Mercantilism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mercantilismul este o formă de naționalism economic [1] , într-o economie planifictă [2] , cu monopoluri ale căror privilegii sunt acordate și reglementate de stat [3] , bazându-se pe un sistem politic opresiv [4] . Deși a existat din cele mai vechi timpuri și practicat de diferite țări (ex.China)[5] , s-a afirmat ca teorie economică în Europa , între secolele XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor și în antiteză cu economia liberă de tip laissez-faire .[6]

Politici[modificare | modificare sursă]

  • tarife ridicate la importul de produse finite , tarife minime (sau zero) la exportul de produse finite
  • tarife ridicate la exportul de materii prime , tarife minime (sau zero) la importul de materii prime
  • căutarea de noi piețe pentru dumping prin acordarea de subvenții și mărirea artificială a cererii de produse interne la export
  • restricționarea/interzicerea consumului de produse importate prin reglementări/legi/taxe date de stat
  • monopolizarea piețelor de defacere prin creerea de monopoluri
  • interzicerea anumitor teritorii/industrii de a face comerț

Terminologie[modificare | modificare sursă]

Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția națiunilor" , acesta fiind printre cei mai mari critici ai mercantilismului [7]. Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea declarată a goanei după profit a națiunilor și a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's Treasure by Foreign Trade” (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuției și a tezaurului nostru îl constituie comerțul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât consumăm noi, valoric, din produsele lor”.

Mercantilismul a fost o doctrină economică ce avea în centrul său ideea că națiunea/statul trebuie să aibă și să rețină cât mai mult din activitățile economice manufacturiere/industriale în interiorul propiilor granițe , mai ales cele industrial-militare [2]. Sub numele de mercantiliști sunt cunoscuți mulți economiști care în secolele XVI și XVII –XVIII (de la 1500 până la 1750) au format mai multe școli naționale care militau pentru determinarea modalitățiilor prin care statul putea să-și procure cantități cât mai mari de aur și argint.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii autor: Ortiz, Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor prețioase și în creșterea exportului pentru intrarea de aur și argint din țară.

Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea de colbertism sau mercantilism industrial. Această denumire își are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a deținut și funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a inițiat măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei și comerțului, ca mijloc de promovare a exportului de promovare al aurului. În afară de Colbart, în Franța, mercantilismul a avut numeroși susținători și s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii dintre abundența monedei și ridicarea prețurilor. Antonie de Montchrestein este cel care a dat numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie politică”, publicată în 1615.

În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”. Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantiliști englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate scăzute ale dobânzii și considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de asemenea, că abundența monedei, nedesară pentru a realiza rate scăzute ale dobănzii, antrenează creșterea prețurilor.

Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza formulată de Thomas Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea noțiunii de valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și prin cunoscuta formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avuției: „munca este tatăl, iar pămăntul este mama avuției”.

Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în fapt școala istorică germană.

Mercantilismul comunist[modificare | modificare sursă]

România „epocii Ceaușescu” , când se dorea o industrializare forțată bazată pe împrumuturi și plata prin mari sacrificii ale populației datorată obsesiei pentru exporturi. Din cauza ineficienței economice exporturile erau alcătuite din materii prime , spre deosebire de „mercantilismul clasic”.[8][9][10]

Teorie[modificare | modificare sursă]

Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei dirijate, printre ideeile promovate se regăsesc:

- bogăția provine din comerț, bogăția provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat;

- materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă și exportate doar produsele finite;

- balanța trebuie să fie activă adică să se cumpere mai puțin de la străini decât se vinde.

Factorii ce au dus la apariția mercantilismului[modificare | modificare sursă]

- Apariția statelor centralizate [1]

- Apariția economiei de tip manufacturier/industrial dirijate de stat[2]

- Marile descoperiri geografice

Merite[modificare | modificare sursă]

- autonomizarea științei economice

- interesul față de sistemul economiei dirijate și problemele economice

Limite[modificare | modificare sursă]

- supraaprecierea rolului circulației mărfurilor în raport cu producția

- iluzia armoniei de interese dintre statul modern și agenții economici

- preocuparea redusă pentru teoretizare

- ignorarea consecițelor negative ale politicii economice

Critici[modificare | modificare sursă]

Adam Smith , John Locke ,economistul Dudley North și David Hume sunt fondatorii anti-mercantilismului , iar în secolul al XX-lea , Murray Rothbard si scoala Școala austriacă de economie aduc argumente împotriva economiei de tip mercantilist .

Principalii Reprezentanți[modificare | modificare sursă]

Francezi[modificare | modificare sursă]

Jean-Baptiste Colbert, Antoine de Montchrestien

Englezi[modificare | modificare sursă]

Oliver Cromwell, John Law, Thomas Mun, Josiah Child, Sir Thomas Gresham, Willianm Pety, Richard Cantillon, William Stafford , John Maynard Keynes

Italieni[modificare | modificare sursă]

Antonio Serra, Gaspar Scaruffi, Davanzatti

Germani[modificare | modificare sursă]

Joseph von Sonnenfels, Kaspar Klock, Johann Heinrich Gottlobs von Justi,


Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Economic Nationalism: From Mercantilism to World War II. https://mises.org/library/economic-nationalism-mercantilism-world-war-ii. Accesat la 21/02/2017. 
  2. ^ a b c Richard M Ebeling. „Mercantilism as Monarchy’s Planned Economy: Economic Ideas. http://capitalismmagazine.com/2016/11/mercantilism-as-monarchys-planned-economy-economic-ideas/. Accesat la 21/02/2017. 
  3. ^ Tejvan Pettinger. „Mercantilism theory and examples. http://www.economicshelp.org/blog/17553/trade/mercantilism-theory-and-examples/. Accesat la 21/02/2017. 
  4. ^ Murray N. Rothbard (1995). Austrian Perspective on the History of Economic Thought 
  5. ^ Stephen Ezell. „China's Economic Mercantilism. http://www.industryweek.com/public-policy/chinas-economic-mercantilism. Accesat la 21/02/2017. 
  6. ^ John J. McCusker (2001). Mercantilism and the Economic History of the Early Modern Atlantic World 
  7. ^ CHRIS R. TAME. „AGAINST THE NEW MERCANTILISM: THE RELEVANCE OF ADAM SMITH. http://www.libertarian.co.uk/sites/default/lanotepdf/lapam001.pdf. Accesat la 21/02/2017. 
  8. ^ Lucian Davidescu. „De ce a crescut economia în anii ’70 și de ce a căzut la loc. http://riscograma.ro/3862/de-ce-a-crescut-economia-in-anii-70-si-de-ce-a-cazut-la-loc/. Accesat la 21/02/2017. 
  9. ^ Lucian Davidescu. „Iată cum a distrus comunismul economia României. http://riscograma.ro/3537/iata-cum-a-distrus-comunismul-economia-romaniei/. Accesat la 21/02/2017. 
  10. ^ Lucian Davidescu. „Cum arăta economia românească în 1989. http://riscograma.ro/1452/cum-arata-economia-romaneasca-in-1989/. Accesat la 21/02/2017.