Ioana Radu
| Ioana Radu | ||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Nume naștere | Eugenia Braia | |
| Data și locul nașterii | 17 februarie 1917 |
|
| Data și locul decesului | 19 septembrie 1990 (73 ani) |
|
| Gen muzical | muzică populară, romanțe | |
| Ani de activitate | 1936-1969 | |
| Case de discuri | Electrecord, Odeon | |
| modifică |
||
Ioana Radu (n. 17 februarie 1917, București — d. 19 septembrie 1990, București) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia.
Cuprins |
[modificare] Biografie
Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.
Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.
[modificare] Debutul
În ianuarie 1936 sosește în București. Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați. A reușit de la prima încercare melodia De cine dorul se leagă impresionând comisia, condusă de dirijorul Theodor Rogalski.[1] Au câștigat doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia era alcătuită din Valentina Crețoiu, Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, Alfred Alessandrescu și compozitorul Ion Filionescu, cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.[2]
Debutează la Radio România în 1937 cu melodiile Astă iarnă era iarnă și Spune măiculiță spune acompaniată de orchestra Vasile Julea. Atunci crainicul radio-ului a anunțat-o Ioana Radu.[1]
[modificare] Cariera artistică
După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.[3] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.[4] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.[5]
După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,[6] „Princiar”, „Motanul negru”,[7] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Costică Tandin, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michăilescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),[8] se dedică interpretării romanței românești.
După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.
A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).
În 1986 Ion Popescu-Gopo a inclus-o în documentarul Bucureștiul ieri, Bucureștiul azi, Bucureștiul mâine, iar în 1987 Pompiliu Gâlmeanu a realizat filmul Omagiu romanței — Ioana Radu, având drept protagonistă artista.
[modificare] Accidentul de mașină
Într-un turneu, în anul 1961,[9] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.[10]
Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967[11] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.
[modificare] Spectacol aniversar
Pe 8 februarie 1987, la Studioul de concerte „Mihail Jora”, a avut loc spectacolul aniversar Ioana Radu – 70 de ani. Printre invitați s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache ș.a.
[modificare] Distincții
A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).[12]
[modificare] Decesul
Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.[12] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.
[modificare] Aprecieri
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă».
Și pentru ca Romanța să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu.”
[modificare] Festival
Între 7 și 9 octombrie 1998, la Craiova, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului național de romanțe „Ioana Radu”. Festivalul are loc odată la doi ani.
[modificare] Discografie
[modificare] Bibliografie
- ***: Despre Ioana Radu, TVR Media, București, 2009
- ***: Ediție de colecție – Ioana Radu, Jurnalul Național, 2007
- Cosma, Viorel: Comori ale muzicii românești – Ioana Radu – De la moară, pân' la gară (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
- Marcu, George (coord.): Dicționarul personalităților feminine din România, Ed. Meronia, București, 2009
- Negrin, Harry: Romanța unei vieți. Ioana Radu, Ed. Muzicală, București, 1987
- Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995 – p. 99-100
[modificare] Note
- ^ a b Cosma, p. 2
- ^ Negrin, p. 66
- ^ Negrin, p. 83-84
- ^ Negrin, p. 87
- ^ Negrin, p. 84
- ^ Negrin, p. 90
- ^ Negrin, p. 96
- ^ Ediție de colecție, p. 13
- ^ 7-zile.com. Amintiri din tinerețe (II). Accesat la 12 februarie 2012.
- ^ Negrin, p. 172
- ^ Despre Ioana Radu, p. 3
- ^ a b Cosma, p. 4
- ^ Negrin, p. 156
- ^ Negrin, p. 175
- ^ Negrin, p. 205