Superstiții românești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cultura României
Arte

Literatura
Filosofia
Muzica
Artele vizuale

Tradiții

Bucătăria
Folclorul
Cultura populară
Mitologia
Superstiții
Spiritualitatea

Artiști

Actori
Compozitori
Pictori
Poeți
Scriitori

Monumente

Castele
Muzee
Clădiri religioase
Patrimoniu UNESCO

Superstiție se numește o prejudecată care decurge din credința primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare sau numere fatidice.

Cuprins

Ac [modificare]

  • Ac dacă găsești e semn de sfadă
  • Ac dacă găsești e semn de sărăcie
  • Când găsești ac cu urechi, îți face nevasta fată - altfel băiat
  • Cănd dai împrumut acul cuiva trebuie înfipt în ceva, și de acolo să fie luat de acel cineva, căci altfel e semn de sfadă, ceartă
  • Cine dă acul cu ață într-însul își dă zilele

Albină [modificare]

  • Când în ziua de Stretenie - Întâmpinarea Domnului, 2 februarie picură din streașina va fi mană la albine

Alun [modificare]

  • În noaptea de Înălțarea Domnului se duc flăcăi și fete mari prin alunișuri ca să culeagă flori de alun, care înfloresc și se scutură în aceeași noapte. Florile acelea sunt bune de făcut dragoste și de leac

Bibliografie [modificare]

  • Irina Nicolau, Carmen Huluță - „Credințe și superstiții românești” - Editura Humanitas, 2000

Legături externe [modificare]

Serial în Jurnalul Național - Superstițiile romanilor, 30 ianuarie 2005, Editie De Colecție, Jurnalul Național