Mia Braia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mia Braia
Mia Braia.jpg
Cântăreața Mia Braia
Informații generale
Data și locul nașterii România 18 octombrie 1911, Petroșani, județul Hunedoara, România
Data și locul decesului România 1996, New York, Statele Unite
Gen muzical romanțe, tango, populară
Case de discuri Electrecord

Mia Braia (n. 8 septembrie 1911, Petroșani, județul Hunedoara - 3 iulie 1996, New York, Statele Unite) a fost o solistă de romanțe, tangouri și muzică populară. A fost sora Ioanei Radu, și a trăit o parte din ultimii ani ai vieții în exil (în RFG și SUA). S-a repatriat în România înainte de a muri.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 18 octombrie 1911, în Petroșani, județul Hunedoara dar a copilărit în Craiova, unde era stabilită familia sa. Tatăl militar și mama croitoreasă, și-au crescut cei patru copii (trei fete și un băiat) într-un regim sever ca la armată. Din economiile lor și-au făcut o cârciumă negustorește plasată, gard în gard cu cimitirul Sineasca din Craiova. Toate pomenile de după înmormăntare se țineau la cârciumă.

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Aici s-au afirmat și cele trei surori pentru prima oară în public. Mesenii s-au arătat entuziasmați de talentul lor, iar la un moment dat un mare compozitor trecut pe acolo de la o înmormântare, Ion Vasilescu, a ascultat-o pe Mia Braia, a invitat-o la București și i-a creat un început de carieră.

Mia Braia, probabil din dorința de a arăta că există talente, i-a propus acestui compozitor (mare autoritate în muzica românească ușoară și populară) să audieze mai multe cântărețe.

Părinții au trimis-o la Facultatea de Litere și la Conservator, la București. Ea era socotită „intelectuala” familiei. Când a început să cânte la radio, proprietarul localului a cumpărat un radio „Olimpia”, mare cât un dulap, cu un patefon cu goarnă, s-o asculte toți clienții, „cum zice fata melodiile oltenești”.

Anii interbelici[modificare | modificare sursă]

În perioada anilor ’30-’40, cântă alături de orchestrele Petrică Moțoi, Vasile Julea, Frații Stănescu, Costică Tandin, Jean Sibiceanu și orchestra „Cristal” condusă (la vremea aceea) de Gerd Willnow. În aceeași perioadă se face cunoscută la berăriile și restaurantele bar și gradină unde cântă cu mari interpreți ca Ion Luican, Zavaidoc sau Maria Tănase.

În perioada 1936-1941 înregistrează o serie de discuri la Cristal (prima denumire a casei Electrecord), unele melodii în duet alături de soțul său Petre Alexandru, cu care a fost căsătorită până în jurul anilor '50.

Viața familială[modificare | modificare sursă]

Mia Braia a fost căsătorită timp de 14 ani cu marele interpret de muzică ușoara și populară Petre Alexandru, originar din Olt, alături de care a primit „Premiul discului”, pe care era imprimată melodia lui Ion Vasilescu „Nu-ți pare rău cand vezi că plâng”.[1] Împreună au lansat numeroase melodii ce aveau ca autor pe marele compozitor Gherase Dendrino. Amândoi erau duetul permanent al cântecelor lui Ion Vasilescu.[1]

La maturitate, avea de-a face cu ceva extrem de bizar, două surori de-o fantastică notorietate, care în timpul vieții lor nu știu dacă au însumat mai mult de cinci ore de a reuși să vorbească una cu alta. La înregistrarea formidabilei melodii „Ciobănaș cu trei sute de oi” de M. Lydic cele două au reușit să cânte în duet.

Fantastica șansă a posterității, constă în faptul că nu s-a greșit la nici o măsură în timpul înregistrării pentru că la ultima măsură, a fost o oarecare inadvertență pentru care s-au certat și nu au mai vorbit vreo 15 ani după aia. S-a mai văzut cu Ioana Radu la înmormântarea fratelui său, unde după două ore amândouă iar s-au certat năpraznic pentru cine are dreptul de autor al colivei. Ele de fapt își căutau drumuri separate.

Distincții[modificare | modificare sursă]

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.[2]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Braia, Mia: Amintiri, Editura "Lumea liberă", New York - 1989
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pag. 559, ISBN 978-973-88609-7-1
  • Emisiunea Jurnal de secol difuzată în 09.06.2010, între 10:40 și 10:45, pe TVRi
  • Emisiunea Memoria zilei difuzară în 08.09.2012, între 08:55 și 09:00, pe TVRi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Amintiri, pag. 40
  2. ^ Decretul nr. 797/1968 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Cultural unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole.

Legături externe[modificare | modificare sursă]