Sari la conținut

Comitatele medievale din Transilvania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comitatele medievale din Transilvania au existat în principiu până la reforma administrativă din 1876 consecutivă constituirii Imperiului Austro-Ungar în 1867.

Administrația împăratului Iosif al II-lea a pus în practică în anul 1784 o reformă administrativă a Principatului Transilvaniei, prin desființarea privilegiilor medievale ale nobilimii, Scaunelor săsești și Scaunelor secuiești, care s-a lovit însă de reticență, fiind abrogată după câțiva ani.

Comitatele medievale ale Transilvaniei

[modificare | modificare sursă]

Comitatele medievale din Transilvania, formate în secolul XI dispar în 1784 odată cu împărțirea în Bezirke decisă de împăratul Iosif al II-lea.[1] După moartea acestuia și sub spaima revoluției franceze reformele iozefine au fost oprite, iar organizarea administrativă modernă a fost abrogată, revenidu-se la organizarea medievală. De-abia la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost din nou abolite privilegiile medievale, iar teritoriile concentrate și simplificate, prin desființarea scaunelor săsești și secuiești și organizarea întregului teritoriu în comitate. După 1918, în cadrul noilor frontiere confirmate prin Tratatul de la Trianon din 1920, vechile comitate au devenit județe ale României.

Comitatele medievale din Transilvania, tradițional denumite varmeghii (din maghiară vármegye), au fost următoarele:

În afară de comitate, Principatul Transilvaniei a cuprins și scaunele săsești și secuiești cu anumite privilegii, și ținuturile autonome (maghiară Vlachföldek sau Oláhföldek) Făgăraș și Hațeg cu Ius valachicum (maghiară Vlach jog) care se aflau în subordinea unui scaun sau comitat.[2]

Note, referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Mathias Bernath, Habsburgii și începutul formării națiunii române, Cluj 1994; Lucas Joseph Marienburg: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Band 19, Neudruck 1986 aus 1813, editura Böhlau 1996, Ignaz de Luca, articol: Das Großfürstenthum Siebenbürgen în: Geographisches Handbuch von dem Oestreichischen Staate Vand 4 Ungarn, Illyrien und Siebenbürgen, editura J. V. Degen, Viena 1791, paginile 491–549, și harta acestor „Bezirke Siebenburgens” în A. Petermanns Geographische Mittheilungen, editura Justus Perthes, Gotha 1857.
  2. ^ Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu (coord.), Instituții feudale din țările române, ed. Academiei Române, București 1988.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]