Catedrala Schimbarea la Față din Cluj-Napoca

Informații generale
Catedrala „Schimbarea la Faţă”
Fișier:Catedrala Schimbarea la Fata Cluj-Napoca.jpg
Confesiune	Greco-Catolic
Jurisdicție religioasă	Eparhia de Cluj-Gherla
Țara	România
Localitate	Cluj-Napoca
județ	Cluj
Coordonate	46°46′10″N 23°35′33″E ({{PAGENAME}}) / 46.7695°N 23.5926°E
Date despre construcție
Stil arhitectonic	Baroc
Arhitect	Francisc Kitner
Lungime	43,7 m
Lățime	15,3 m
Turle	1
Materiale	Piatră şi cărămidă
Istoric
Data începerii	1779
Data finalizării	1779
Localizare
Modifică date / text

Catedrala Schimbarea la Faţă, cunoscută şi ca Biserica Minoriţilor (de la Ordinul Franciscan al Minoriţilor), a fost donată Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcaşului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic). Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930.

Istoric

Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de Ordinul Romano-Catolic al Fraţilor Minori Conventuali (aşa numiţii "Minoriţi", cea mai veche ramură a Franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” şi pe alte terenuri învecinate obţinute prin schimb, arhitectul proiectant fiind Kitner Francisc. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Datorită unei erori de proiectare, turnul bisericii s-a prabuşit la 22 septembrie 1779, făcând şi o victimă umană. Turnul va fi ridicat din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Eberhard Blaumann.

După ce Papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice), călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenţia forţelor de ordine pentru evacuarea lor. În anul 1948, după interzicerea BRU (Bisericii Greco-Catolice), clădirea a fost trecută de autorităţile comuniste în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române. După Revoluţia din 1989 Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut, mai întâi fără succes, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcaşului sacru. Refuzul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului de a restitui lăcaşul de cult a dus la un proces care a durat opt ani, fiind mutat la mai multe instanţe din ţară, în cele din urmă la Curtea de Apel Ploieşti, pe motiv că instanţele din Transilvania ar ţine partea greco-catolicilor. Curtea de Apel Ploieşti a decis că proprietar a imobilului este Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, dispunând restituirea imobilului. Pe 13 martie 1998 credincioşii ortodocşi s-au împotrivit executării sentinţei, blocând accesul credincioşilor greco-catolici în biserică. În aceeaşi zi, după intervenţia forţelor de ordine, executorul judecătoresc a pus Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla în posesia vechii ei catedrale.

Descriere

Construcţia din piatră şi cărămidă are o lungime de 43,7 metri, o lăţime de 15,3 metri şi 28 de metri înălţime. Este ridicată în stil baroc. Frescele de pe cupolă au fost pictate în 1908 de Lohr Francisc şi restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu.

Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al Minoriţilor în secolul XVIII) şi stema Ordinului Minoriţilor.

Referinţe

Lukacs Jozsef - Povestea „oraşului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005
Bodea Gheorghe - Clujul vechi şi nou, Cluj-Napoca, 2002
Cluj-Napoca=Claudiopolis, Noi Media Print, Bucureşti, 2004
Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002

Legături externe