Friedrich Hayek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Friedrich Hayek

Friedrich August von Hayek (n. 8 mai 1899, Viena — d. 23 martie 1992, Freiburg) a fost un economist și filosof politic austriac, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1974). A fost un reprezentant de seamă al școlii austriece, s-a remercat prin apărarea pieței libere și respingerea economiei centralizate. Cea mai cunoscută carte a sa este Drumul către servitute. De numele său este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieței.

Viața[modificare | modificare sursă]

Hayek a fost un economist și un filosof important în secolul XX. Născut la Viena pe 8 mai 1899, a luptat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, urmărind acțiunile de pe frontul italian. La sfârșitul războiului, s-a întors în Viena pentru a-și lua doctoratele în economie și drept. În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises alături de care, în 1927 a fondat Institutul Austriac de Cercetare a Ciclurilor Economice (Austrian Institute for Business Cycle Research) unde Hayek era președinte și Mises vicepreședinte.

În 1931 a primit o catedră la școala Economică din Londra unde a stat până în 1948, timp în care a publicat multe cărți, printre care se numără și „Drumul către servitute” în 1944. Din 1950 a predat, la Universitatea din Chicago, filosofie socială și morală până în 1962. Din 1962 până în 1967 a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg până în 1974, când Hayek s-a întors la Universitatea din Freiburg unde a rămas până la moartea sa. Din această perioadă putem aminti următoarele opere:

  • „Studii în filosofie, politică și economie” (1967),
  • „Lege, legislație și libertate” (3 volume 1973-1978),
  • „Denaționalizarea banilor” (1976),
  • „Noile studii în filosofie, politică, economie și istoria ideilor” (1978) și
  • „Infatuarea fatală” (1990).

"Drumul către servitute", apărut în 1944, a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economică s-a combinat cu studii constituționale, cu o amplă perspectivă asupra istoriei, a vieții sociale. Cele mai importante momente, în acest sens, le reprezintă cărțile sale

  • "Constituția libertății" (1960) și
  • "Lege, legislație și libertate" (trilogie publicată în anii '70).

Prin aceste lucrări, Hayek a consacrat renașterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.

În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Economie. Hayek a murit în anul 1992. pe 23 martie, la vârsta de 92 de ani. El a publicat peste 130 de articole și 25 de cărți.

Principalele idei[modificare | modificare sursă]

Ordinea spontană[modificare | modificare sursă]

Problema planificării[modificare | modificare sursă]

Filosofia socială[modificare | modificare sursă]

Principalele lucrări[modificare | modificare sursă]

  • 1931Prices and Production
  • 1929 Monetary Theory and the Trade Cycle
  • 1945 The Use of Knowledge in Society (Utilizarea cunoașterii în societate) (articol)
  • 1945 The Road to Serfdom (Drumul către servitute)
  • 1960 The Constitution of Liberty (Constituția libertății)
  • 1989The Fatal Conceit (Infatuarea fatală)

Influență[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Friedrich von Hayek - Autobiografie intelectuală, ed. Nemira, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]