comuna este situată în nordul judeţului Olt, la o distanţă de 40 km de municipiul Slatina (reşedinţa de judeţ).

Demografie

[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Cungrea

     Români (95,82%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (4,18%)




Componența confesională a comunei Cungrea

     Ortodocși (95,6%)

     Alte religii (0,11%)

     Necunoscută (4,29%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Cungrea se ridică la 1.771 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.178 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,82%), iar pentru 4,18% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,6%), iar pentru 4,29% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Urluiasca după reședința de atunci, făcea parte din plasa Oltul de Sus a județului Olt și era formată doar din satul de reședință cu același nume, având o populație de 557 de locuitori. În comună funcționa o biserică.[6] La acea vreme, teritoriul comunei era împărțit în mai multe comune: Oteții de Jos, Oteții de Sus și Vai de Ei (în aceiași plasă) și Ibănești (în plasa Oltul de Jos). Comuna Ibănești era alcătuită doar din satul de reședință cu același nume, având o populație de 383 de locuitori. În comună exista o biserică și o școală mixtă frecventată de 29 de elevi (26 de băieți și 3 fete).[7] Comuna Oteții de Jos era alcătuită doar din satul de reședință cu același nume, având o populație de 519 de locuitori. În comună exista o școală frecventată de 57 de elevi (toți băieți) și o biserică,[8] comuna Oteții de Sus era alcătuită din satele Aldeseci, Cepești și Oteții de Sus cu o populație de 1096 de locuitori. În comună exista o școală frecventată de 66 de copii și o biserică,[9] iar comuna Vai de Ei era alcătuită din satele Greești, Mierlicești, Popești și Spătaru, cu o populație de 850 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală.[10]

În 1925, comunele Oteții de Jos și Oteții de Sus se comasează și formează comuna Otești (reședința fiind în satul Aldeseci, fiindu-i arondat și satul Cerbeni). Comuna Ibănești a fost și ea desființată și inclusă în aceiași comună. Astfel, că toate cele trei comune sunt consemnate în plasa Dumitrești din același județ. Comuna Otești avea o populație de 1568 de locuitori, comuna Urluiasca – 1683 (în satele Ibănești, Miești și Urluiasca), iar comuna Vai de Ei – 1258, primind în plus satul Tufari (cu reședința în satul Popești).[11][12][13]

În 1931, reședința comunei Vai de Ei se mută în satul Spătaru, comuna preluând numele satului de reședință. Comuna Spătaru era împărțită în satele Creești, Mierlicești, Popești și Spătaru.[14] Tot atunci, comuna Otești își mută reședința în satul Cepești, însă având același nume.[15]

În anul 1950, comunele au trecut în cadrul raionului Slatina din regiunea Argeș și (după 1960) din regiunea Pitești. În acest timp, comunei Urluiasca îi se arondează satele Cungrea și Valea Vai de Ei. În perioada comunistă, comuna Otești rămâne cu satele Aldești, Cerbeni, Cepești, Oteții de Jos, Oteții de Sus, Popești și Spătaru. În anul 1964, satul Valea Vai de Ei, capătă numele de Livezile.[16]

În anul 1968, comunele trec la județul Olt, reînființat, comuna Urluiasca mutându-și cu această ocazie reședința în satul Cungrea, comuna preluând numele satului de reședință. De asemenea, au fost desființate comunele Otești și Spătaru fiind incluse în comuna Cungrea. Tot atunci, au fost desființate satul Aldești (comasat cu Cepești), satul Cerbeni (comasat cu Oteștii de Sus), satele Livezile și Popești (comasate cu Spătaru) și satul Urluiasca (contopit cu Cungrea).[17][18]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Cungrea este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Cosmin Marian Vlad[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[19]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal2       
Alianța pentru Unirea Românilor1       
Forța Dreptei1       

Stemă

[modificare | modificare sursă]
Stema comunei Cungrea

Descrierea stemei

[modificare | modificare sursă]

Stema comunei Cungrea, potrivit anexei nr. 1.2, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, având câmpul albastru, tăiat în diagonală de o fascie undată, de argint.În partea superioară, în stânga, se află o sondă de argint, iar în vârful scutului, în dreapta, se află două ramuri de stejar, de aur, așezate în săritoare, deasupra cărora stă o cruce treflată, de aur.Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificația elementelor însumate

[modificare | modificare sursă]

Fascia undată face trimitere la râul Cungrea, care traversează localitatea. Sonda semnifică ocupația de bază a locuitorilor, respectiv extracția și transportul țițeiului. Ramurile de stejar amintesc de pădurile din zonă, iar crucea simbolizează biserica din lemn din satul Ibănești, construită în anul 1785 și care reprezintă obiectivul turistic din zonă. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.


Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Rezultatele alegerilor locale din 2020”. Autoritatea Electorală Permanentă.
  2. ↑ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
  3. ↑ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  4. ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  5. ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  6. ↑ Lahovari, George Ioan (). „Urluiasca, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 695.
  7. ↑ Lahovari, George Ioan (). „Ibănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 30.
  8. ↑ Lahovari, George Ioan (). „Oteții-de-Jos, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 617, 618.
  9. ↑ Lahovari, George Ioan (). „Oteții-de-Sus, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 618.
  10. ↑ Lahovari, George Ioan (). „Vai-de-Ei, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 702.
  11. ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Otești”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 523.
  12. ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Urluiasca”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 525.
  13. ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Vai de Ei”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 527.
  14. ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 291. .
  15. ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 290. .
  16. ↑ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  17. ↑ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  18. ↑ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  19. ↑ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Monografia comunei Cungrea, județul Olt, Ramona-Teodora Chelu, Editura Didactic Pres, Slatina, 2009

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_Cungrea,_Olt&oldid=17193712