Martha Argerich
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martha Argerich (n. 5 iunie 1941, Buenos Aires) este una din cele mai mari embleme ale pianisticii mondiale moderne , ca pianistă concertistă, de origine argentineană. Face parte din clasa cea mai înaltă a pianiştilor contemporani şi a tuturor acelora care au existat de a lungul timpului. Martha Argerich este una din cele mai spectaculoase şi imense imagini de pianist; ea a marcat o întreagă epocă din istorie, tradiţie şi artă muzicală modernă.
Cuprins |
[modifică] Cariera muzicală
Figură precoce remarcantă, Martha Argerich începe studiul pianului la 3 ani, ca la 5 ani să continue studiul cu unul din cele mai sonore nume argentiniene ale pianisticii locale - Vincenzo Scaramuzza. La 9 ani prezintă Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de L. van Beethoven, iar la 10 ani interpretează Concertul nr. 20 de W. Amadeus Mozart. Anul 1955 aduce o strămutare pe pământul european unde continuă studiul muzicii cu Friedrich Gulda în Austria. Ultimii profesori de pian ai Marthei sunt Arturo Benedetti Michelangeli şi Stefan Askenase, cu care studiază până la vârsta de 20 de ani.
În 1965 câştigă concursul International Frederick Chopin Piano Competition, la 24 de ani. În 1966 debutează şi în SUA la Lincoln Center, unde se remarcă printr-un repertoriu pretenţios incluzând de ex. Sonata nr. 3 şi Poloneza op. 53, ambele de F. Chopin. Iese în evidenţă prin tehnica ei uluitoare, făcându-se reale comparaţii chiar cu Vladimir Horowitz. Cu primul album scos pe piaţa muzicală încă de la 19 ani, conţinând piese ca Tocatta de Prokofiev sau Rapsodia a 6-a de F. Liszt, se remarcă şi prin dinamismul ritmic şi sunetul unic, concentrat.
După 1985 se concentrează pe activitate concertistică cu repertorii care cuprind în speţă concerte pentru pian şi muzică de cameră. Drept parteneri îi preferă pe Lilya Zilberstein (pian), Nelson Freire (pian), Alexandre Rabinovitch (pian), Mischa Maisky (violoncel), Gidon Kremer (vioară). Amintim aici legendarele interpretări ale compozitorilor post-romantici: Concertul de pian nr. 3 de Rachmaninov, Concertele pentru pian nr. 1 si 3 de Prokofiev, Concertul nr. 1 pentru pian de P. I. Ceaikovski şi altele.
Începând din 1999 organizează în Buenos Aires concursul muzical pentru tinerele talente din întreaga lume International Piano Competition and Festival Martha Argerich. Sprijină tinerele talente printr-un şir de proiecte suplimentare, iar deseori chiar concertează împreună cu cei mai talentaţi dintre ei.
[modifică] Premii şi onoruri
- Grammy Award pentru cel mai bun solist instrumental şi cea mai bună interpretare cu orchestra: Claudio Abbado (dirijor), Martha Argerich şi orchestra de cameră "Mahler" pentru Beethoven: Concertele pentru pian nr. 2 şi 3 (2006)
- Ordinul Rising Sun, Gold Rays cu Rosette (2005, Japonia)
- Premiul Imperial (2005, Japonia)
- Grammy Award pentru cea mai bună interpretare în muzica camerală: Martha Argerich si Mikhail Pletnev pentru Prokofiev (aranjamant de Pletnev): "Cinderella" - suită pentru două piane; Ravel: Ma Mère L'Oye (2005)
- Grammy Award pentru cea mai bună interpretare solistică cu orchestra Charles Dutoit (dirijor), Martha Argerich cu Montreal Symphony Orchestra pentru Prokofiev: Concertele de pian nr. 1 şi 3; Bartók: Concertul de pian nr. 3 (2000)
- International Frederick Chopin Piano Competition: Premiul 1 (1965, Varşovia)
- Ferruccio Busoni International Piano Competition: Premiul 1 (1957, Bolzano)
- Geneva International Music Competition: Premiul 1 (1957, Geneva)
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
 |
Acest articol despre un muzician este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
