Vipera berus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vipera berus
{{{5}}}
Clasificare științifică
Regn:
Subregn:
Încrengătură:
Subîncrengătură:
Clasă: Reptilia
Subclasă:
Supraordin:
Ordin: Squamata
Subordin: Serpentes
Suprafamilie:
Familia Viperidae
Subfamilie:
Gen: Vipera
'
' {{{descrie9B}}}
' {{{descrie9C}}}
Clasificare
Nume: Vipera berus
Clasificare: (Linnaeus, 1758)
'
' {{{descrie14}}}
'
' {{{descrie15A}}}
' {{{descrie15B}}}
' {{{descrie15C}}}
' {{{descrie16}}}
' {{{descrie17}}}
' {{{descrie18}}}
Răspândire Eurasia
' {{{descrie19A}}}
' {{{descrie19B}}}
' {{{descrie19C}}}
' {{{descrie20}}}
' {{{descrie21}}}
' {{{descrie22}}}
' {{{descrie23}}}
' {{{descrie23A}}}
' {{{descrie23B}}}
' {{{descrie23C}}}

Vipera berus este un șarpe veninos de mărime mijlocie, din familia Viperidae, care este răspândită în Euroasia. Aria ei de răspândire este arealul cel mai nordic al viperelor, fiind singura viperă care se poate întâlni la nord de cercul polar.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

Vipera berus, are o lungime între 50 – 70 cm, în cazuri de excepție poate atinge lungimea de 90 de cm. Cele mai mari exemplare au fost întâlnite în Europa de nord, Finlanda (94 cm), Suedia (104 cm). Femela este mult mai mare ca și masculul care nu depășește de regulă lungimea de 60 cm. Coada însă raportată la lungimea corpului este mai lungă la mascul. Greutatea viperelor este între 100 - 200 g, femelele fecundate pot atinge 300 de grame. Capul viperei este teșit, botul rotunjit, partea dorsală fiind ovală, la baza maxilarelor este mai lat aici găsindu-se glanda cu venin. Ca toate reptilele necesită și ele căldura solară, pentru ridicarea temperaturii corporale.

Vipera berus

Culoarea viperelor din această specie este variată, de la o culoare cenușie-argintie la galben, roșiatic, cenușiu brun, până la negru (întâlnite în peșteri la vipere în Alpi). Vipere cu nuanțe de culoare mai închisă se întâlnesc în regiunile mai reci. Masculii având culori mai variate cu un contrast mai evident a dungii dorsale în formă de țic țac de culoare mai închisă, ca femelele care în general au culoare brună. Pe cap șerpii pot să aibă un desen de culoare mai închisă sub forma de V sau X. Ochii au ca în general la toate viperele irisul galben cu pupile sub formă de șliț vertical. Corpul lor este acoperit dorsal cu solzi duri la pipăit.

Arealul de răspândire[modificare | modificare sursă]

Viperele din această specie sunt protejate, ele trăiesc în special în nordul Eurasiei, fiind singura specie de viperă care poate fi întâlnită la nord de cercul polar. Arealul de răspândire ajungând din Europa Centrală, Balcani, România (Munții Șureanu), Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Vipera berus este întâlnită în luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, regiuni de smârcuri, pășuni alpine, la altitudini ce ating 2000 – 3000 m.

Mod de viață[modificare | modificare sursă]

Vipera berus este activ ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara, caută locurile însorite pentru a se încălzi la soare. Temperatura optimă a corpului este între 30 - 33 °Celsius. Este deosebit de activă în zilele calde și umede, fiind însă sensibilă la vânt. Dacă se simte amenințată se ascunde sub pietre sau diferite plante. Atacă mușcând fulgerător, animalele mari sau omul numai când se simte amenințată și se apără. În perioada de iarnă hibernează în funcție de latitudea unde se află între 4 - 8 luni. În Germania de exemplu este activă în general între lunile aprilie și octombrie, masculii devin activi mai repede ca femelele cu ca. 2 săptămâni.

Vipera berus

Hrana viperelor constă din mamifere mici (Muridae), rozătoare (Microtus agrestis),(Clethrionomys glareolus), șopârle (Lacertidae), broaște (Rana temporaria), (Rana arvalis). Pe care le pândesc și le mușcă injectând veninul care va paraliza prada.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Perioada de reproducere a lor are loc primăvara în aprilie - mai, având loc lupte între masculi. Vipera berus este ovovivipar, cea ce înseamnă că femela clocește ouăle în corp, numai puii eclozionați vor părăsi în lunile august - octombrie corpul mamei. Prima năpârlire are loc urmează la scurt timp după naștere, după care șerpii devin activi. Viperele sunt apte de reproducție la vârsta de 3 - 4 ani.Viperele fac oua din care ies serpii mici

Dușmanii lor naturali

sunt păsările răpitoare (Buteo buteo), (Circus pygargus), (Circus aeruginosus), (Milvus migrans), (Aquila clanga), (Aquila pomarina) și (Circaetus gallicus). Animele carnivore, mistrețul (Sus scrofa), jderii (Mustela putorius), (Mustela erminea), bursucii (Meles meles), nevăstuicile (Mustela sibirica), vulpile (Vulpes vulpes), ariciul (Erinaceus europaeus) și pisica de casă. Alte reptile ca Natrix natrix și Natrix tessellata.

Veninul[modificare | modificare sursă]

Vipera berus este o specie sperioasă, în caz de pericol caută să se ascundă sau să fugă. Numai în cazul în care se simte direct amenințată sau este luată în mână va mușca. Doza letală minimă Format:DL la o inoculare subcutană este de 6,45 mg./kg masă corporală. La o inoculare intravenoasă Format:DL este de 0,55 mg./kg masă corporală. Aceasta înseamnă că la un om în greutate de 75 de kg. Format:DL ar fi 483,75 mg, cea ce ar însemna să fie mușcat de cel puțin cinci vipere. Lucru care explică faptul ce șanse mici are omul de a muri de mușcătura unei vipere, care caută de altfel să-și păstreze pentru vânătoare rezerva de venin. Cu toate că vipera berus este de 2 - 3 ori mai veninos ca șarpele cu clopoței (Crotalus adamanteus), nu este atât de periculos din cauza rezervorului mic cu venin (10 – 18 mg), mușcătura lui însă putând deveni gravă la copii și la persoane în vârstă.

Simptomele cauzate de venin

Durere, la ca. o oră regiunea mușcată devine albastră și se va tumefia (umfla), datorită acțiunii neurotoxicului apar semne de asfixie și insuficiență cardiacă, mai pot apărea paralizii. În Germania între anii 1959 - 2003 n-a fost semnalat nici un caz mortal cauzat de mușcătura lui vipera berus. În anul 2004 a murit o femeie de 81 ani pe insula Rügen, mușcată de o viperă berus neagră. Se presupune însă din cauza intervalului scurt în care a murit, moartea n-ar fi fost provocată de mușcătura șarpelui.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vipera berus