Biserica de lemn din Sârbi, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Sârbi
Sârbi SJ.SV.jpg
Vedere de ansamblu, foto: 2008
Informații generale
Confesiune Ortodoxă
Hram Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Localizare
Țara Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Localitate Sârbi, Sălaj
comună Sâg
Adresa 174[1]  Modificați la Wikidata
Coordonate 47°03′58″N 22°47′42″E / 47.06611°N 22.79500°E / 47.06611; 22.79500
Date despre construcție
Ctitor Ion Bonțea
Ignat Bonțea
Constructor Achim Pop
Ivan Druglit
Pictor Dimitrie Ispas de la Gilău
Materiale lemn
Istoric
Data începerii 1760
Reparații 1824, 1947
Biserica de lemn din Sârbi, Sălaj se află în România
Biserica de lemn din Sârbi, Sălaj
Monument istoric
Clasificare
Cod LMI SJ-II-m-B-05111
Biserica de lemn din Sârbi, foto: 2011
Intrarea în biserică, 2008
Portalul interior, 2008
Fecioarele înţelepte, 2008

Biserica de lemn din Sârbi se află în localitatea omonimă din județul Sălaj. Biserica a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Are pictură murală interioară din 1824. Această biserică este asemănătoare bisericilor de lemn din Cizer și din Tusa. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul: SJ-II-m-B-05111.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Sârbi a fost ridicată, așa cum se poate citi din inscripția de pe portalul de intrare, în 1760. Textul inscripției notează că: "Fecioru Bonții Ion, Ignat, Bonțea Ion este ctitor, că au dat clejia, opciunniun Gabor bișn, Ivan Druglit au lucrat butirea [cu m]ește[ri] 3 zile, 1760 Pop Achim în aprea[lie] 13 zile".[2] Conform tradiției locale, lemnele au fost tăiate și aduse dintr-o pădure numită Goronet.

Pictura bisericii este datată în pronaos din anul 1824.[3] Biserica a primit în interior un cor în anul 1947, când s-au lărgit și ferestrele. Turnul neobișnuit al bisericii a fost distrus în anul 1956 în urma unui trăznet, care a luat viața clopotarului. După acest eveniment tragic, clopotele au fost mutate într-o clopotniță separată. Doi ani mai târziu sătenii au reparat singuri turnul, scurtându-l. Tot atunci s-a reparat fundația și s-au întărit chetorile.[4] Înainte de revoluție s-au bătut scânduri în jurul bisericii în partea de jos și s-au pus podele noi în biserică.[4]

Pictura[modificare | modificare sursă]

În interior se păstrează pictura murală, în culori vii, din 1824. În tindă, pe dosul portalului de la intrare, se văd fragmente dintr-o pisanie lungă. Pisania cinstea, după obicei, numele ctitorilor, clerului, conducătorilor țării și purta semnătura zugravului. Cu multe decenii în urmă, cercetătorul sălăjean Leontin Ghergariu a salvat posterității textul pisaniei, păstrat în manuscrisul său, încă nepublicat: "Slavă, cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în sfânta Troiță carele ne-au ajutat după început de am ajuns și sfârșitul. Și s-au zugrăvit această sf. tindă, împreună cu altariu în anul 1824 în zilele preînălțatului împărat Franciscus al doilea și fiind arhiereu pravoslavnic țăria Ioan Bob și fiind protopop Petru Buhoci și fiind preot satului Man Constantin, fiind coratori Opre Petru, Bonțea ... sfătul Boca Ioan, Chiș Simion, Bonțea George, Păștean Simion, ... Bonțea Mitru, Sabo Petru și fiind zugrav Ispas Dimitrie împreună cu fiul său Ioan ... la toată iclejia de am greșit ceva cuiva să facă bine să ierte, ca și pe dânșii să-i ierte milostivul Dumnezeu. Amin. Octombrie 1824."[5]

Conform pisaniei, pictorul muralist este binecunoscutul zugrav Dimitrie Ispas de la Gilău, ajutat de fiul său Ioan. Pictura din tindă și altar este una din lucrările mai puțin cunoscute ale artistului, dar care certifică prezența lui în zone mai îndepărtate de împrejurimile Gilăului, în care el a lăsat numeroase lucrări.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ Vezi o transcriere asemănătoare la Cristache-Panait, 1978, 399-400.
  3. ^ Vezi și Godea 1996, 175.
  4. ^ a b Informant: Petru Peștean, sfătu (n. 1935, Sârbi).
  5. ^ Ghergariu 1976, 132. Fragmentele lizibile ale inscripției, aproape incoerente, sunt întărite aici.
  6. ^ Popa 1969.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Sârbi”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 399–401, Oradea. 
Studii regionale
  • Popa, Atanasie (). „Zugravi și școli de zugravi ai bisericilor de lemn din Transilvania. Dimitrie Ispas din Gilău-Cluj”. AMET. 1969: 581–612. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40. 
  • Ghergariu, Leontin (). „Meșterii construcțiilor monumentale de lemn din Sălaj”. AMET. 1971-73: 255–273, Cluj. 
  • Ghergariu, Leontin (). „Biserici de lemn din Sălaj”. manuscris în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976). 
  • Godea, Ioan (). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini de arhivă[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]