Friedrich Hayek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Friedrich Hayek
Friedrich Hayek portrait.jpg
Date personale
Născut [1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[1][2][3][5][8] Modificați la Wikidata
Freiburg im Breisgau, Germania[9][10][11] Modificați la Wikidata
Înmormântat Neustifter Friedhof[*] Modificați la Wikidata
Părinți August von Hayek[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Austria.svg Austria
Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupație economist
filozof
istoric
politolog[*]
profesor
sociolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domiciliu Freiburg im Breisgau  Modificați la Wikidata
Alma mater Universitatea din Viena
Universitatea New York[*]  Modificați la Wikidata
Organizație University of Salzburg[*]
Universitatea din Freiburg
Universitatea New York[*]
Universitatea din Chicago
The London School of Economics and Political Science  Modificați la Wikidata
Premii Bursă Guggenheim[*]
Order of Merit of Baden-Württemberg[*]
Ring of Honour of the city[*]
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Hanns Martin Schleyer Prize[*] ()
Premiul Nobel pentru Economie ()[12]
Semnătură
Friedrich von Hayek signature.gif
Prezență online

Friedrich August von Hayek (n. 8 mai 1899, Viena — d. 23 martie 1992, Freiburg) a fost un economist și filosof politic austriac, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1974). A fost un reprezentant de seamă al școlii austriece, s-a remercat prin apărarea pieței libere și respingerea economiei centralizate. Cea mai cunoscută carte a sa este Drumul către servitute. De numele său este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieței.

Viața[modificare | modificare sursă]

Hayek a fost un economist și un filosof important în secolul XX. Născut la Viena pe 8 mai 1899, a luptat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, urmărind acțiunile de pe frontul italian. La sfârșitul războiului, s-a întors în Viena pentru a-și lua doctoratele în economie și drept. În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises alături de care, în 1927 a fondat Institutul Austriac de Cercetare a Ciclurilor Economice (Austrian Institute for Business Cycle Research) unde Hayek era președinte și Mises vicepreședinte.

În 1931 a primit o catedră la școala Economică din Londra, unde a stat până în 1948, timp în care a publicat multe cărți, printre care se numără și „Drumul către servitute” în 1944. Din 1950 a predat, la Universitatea din Chicago, filosofie socială și morală până în 1962. Din 1962 până în 1967 a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg până în 1974, când Hayek s-a întors la Universitatea din Freiburg, unde a rămas până la moartea sa. Din această perioadă putem aminti următoarele opere:

  • „Studii în filosofie, politică și economie” (1967),
  • „Lege, legislație și libertate” (3 volume 1973-1978),
  • „Denaționalizarea banilor” (1976),
  • „Noile studii în filosofie, politică, economie și istoria ideilor” (1978) și
  • „Infatuarea fatală” (1990).

"Drumul către servitute", apărut în 1944, a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economică s-a combinat cu studii constituționale, cu o amplă perspectivă asupra istoriei, a vieții sociale. Cele mai importante momente, în acest sens, le reprezintă cărțile sale

  • "Constituția libertății" (1960) și
  • "Lege, legislație și libertate" (trilogie publicată în anii '70).

Prin aceste lucrări, Hayek a consacrat renașterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.

În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Economie. Hayek a murit în anul 1992. pe 23 martie, la vârsta de 92 de ani. El a publicat peste 130 de articole și 25 de cărți.

Principalele idei[modificare | modificare sursă]

Ordinea spontană[modificare | modificare sursă]

Problema planificării[modificare | modificare sursă]

Filosofia socială[modificare | modificare sursă]

Principalele lucrări[modificare | modificare sursă]

  • 1931Prices and Production
  • 1929 Monetary Theory and the Trade Cycle
  • 1945 The Use of Knowledge in Society (Utilizarea cunoașterii în societate) (articol)
  • 1945 The Road to Serfdom (Drumul către servitute)
  • 1960 The Constitution of Liberty (Constituția libertății)
  • 1989The Fatal Conceit (Infatuarea fatală)

Influență[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Friedrich von Hayek - Autobiografie intelectuală, ed. Nemira, 1999

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Friedrich Hayek”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Friedrich Hayek”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-349-06912-5_8  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  5. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  6. ^ „Friedrich Hayek”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ http://www.abc.net.au/news/2012-02-10/manne-lord-and-lady-of-the-media/3821618  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  8. ^ https://fee.org/articles/friedrich-a-hayek-1899-1992/  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  9. ^ „Friedrich Hayek”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ (PDF) http://link.springer.com/content/pdf/10.1007/s11138-013-0221-0.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  11. ^ http://www.nytimes.com/1992/03/24/world/friedrich-von-hayek-dies-at-92-an-early-free-market-economist.html  Lipsește sau este vid: |title= (help)
  12. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/economic-sciences/laureates/1974/  Lipsește sau este vid: |title= (help)

Legături externe[modificare | modificare sursă]