Sari la conținut

Clorură de cobalt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clorură de cobalt
Denumiri
Alte denumiriClorură cobaltoasă
Identificare
Număr CAS7646-79-9
PubChem CID3032536 24288, 3032536
Informații generale
Formulă chimicăCoCl2
Aspectsubstanță cristalizată, anhidră sau hidratată
Masă molară129,8386 g/mol
Proprietăți
Densitate3.356 g/cm3 (anhidru); 2.48 g/cm3 (dihidrat)
1.92 g/cm3 (hexahidrat)
Starea de agregaresolidă
Punct de topire735 °C
Punct de fierbere1049 °C
Solubilitate436 g/L (0 °C); 450 g/L (7 °C); 529 g/L (20 °C) în apă
Mirosinodor
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorura de cobalt este o sare a cobaltului cu acidul clorhidric cu formula chimică CoCl2. Formează un compus de adiție clorură de cobalt hexahidratată cu apa care este inclusă în rețeaua cristalină, cu formula chimică CoCl2·6H2O. Este unul dintre cei mai comuni compuși ai cobaltului folosiți în laborator.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Culoarea clorurii de cobalt diferă de la forma hidratată sau la forma anhidră; Forma hidratată, sau clorura de cobalt hexahidratată (CoCl2·6H2O), are culoarea violetă închisă, asemănătoare vișiniului. În schimb, forma anhidră, fără niciun pic de apă în compoziția sa, este de culoarea cerului albastru, anume albastru deschis.

Proprietăți fizico-chimice

[modificare | modificare sursă]

Într-o flacără, culoarea clorurii de cobalt se schimbă în albastru-verzui. În plus, sarea anhidră a acestuia este foarte higroscopică (atrage apa atmosferică):

Soluțiile apoase concentrate sunt roșii la temperatura camerei, dar devin albastre când sunt încălzite, iar clorura de cobalt se dizolvă ușor în alcool.

Datorită simplității de schimbare între forma hidratată și cea anhidră, clorura de cobalt este folosită ca indicatori pentru desicanți (produși ce atrag apa, ca de exemplu, silica gelul).

Alte utilizări

[modificare | modificare sursă]
  • Cerneala invizibilă
  1. ^ „Clorură de cobalt”, Cobalt(II) chloride (în engleză), PubChem, accesat în