Baldur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Baldur (scris și Balder sau Baldr) este în mitologia nordică zeul luminii, al bucuriei, al purității, al frumuseții și al inocenței. Iubit atât de zei cât și de oameni, a fost considerat cel mai bun din panteonul germano-scandinav. Cu toate că avea o putere mică, era inteligent, prietenos și elocvent. Fiu, al lui Odin și al lui Frigg, Baldur a avut-o ca soție pe Nanna, fiica lui Nep, având cu ea un fiu: pe Forseti, zeul justiției.

Datorită măreției și frumuseții lui, toate forțele naturii au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune. Manipulându-l pe fratele zeului, Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur.

În mitologia nordică, una din cele mai tragice secvențe este moartea lui Baldur, zeul luminii și al purității. Sfârșitul fusese anticipat de Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui.

Protejarea și încercările lui Baldur[modificare | modificare sursă]

Zeița încearcă să evite tragedia, cerând tuturor elementelor naturii să îl protejeze pe Baldur, mai puțin vâscului, pe care îl consideră neînsemnat. Imun la amenințarea forțelor naturale, Baldur stârnește curiozitatea celorlalți zei, care îl aduc în piața thing, unde îl supun unui număr de probe. Ei aruncă în glumă cu arme și obiecte grele în Baldur.

Văzând rezistența lui Baldur, zeul Loki este încercat de invidie. El se va metamorfoza în femeie, reușind să afle vulnerabilitatea lui Baldur de la Frigg. Loki confecționează o săgeată din lemn de vâsc pe care i-o oferă zeului Hod, fratele orb al lui Baldur ce nu fusese de față la probe. Săgeata, trasă din mâinile lui Hod ca din greșeală, îl omoară pe Baldur, îndeplinind profeția mamei sale.

Semnificații[modificare | modificare sursă]

Alegerea lui Hod pentru a-l ucide pe Baldur nu este întâmplătoare: zeul orb este un zeu al întunericului, ce se va face ucigașul zeului luminii. Loki este zeul vicleniei și al răului, victima sa fiind un simbol al purității. Prin aceste două opoziții, răul triumfă asupra binelui, întunericul asupra luminii, dezechilibru ce va declanșa sfârșitul lumii, Ragnarok-ul.

Moartea lui Baldur poate fi considerată un punct culminant al mitologiei popoarelor nordice conflictul cel mai important care va duce spre deznodământul tragic al lumii. De vreme ce Baldur nu a murit pe câmpul de luptă, el nu poate ajunge în condiții normale în Valhalla, ci va coborî în Helheim. Zeii însă o roagă pe zeița Hel să facă un compromis și să îngăduie plecarea lui Baldur în Valhalla. Zeița morții acceptă cu prețul unei singure condiții: toată lumea trebuie să-l jelească pe zeul ucis. Acest lucru se întâmplă la porunca zeului Odin, dar o vrăjitoare sau, după o altă variantă, vrăjitorul Thokk, nu îl deplânge pe Baldur. De aceea, Baldur rămâne în Helheim. Zeii îl bănuiesc pe Loki drept metamorfozat în cel care nu s-a supus ordinului dat de Odin și hotărăsc pedepsirea lui.

Paralele cu scene din mitologia universală[modificare | modificare sursă]

Momentul aduce cu acela din mitologia greacă, unde care zeița Thetis îl scaldă pe Ahile după naștere în apele râului infernal Styx, pentru a-i conferi nemurirea. Zeița îl ține pe erou de un picior în timp ce-l îmbăiază și uită să-i umezească apoi călcâiul, ceea ce îi va aduce mai târziu moartea eroului.

Patronime și toponime[modificare | modificare sursă]

Baldur este la originea patronimului european Baldovin (Baldwin, Baudouin, Baldovino) și a multor toponime precum Baldenthal, Baldovina și, în România, Baldovinești (județele Brăila și Olt).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Oden av Otto-Henrik Wallgren.jpg

Acest articol referitor la mitologia nordică este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!