Stil Empire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean Auguste Dominique Ingres, Napoleon pe tronul imperial

Stilul Empire reprezintă o a doua etapă a neoclasicismului și a apărut în Franța la începutul secolului al XIX-lea, ca expresie a ambițiilor imperiale ale lui Napoleon. Acest stil a influențat arhitectura, mobilierul, artele vizuale și decorative, dar și moda și s-a extins în întreaga Europă și America până prin 1830 și se continuă și astăzi, dar la o scară redusă.

Numele stilului provine de la cuvântul francez empire care înseamnă "imperiu".

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Arcul de triumf din piața Place du Carrousel, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii Empire

Ca expresie a luptei pentru expansiune a lui Napoleon, designul este inspirat din arheologie. Sunt reînviate luxul și măreția Imperiului Roman, dar sunt utilizate și elemente egiptene și grecești antice. Ornamentele sunt excesive și conțin: frunze de acantă, torțe, coroane imperiale, victorii înaripate, încoronate cu lauri, figuri mitologice îmbogățite cu bronzuri aurite, precum și simboluri ca: vulturul roman, tridentul lui Neptun, caduceul lui Hermes. Numeroase sunt și motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale (inițiala N de la Napoleon, albina napoleoneană, vulturul).

Stilul este somptuos, cu forme masive, cu motive simetrice, de o regularitate rigidă. Se dezvolta gustul pentru imaginile monumentale, stucaturi aurite și mătăsuri brodate. Culoarea preferată este albul, la care se adaugă și violetul, rozul și albastrul deschis.

Ceas cu figurile lui Marte și Venus, alegorie a căsătoriei dintre Napoleon și Marie Louise

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Pereții sunt împărțiți în panouri vertivale de către pliaștri corintici având la partea superioară frize bogat decorate. Plafoanele camerelor, de obicei în culori deschise, sunt decorate cu aplicații lucrate minuțios.

Mobilierul[modificare | modificare sursă]

Se pune accentul pe aspect, nu pe comoditate. Formele mobilierului sunt rectangulare. Scaunele au spătarele drepte, picioarele masive.

Patul este caracteristic stilului: are două spătare inegale, curbate spre exterior. Sunt preferate și paturile drepte, dar care au cele două spătare prevăzute cu pilaștri în formă de cariatide. Mesele sunt în general rotunde și susținute de un stâlp central care se încheie cu trei picioare în partea inferioară.

Același tip de ornamente îl întâlnim și la mobilă: picioarele meselor, scaunelor și suporturile au forme de dragon, labe de animal, sfinx înaripat, cariatidă, gât de lebădă etc.

Ca materiale, preferințele se îndreaptă către lemn de acaju, abanos, bronz, metal, marmură.

O altă caracteristică o constituie existența mobilierului pentru toaletă și a celui pentru spălat, prevăzut cu oglinzi ovale sau rotunde.

Cei mai impotanți inovatori în domeniul mobilierului sunt Charles Percier, Pierre-François-Léonard Fontaine, designerii lui Napoleon.

Vestimentația[modificare | modificare sursă]

François Gérard, Portretul contesei Maria Walewska

Sunt caracteristice liniile sobre, clasice și decolteurile mici. În locul țesăturilor ușoare, apar catifele călduroase, brocarturi și stofe uni.

La femei, trena este înlocuită cu o cămașă care ajunge până la glezne. Este introdus șalul din cașmir ornat cu bijuterii.

La bărbați, pantalonii devin mai lungi, mai întâi pentru a intra în cizme și apoi să ajungă până la glezne. Apare sacoul de seară, scurt în talie, care avea guler înalt și revere late și prevăzut cu o vestă. Peste sacou se purta un pardesiu scurt sau palton.

Un rol important îl joacă bijuteriile. Considerate un simbol al aristocrației, sunt aproape eliminate de Revoluția franceză, ca apoi să revină la modă, ca expresie a opulenței și eleganței și alăturându-se acelor simboluri ale grandorii imperiale.

Răspândirea stilului[modificare | modificare sursă]

Samovar rus imitând o amforă grecească

Modelele de mobilier, publicate în Journal des Modes, au fost preluate de Rudolph Ackerman în publicația sa, Repository of Arts, Literature, and Fashions, apărută în 1809. De asemenea, stiul Empire se răspândește în întrega Europă și prin intermediul publicațiilor germane.

În Anglia, stilul a căpătat denumirea Regency. Interpretări proprii ale stilului au oferit și zone ca: Scandinavia, Germania, Italia, Rusia și America. În regiunile Germaniei, la nivelul clasei de mijloc, stilul Empire degenerează în Biedermeier.

Stilul Empire începe să decadă în preferințe mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Artiști reprezentativi[modificare | modificare sursă]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stil Empire