Orientul Antic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hartă a Orientului Antic

Orientul Antic sau Orientul Apropiat Antic este termenul folosit pentru a descrie zona din Asia de Vest și Africa de nord-est unde au apărut civilizații anterioare civilizației greco-romane clasice, iar acum se numește Orientul Apropiat sau Orientul Mijlociu.

Orientul nu este un termen al geografiei fizice, cum este, de asemenea valabil în cazul Orientului Apropiat, care cuprinde aceeași regiune[1].

Termenul de Orient Apropiat nu este utlizat pe scară largă astăzi. Acesta a supraviețuit datorită unui erudit din secolul al XIX-lea când a fost folosit pentru a indica rămășițele Imperiului Otoman de pe Malul de est al Mării Mediterana [2] . Antichitatea a început odată cu inventarea celor dintâi sisteme de scriere și apariția primelor orașe-stat. Toate marile civilizații ale lumii orientale (mesopotamiană, egipteană, indiană) au avut nevoie pentru a se naște, a se dezvolta și a evolua de condiții geografice, climatice și umane deosebit de favorabile [3]. Civilizația Egiptului Antic a influențat de multe ori civilizația Orientului Antic. Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu reprezintă locul apariției roții, plugului, a cărămizilor, a boltei în arhitectura și a multor altor descoperiri esențiale și astăzi pentru umanitate. India și China au creat cultura orezului, țesăturile din bumbac, moara de apă, busola, praful de pușcă, etc.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The ancient Orient: an introduction to the study of the ancient Near East,autor, Wolfram von Soden
  • A history of the ancient Near East, ca. 3000-323 BC, autor, Marc Van de Mieroop,
  • Istoria lumii pentru toți. Antichitate, autori, Magda Stan, Cristian Vornicu
  • Orientul Antic, Adrian Husar