Bucraniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bucranii de pe parapetul Rotondei lui Arsinoe din cadrul Sanctuarului Marilor Zei din Samothrace

Bucraniul este un craniu real de bou sau o reprezentare plastică a acestuia, folosite ca element decorativ în arhitectură. Prin extensie, termenul se referă la orice utilizări ale unor reprezentări frontale, mai mult sau mai puțin stilizate, ale capetelor de bovine (în formă descărnată sau nu) ca motive ornamentale, adesea repetitive și împodobite cu ghirlande de fructe și flori sau panglici. Utilizarea bucraniilor își are originea în culturile preistorice, în care ele îndeplineau probabil funcții magice și religioase, dar motivul decorativ s-a răspândit mai ales în arhitectura clasică greco-romană, fiind reluat apoi în arhitectura Renașterii și în stilurile ulterioare clasicizante.

Etimologie și sferă de aplicare[modificare | modificare sursă]

Cuvântul „bucraniu” (fr. bucrane, lat. bucranium) provine din limba greacă veche: βουκράνιον / boukranion – fiind compus din βοῦς / bous („bou”) și κρανίον / kranion („craniu, țeastă”) – și înseamnă literalmente „craniu de bou”.[1] Analog, grecescul αἰγικράνιον / aigikranion (lat. aegicranium) desemnează un „craniu de capră sau țap”, folosit de asemenea ca element decorativ în arhitectură.[2]

Termenul tehnic de „bucraniu” a fost utilizat inițial în descrierea arhitecturii clasice. Aplicarea sa la sfera arheologiei preistorice este relativ recentă și se datorează îndeosebi lucrărilor arheologului britanic James Mellaart dedicate sitului neolitic de la Çatalhöyük.[3] În 1977, Glyn Daniel a consacrat acest sens nou al termenului, introducându-l în Enciclopedia ilustrată a arheologiei.[4]

Preistorie[modificare | modificare sursă]

Cranii de bovine sunt prezente în unele morminte preistorice încă din perioada paleoliticului superior. La Saint-Germain-la-Rivière (Franța) a fost descoperit un schelet uman acoperit cu dale de piatră, însoțit de un bucraniu și coarne ramificate, datând din această perioadă.[5] Pentru paleoantropologul belgian Marcel Otte, această asociere are o valoare simbolică, craniul animalului reprezentând „forța naturală”, depășită de „spirit”, într-o relație care urma să se mențină de-a lungul întregii istorii a omenirii: „Suport preferențial al transferului magic, de la forța naturală la jocurile simbolurilor, bucraniul traversează toate timpurile, nu atât datorită inerției istorice, cât mai ales convergenței metafizice”.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marcel D. Popa et al., Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 1993-2009, s.v. „bucraniu”.
  2. ^ James Stevens Curl, Dictionary of Architecture, Oxford Press, 1999, ISBN 9780198606789, s.v. „aegicrane”.
  3. ^ James Mellaart, Çatalhöyük. A Neolithic Town in Anatolia, London, 1967.
  4. ^ Glyn Daniel (ed.), The illustrated encyclopedia of archaeology, Crowell, New York NY 1977, ISBN 0-690-01473-2.
  5. ^ Marcel Otte (éd.), La Préhistoire, De Boeck, Bruxelles, (ediția a III-a) 2009, p. 123 (fig. 123).
  6. ^ Marcel Otte, A l’aube spirituelle de l’humanité. Une nouvelle approche de la Préhistoire, Odile Jacob, Paris, 2012, p. 105.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Frédérique Lemerle, „Du bucrane au protome : le motif taurin dans l'architecture de la Renaissance”, în Histoire naturelle et architecture à la Renaissance, Langres, 20-22 octobre 1995, accesibil pe hal.archiveouvertes.fr
  • Adolf Ernst Napp, Bukranion und Guirlande. Beiträge zur Entwicklungsgeschichte der hellenistischen und römischen Dekorationskunst, Bechstein, Wertheim a. M., 1933 (Heidelberg, Universität, phil. Dissertation, 1930).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bucranii