Ioana Radu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioana Radu
Ioana Radu.jpg
Informații generale
Nume naștere Eugenia Braia
Data și locul nașterii 17 februarie 1917
România București, România
Data și locul decesului 19 septembrie 1990
(73 ani)
România București, România
Gen muzical muzică populară, romanțe
Ani de activitate 1936-1969
Case de discuri Electrecord, Odeon

Ioana Radu (n. 17 februarie 1917, București — d. 19 septembrie 1990, București) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.

Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.

Disc Columbia, 1949

Debutul[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1936 sosește în București.[2][3][4] Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați.[5] La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”.[6] Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.[7]

Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”.[8] Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.[9]

Concertul de aniversare a 40 de ani de activitate artistică ai lui Grigoraș Dinicu

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.[10] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.[11] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.[12]

După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,[13] „Princiar”, „Motanul negru”,[14] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Costică Tandin, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),[15] se dedică interpretării romanței românești.

După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.

În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.

A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).

În 1986 Ion Popescu-Gopo a inclus-o în documentarul Bucureștiul ieri, Bucureștiul azi, Bucureștiul mâine, iar în 1987 Pompiliu Gâlmeanu a realizat filmul Omagiu romanței — Ioana Radu, având drept protagonistă artista.

Accidentul de mașină[modificare | modificare sursă]

Într-un turneu, în anul 1961,[16] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.[17]

Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967[18] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.

Spectacol aniversar[modificare | modificare sursă]

Pe 8 februarie 1987, la Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar Ioana Radu – 70 de ani. Printre invitați s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache ș.a.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.[19] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).[19]

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Ioana Radu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[20]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-munte, că e curată precum apa de izvor.”
„Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele...”
„Romanța răsună și «La umbra nucului bătrân», și «În fânul de curând cosit».
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă».
Și pentru ca Romanța să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu.”
Elvira Cârje, prim solistă a Operei Române[23]

Festival[modificare | modificare sursă]

Între 7 și 9 octombrie 1998, la Craiova, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului național de romanțe „Ioana Radu”. Festivalul are loc odată la doi ani.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ***: Ediție de colecție – Ioana Radu, Jurnalul Național, 2007
  • Bogdan, Ioana: Despre Ioana Radu (broșură din interiorul DVD-ului), TVR Media, București, 2009
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Ed. Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009, pag. 486-489, ISBN 978-973-88609-7-1
  • Cosma, Viorel: Comori ale muzicii românești – Ioana Radu – De la moară, pân' la gară (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
  • Marcu, George (coord.): Dicționarul personalităților feminine din România, Ed. Meronia, București, 2009
  • Negrin, Harry: Romanța unei vieți. Ioana Radu, Ed. Muzicală, București, 1987
  • Roșca, Maria: Maria Tănase. Privighetoarea din „Livada cu duzi”, volumul II, Ed. Ginta Latină, București, 2000, p. 312-315
  • Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995, p. 99-100

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ jurnalul.ro. Două Doamne, de Loreta Popa, în Jurnalul Național, 7 noiembrie 2005. Accesat la 21 aprilie 2013.
  2. ^ Despre Ioana Radu, p. 1
  3. ^ Cosma, p. 3
  4. ^ Ediție de colecție, p. 5
  5. ^ Interviu cu Ioana Radu acordat Marioarei Murărescu (filmare din 1987)
  6. ^ Ediție de colecție, p. 6
  7. ^ Negrin, p. 66
  8. ^ Roșca, p. 313
  9. ^ Roșca, p. 314
  10. ^ Negrin, p. 83-84
  11. ^ Negrin, p. 87
  12. ^ Negrin, p. 84
  13. ^ Negrin, p. 90
  14. ^ Negrin, p. 96
  15. ^ Ediție de colecție, p. 13
  16. ^ 7-zile.com. Amintiri din tinerețe (II). Accesat la 12 februarie 2012.
  17. ^ Negrin, p. 172
  18. ^ Despre Ioana Radu, p. 3
  19. ^ a b Cosma, p. 4
  20. ^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
  21. ^ Negrin, p. 156
  22. ^ Negrin, p. 175
  23. ^ Negrin, p. 205

Legături externe[modificare | modificare sursă]