Bătălia de la Stamford Bridge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Stamford Bridge
Parte a invaziei vikinge a Angliei
Stamford by Peter Nicolai Arbo.jpg

Pictură a artistului norvegian Peter Nicolai Arbo (18311892).
Perioadă luni, 25 septembrie 1066
Loc Stamford Bridge, East Yorkshire
Rezultat Victorie Anglo-Saxonă decisivă
Combatanți
Norvegieni,
rebeli din Northumbria,
Scoțieni
Anglia Anglo-Saxonă
Conducători
Harald Hardråde,
Tostig Godwinson
Harold Godwinson
Efective
circa 7500 circa 7000
Pierderi
Necunoscut, circa 7000 Necunoscut, circa 2000

Bătălia de la Stamford Bridge (lit. de la Podul Stamford) în Anglia este privită adesea ca un reper pentru sfârșitul Erei Vikinge în Marea Britanie.[1] Bătălia a avut loc la 25 septembrie 1066, la puțin timp după ce armata norvegiană invadatoare condusă de regele Harald al III-lea a învins armata seniorilor nordici Edwin de Mercia și Morcar de Northumbria în Bătălia de la Fulford cu două mile la sud de York.

Regele Harold Godwinson al Angliei l-a întâmpinat pe Harald cu propria sa armată, luându-l prin surprindere, cu războinicii fără armuri și nepregătiți[2] după un marș forțat intrat în legendă și care a străbătut regatul de la sud la nord.

Conform Cronicii Anglo-Saxone (SA 1066), dar nemenționată în versiunile precedente, la apariția englezilor Podul de la Stamford a fost imediat ținut de un berseker norvegian, înarmat cu o secure și fără armură. Era vorba despre un războinic de statură impresionantă, mare chiar și pe lângă Harald Hardrade (deci având peste 2 metri). I-a inspăimântat pe englezi și a ținut podul o oră întragă ucigând pe oricine încerca să treacă. Până la urmă englezii l-au ucis cu lancea dintr-o barca poziționată sub pod.

Dar acest act de curaj solitar i-a dat regelui Harald al III-lea și oamenilor săi destul timp să formeze un cerc pe un promotoriu forțându-i pe englezi să atace în urcare și cu spatele la râu. [2] După o bătălie încrâncenată cu pierderi de ambele părți, dar devastatoare mai ales pentru norvegieni (lipsiți fiind de zale), Harald Hardråde și seniorul Tostig, fratele lui Harold Godwinson, au căzut amândoi. Venirea de întăriri norvegiene a prelungit bătălia dar nu i-a schimbat cursul. Infrângerea norvegienilor a fost decisivă. Regele Harold Godwinson a acceptat un acord cu supraviețuitorii, inclusiv cu fiul lui Hardråde, Olaf, și le-a dat permisiunea să se întoarcă în Norvegia luând cu ei și trupul regelui lor, după ce au jurat să nu mai atace Anglia niciodată.

Dar, deși a câștigat o bătălie, Harold Godwinson urma să piardă în scurt timp un război împreună cu propria viață. La doar două săptămâni după aceea, la 14 octombrie, după ce mărșăluise tocmai din Yorkshire, a fost înfrânt de normanzii ducelui William Cuceritorul, în Bătălia de la Hastings. Cucerirea normandă a Angliei începuse.

Monument în memoria bătăliei[modificare | modificare sursă]

În satul Stamford Bridge un monument a fost ridicat, pe care scrie în engleză:

1066
Bătălia de la Stamford Bridge
Regele Harold al Angliei l-a învins pe fratele său Tostig și pe Harald Hardrada al Norvegiei aici la 25 September 1066

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Totuși din perspectiva scandinavă exista nepotriviri. Harald Hardråde a invadat Anglia cu pretenții dinastice, cu o armată norvegiană și cu vasali și aliați ai Norvegiei, cu intenții de cucerire și nu de pradă sau colonizare.
  2. ^ a b În saga despre Harald al III-lea al Norvegiei scrisă în preajma anului 1225, Snorri Sturluson descrie amplasarea trupelor norvegiene și susține că luptătorii își lăsaseră zalele pe corăbii și că în concluzie s-au văzut nevoiți sa se bată doar cu scuturi, sulițe și coifuri. Pe de altă parte saga-urile sunt ficțiuni istorice, Snorri admite în Prologul lucrării sale că "deși nu știm adevărul despre acestea, știm totuși despre ocazii când înțelepții au considerat aceste lucruri ca fiind adevărate" Este dificil deci să despărțim realitatea de ficțiune în povestirea sa și de aici rezultă scepticismul unor istorici moderni cu privire la detaliile din saga.

Legături externe[modificare | modificare sursă]