Bătălia de la Stamford Bridge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Stamford Bridge
Parte din invazia vikingă a Angliei

Pictură a artistului norvegian Peter Nicolai Arbo (18311892).
Dată: Monday, 25 Septembrie 1066
Locaţie: Stamford Bridge, East Yorkshire
Consecinţe: Victorie Anglo-Saxonă decisivă
Casus belli:
Schimbări teritoriale: {{{teritoriu}}}
Combatanţi
Norvegieni,
rebeli din Northumbria,
Scoţieni
Anglia Anglo-Saxonă
Comandanţi
Harald Hardråde†,
Tostig Godwinson
Harold Godwinson
Forţe militare
circa 7500 circa 7000
Victime
Necunoscut, circa 7000 Necunoscut, circa 2000
{{{note}}}

Bătălia de la Stamford Bridge (lit. de la Podul Stamford) în Anglia este privită adesea ca un reper pentru sfârşitul Erei Vikinge în Marea Britanie.[1] Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066, la puţin timp după ce armata norvegiană invadatoare condusă de regele Harald al III-lea a învins armata seniorilor nordici Edwin de Mercia şi Morcar de Northumbria în Bătălia de la Fulford cu două mile la sud de York.

Regele Harold Godwinson al Angliei l-a întâmpinat pe Harald cu propria sa armată, luându-l prin surprindere, cu războinicii fără armuri şi nepregătiţi[2] după un marş forţat intrat în legendă şi care a străbătut regatul de la sud la nord.

Conform Cronicii Anglo-Saxone (SA 1066), dar nemenţionată în versiunile precedente, la apariţia englezilor Podul de la Stamford a fost imediat ţinut de un berseker norvegian, înarmat cu o secure şi fără armură. Era vorba despre un războinic de statură impresionantă, mare chiar şi pe lângă Harald Hardrade (deci având peste 2 metrii). I-a inspăimântat pe englezi şi a ţinut podul o oră întragă ucigând pe oricine încerca să treacă. Până la urmă englezii l-au ucis cu lancea dintr-o barca poziţionată sub pod.

Dar acest act de curaj solitar i-a dat regelui Harald al III-lea şi oamenilor săi destul timp să formeze un cerc pe un promotoriu forţându-i pe englezi să atace în urcare şi cu spatele la râu. [2] După o bătălie încrâncenată cu pierderi de ambele părţi, dar devastatoare mai ales pentru norvegieni (lipsiţi fiind de zale), Harald Hardråde şi seniorul Tostig, fratele lui Harold Godwinson, au căzut amândoi. Venirea de întăriri norvegiene a prelungit bătălia dar nu i-a schimbat cursul. Infrângerea norvegienilor a fost decisivă. Regele Harold Godwinson a acceptat un acord cu supravieţuitorii, inclusiv cu fiul lui Hardråde, Olaf, şi le-a dat permisiunea să se întoarcă în Norvegia luând cu ei şi trupul regelui lor, după ce au jurat să nu mai atace Anglia niciodată.

Dar deşi a câştigat o bătălie Harold Godwinson urma să piardă în scurt timp un război împreună cu propria viaţă. La doar două săptămâni după aceea la 14 Octombrie, după ce mărşăluise tocmai din Yorkshire, a fost înfrânt de normanzii ducelui William Cuceritorul, în Bătălia de la Hastings. Cucerirea normandă a Angliei începuse.

[modifică] Monument în memoria bătăliei

În satul Stamford Bridge un monument a fost ridicat, pe care scrie în engleză:

1066
Bătălia de la Stamford Bridge
Regele Harold al Angliei l-a învins pe fratele său Tostig şi pe Harald Hardrada al Norvegiei aici la 25 September 1066

[modifică] Note

  1. ^ Totuşi din perspectiva Scandinvă exista nepotriviri. Harald Hardråde a invadat Anglia cu pretenţii dinastice, cu o armată norvegiană şi cu vasali şi aliaţi ai Norvegiei, cu intenţii de cucerire şi nu de pradă sau colonizare.
  2. ^ a b În saga despre Harald al III-lea al Norvegiei scrisă în preajma anului 1225, Snorri Sturluson descrie amplasarea trupelor norvegiene şi susţine că luptătorii îşi lăsaseră zalele pe corăbii şi că în concluzie s-au văzut nevoiţi sa se bată doar cu scuturi, suliţe şi coifuri. Pe de altă parte saga-urile sunt ficţiuni istorice, Snorri admite în Prologul lucrării sale că "deşi nu ştim adevărul despre acestea, ştim totuşi despre ocazii când înţelepţii au considerat aceste lucruri ca fiind adevărate" Este dificil deci să despărţim realitatea de ficţiune în povestirea sa şi de aici rezultă scepticismul unor istorici moderni cu privire la detaliile din saga.

[modifică] Legături externe

Unelte personale