Cella Delavrancea
-fotografie din tinereţe-
Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu un diplomat numit Tillea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României.
Cuprins |
[modificare] Biografie
Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic. În anul 1909 Ion Luca Caragiale scria despre ea:
Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium. Își face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.
Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu va fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar, organizată de Academia Română în anul 2003).
Este cunoscută și pentru legătura sa romantică cu profesorul Nae Ionescu.
A scris ,,O vizită în ateleierul lui Brâncuși", o întâmplare adevărată din viața scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922.
Moare la vârsta de 104 ani.
[modificare] Volume publicate
- Vraja, nuvele, Cultura Națională, 1946
- O vară ciudată, roman, 1975
- Arpegii în ton major, 1970
- Mozaic în timp, Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, 1975
- Trepte muzicale, 1984
- Dintr-un secol de viață, 1987
[modificare] Bibliografie
- Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: Dicționarul scriitorilor români. Vol. II. București, 1998
[modificare] Legături externe
[modificare] Vezi și
 |
Acest articol despre un muzician este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
