Radiestezie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Radiestezia e o metodă care pretinde că ar permite operatorului radiestezist să găsească sursa de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre prețioase și obiecte ascunse sau găsirea anomaliilor biologice și/sau patogene cu ajutorul unui instrument cu formă specială, fie din lemn de alun la vechii fântânari, fie din metal (sârmă de cupru, oțel, argint dentar).

Studii științifice[modificare | modificare sursă]

Au existat multe investigații cu scopul evaluării credibilității radiesteziei. Rezultatele pozitive au fost în general obținute în cadrul unor teste neoficiale, fără respectarea standardelor științifice.

Radiestezia- este un pretins fenomen prin care un sistem viu ar recepționa extrasenzorial un anume semnal de interes și necunoscut căutat anterior, iar în cazul descoperirii, ar reacționa într-un mod prestabilit de operator, printr-o senzație sau mișcare fizică particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzații sau mișcări, propria rațiune ar lua act de existența sau inexistența semnalului căutat și a anumitor caracteristici ale generatorului de semnal (aerian, terestru, subteran, subacvatic etc)

Operator radiestezist- persoana care practică radiestezia

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ing. Simu Simeon este și poate fi considerat părintele radiesteziei din România. În 1940 a publicat primul manual de radiestezie în care specifică diferite metode de investigații și descrie modul de lucru cu indicatorul format din două nuiele legate la un capăt care-i poartă numele.

Instumente radiestezice folosite în decursul timpului[modificare | modificare sursă]

  • Ramura de alun a fost și este încă folosită de fântânari, aurari etc. Aceasta se culege de la anumiți aluni și poate fi uscată sau verde; se ține usor înclinată, fără să atingă solul. În momentul "detecției" sursei de semnal, ramura începe sa aibă o ușoară mișcare oscilatorie.
  • Indicatorul în forma de V, sau bagheta Simu Simeon format din două vergele elastice legate la capăt, care se țin orizontal, cu palmele întoarse spre exterior și care basculează în plan vertical, cu o anumită amplitudine.

Această amplitudine are anumite semnificații prestabilite de operator.

  • Pendulul sideral, pendulul denumit sideral de către radiesteziștii francezi, a apărut cu circa 1700 ani î.H. și a fost perfecționat în special în sec.XVIII de către aceștia și este un instrument vechi, modernizat în timp.

Acest tip de pendul este realizat dintr-un obiect suspendat de un fir inextensibil.Aceste pendule pot fi scurte - l<15cm sau lungi 15cm<l<80cm, după forma corpului suspendat:sferă, picătură, cilindru, tor, con, spirală etc. Nu contează forma sau materialul din care este făcut.După masa corpului suspendat pot fi: ușoare, medii sau grele.

  • Pendulul cu probe - acesta include în obiectul suspendat eșantioane din structuri fizice, minerale, bucați de țesut conservat etc. Aceste eșantioane sunt folosite pentru biodetecția "în cunostință de cauză" a unui anumit tip de mineral, zăcământ, substanță deoarece operatorul radiestezist trebuie să cunoască foarte bine proprietățile, caracteristicile a ceea ce caută.Operatorul radiestezist poate avea o trusă cu eșantioane și pendule diferite. Mișcările pendulului pot fi ovoidale sau lineare, spre stânga sau spre dreapta, iar ca sens trebuie să aibă o semnificație prestabilită de operator: DA,NU, CÂT DE MULT.Creșterea amploarei mișcărilor de oscilație are semnificația apropierii de sursa de semnal, iar micșorarea acesteia, îndepărtarea de sursa de semnal.
  • Indicatoare în formă de "L"

Primul "L" primitiv, se găsește reprezentat pe o sculptură chinezească în piatră, cu circa 2500 ani î.H., acesta putând fi din os, lemn sau alte materiale. Ulterior, acest tip de indicator s-a construit din metal, sticlă, plastic etc. În 1978 a apărut bagheta în formă de "L" perfecționată, modernizată, care la noi în țară a fost utilizată în 1982 de către Dr.ing. Cojocaru ( de la Spitalul Militar Central). Acesta este un indicator dublu, format dintr-o pereche de baghete în forma de "L" "L"-urile se folosesc în special pe terenuri întinse , pentru ținte indepărtate, în condiții de vânt sau pentru determinări subacvatice. Pentru acestea din urmă, baghetele trebuie să aibă o greutate de maximum 300g, inclusiv proba.

  • Rigla TURENNE

Turenne, a fost un conte francez și episcop hughenot, care a trăit în sec.XVIII-XIX. Rigla inventată de acesta și care-i poartă numele, se utilizează pentru analizele cantitative și calitative ale probelor.

  • Ansa și raportorul

În 1977, apare indicatorul în formă de ansă cu raportor, utilizat și astăzi (raportor centezimal, pentru a avea precizie în acest sistem), fiind inventat de CLC Claudian Dumitriu, inspirat în forma literei "omega" din alfabetul grecesc, el brevetându-le ulterior împreună cu aparatul teoretic I.E. de către autor la OSIM, conform brevetului de invenție RO nr.113710/1996. Ansa se execută din sârmă oțelită, oțel inox, Ag sau Cu și poate fi de două tipuri. Instrumentele mai grele au inerție mare și este bine să fie utilizate în condiții meteorologice neprielnice:vânt, ploaie etc

Sydney[modificare | modificare sursă]

Unul din primele teste științifice a fost efectuat în Sydney, Australia, în 1980.[1] Testele au fost supervizate de James Randi și Dick Smith, care au și oferit un premiu de 40.000 USD primului participant care să aibă success. Acel premiu a evoluat în premiul actual de 1 milion de dolari, la care până acum au candidat deja sute de radiesteziști. Până acum însă nici unul din aceștia nu a reșit să dovedească vreo abilitate obiectivă în acest domeniu.

În testul Sydney au fost testați șaisprezece candidați, care au declarat că se așteaptă la o rată de success de 92 %. Au fost făcute 111 teste, din care doar 15 % au putut identifica prezența apei, procent similar încercărilor aleatoare.

München[modificare | modificare sursă]

Cel mai extins studiu științific de până acum a fost realizat la München, Germania, în 1987 și 1988.[2] Au fost testați mai mult de 500 de radiesteziști în peste 10.000 de teste dublu-orb. Nici în acest test rezultatele obținute nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Australian Skeptics Divining Test
  2. ^ en Testing Dowsing: The Failure of the Munich Experiments
  3. ^ de GWUP-Psi-Tests 2004: Keine Million Dollar für PSI-Fähigkeiten

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Sceptici[modificare | modificare sursă]