Orientul Antic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Este zona geografica din Nord -Estul Africii

Hartă a Orientului Antic

Orientul nu este un termen al geografiei fizice, cum este, de asemenea valabil în cazul Orientului Apropiat, care cuprinde aceeași regiune[1].

Termenul de Orientul Apropiat nu este utlizat pe scară largă astăzi. Acesta a supraviețuit datorită unui erudit din secolul al XIX-lea când a fost folosit pentru a indica rămășițele Imperiului Otoman de pe Malul de est al Mării Mediterana [2] . Antichitatea a început odată cu inventarea celor dintâi sisteme de scriere și apariția primelor orașe-stat. Toate marile civilizații ale lumii orientale (mesopotamiană, egipteană, indiană) au avut nevoie pentru a se naște, a se dezvolta și a evolua de condiții geografice, climatice și umane deosebit de favorabile [3]. Civilizația Egiptului Antic a influențat de multe ori civilizația Orientului Antic. Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu reprezintă locul apariției roții, plugului, a cărămizilor, a boltei în arhitectura și a multor altor descoperiri esențiale și astăzi pentru umanitate. India și China au creat cultura orezului, țesăturile din bumbac, moara de apă, busola, praful de pușcă, etc.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The ancient Orient: an introduction to the study of the ancient Near East,autor, Wolfram von Soden
  • A history of the ancient Near East, ca. 3000-323 BC, autor, Marc Van de Mieroop,
  • Istoria lumii pentru toți. Antichitate, autori, Magda Stan, Cristian Vornicu
  • Orientul Antic, Adrian Husar


Note[modificare | modificare sursă]