Rodica Bujor

Rodica Bujor
Cântăreața Rodica Bujor în epoca debutului la radio (1938), purtând ia românească țesută-n fir de borangic, spre a mărturisi tuturor legătura nezdruncinată față de folclor.
Informații generale
Nume naștere	Eugenia Rodica Nedelea
Alte nume	Eugenia Nedelea-Popescu
Data și locul nașterii	30 iulie 1914 Voinești, Dâmbovița, România
Data și locul decesului	30 octombrie 1995 (81 de ani) București, România
Gen muzical	populară, romanțe
Ocupație	vocalistă
Case de discuri	Odeon, Columbia, Electrecord

Rodica Bujor (n. 30 iulie 1914, com. Voinești, jud. Dâmbovița — d. 30 octombrie 1995, București), pe numele adevărat Eugenia Nedelea, a fost o interpretă de folclor muzical românesc, situându-se în prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănase sau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Ileana Sărăroiu a numit-o ca fiind una din interpretele sale preferate în materie de folclor.

Biografie

Născută în satul Voinești, jud. Dâmbovița la 30 iulie 1914, Rodica a trăit de mică în mediul muzical al cântecului național local, nedespărțindu-se toată viața de costumul național al zonei subcarpatice de care s-a simțit mândră, indiferent pe ce scena sau podium de restaurant a apărut. În hanul pe care l-a condus tatăl său la Voinești a reușit să-și formeze un repertoriu de muzică lăutărească, încă de pe vremea anilor de școală.

Ajunsă în București ca muncitoare la Țesătoria Rizescu-Brănești, și-a încercat norocul, prezentându-se la concursul de la Radio, fără știrea părinților și a patronului întreprinderii din Capitală.

Rodica Bujor în 1940

În fața unei comisii de personalități (din care făceau parte Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Tiberiu Brediceanu, Ion Filionescu, Grigoraș Dinicu, prezidată de George Enescu, tânăra Rodica Nedelea a cântat câteva piese „de la noi din sat” - cum avea să declare dezinvoltă, președintelui juriului și de audiții de la Radio.

„Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoționată. Și el a zis: frumos, frumos, dar eu aș zice să-ți fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toți au aplaudat și bărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sară o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colț cu Lemnea, și o să-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.”

Invitația lui George Enescu

Așa a ajuns concurenta de la Radio-București la Palatul Cantacuzino, la serata muzicală a maestrului. Evenimentul debutului l-a povestit ziaristului Cornel Nistorescu, într-un interviu publicat în revista Flacăra.

„Urc scările fastuase, intru într-o sală solemna cu tablouri, porțelanuri, cristaluri și mobilier scump. Valetul mi-a spus să aștept puțin, că vine și domnul Dinu Lipatti. Când am auzit-o și pe-asta eram mai mult moartă. Eu am zis, Rodica Bujor, ma botezase maestrul cu câteva ore înainte. «O să repetăm piesele, pentru că va avea niște musafiri și vrea să te prezinte ca pe o chintesență a frumuseșii românești». Am repetat cu Dinu Lipatti la pian, deși cântasem cu taraf. Lipatti mi-a spus să cânt liber. Enescu a apărut puțin și m-a întrebat cum mă «simțăsc». Și imediat au început să apară musafirii, pe vremea aia erau și trăsuri, și mașini, și au venit muzicienii noștri Jora, frații Bobescu, Alfred Alessandrescu, actori și actrițe de la Teatrul Național, Ion Manu, Aura Buzescu, Marioara Voiculescu, prințesa Maruca, mama aviatorului Bâzu Cantacuzino.
Întâi a cântat maestrul o «Sonată» la vioară, apoi Dinu Lipatti, Ion Manu a recitat ceva și pe urmă George Enescu a spus: acum va prezint o descoperire, o minune a cântecului românesc, fără nici un fel de iz lăutăresc. Veți vedea cum arată românca în adevărata ei frumusețe. Eu plină de emoție, am început cu o prelucrare: „Voinicel cu părul creț / Ce te ții așa măreț / Nu stă casa-ntr-un picior / Nici lumea într-un fecior». A fost cum a fost, copleșitor pentru mine, iar la sfârșit George Enescu mi-a mulțumit și mi-a spus, să îmi păstrez cântecele de acasă și să le păzesc cu sfințenie și să încerc să rotunjesc puțin vocalele.”

Momentul acesta crucial în cariera sa, redat de Rodica Bujor cu lux de amănunte, demonstrează că, în ciuda celor 50 de ani care trecuseră de la concursul radiodifuziunii și debutul la Palatul Cantacuzino, a marcat-o pe cântăreață de-a lungul întregii sale vieți.

Studii și debutul

Sfaturile maestrului de a învăța canto-ul, dar și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești, a îndreptat-o atât spre Conservatorul Muncitoresc ASTRA din București (1936-1939), cât și spre Arhivele de Folclor ale lui Constantin Brăiloiu și Centrul de Sociologie, condus de prof. Dimitrie Gusti. După ce a urmat cursurile de la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani (un maestru al genului de romanțe), Leo Calmuschi și Quarto Santarelli, Rodica Bujor a profitat de un turneu în Italia (1941) spre a se perfecționa în tehnica liedului cu Marcela Magna. A luat lecții particulare de canto cu Valentina Crețoiu la București.

Romanţa lui Vespasian Vasilescu, care i-a adus gloria artistică a Rodicăi Bujor.

A debutat la Radio București pe 22 aprilie 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului Coșna-Cireșoaia din Piața Buzești, peste drum de restaurantul Neptun, unde cânta Maria Tănase. Se împrietenise cu această excepțională artistă, dar trăgea cu urechea și la ceilalți colegi de breaslă, mai ales la Ion Luican, „profesorul” romanței (cum îl numea) și la „corifeii” Cristian Vasile, Jean Moscopol și Petre Gusti.

Activitatea și cariera artistică

Până în 1959, Rodica Bujor a colindat prin restaurantele Capitalei, ca timp de doi ani să se angajeze la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei. Cu această formație a efectuat două turnee în străinătate (URSS - 1957, Ungaria - 1959), după ce în tinerețe cântase în Germania (1939), Austria (1942), Cehoslovacia (1942) și Iugoslavia (1942).

Ținea foarte mult la faptul că înregistrase la casele de discuri Odeon și Columbia mai multe melodii populare autentice (Dadă, frică mi-e că mor ca mâine, Fetițo cu casa-naltă, Ia mai cântă cucule, Uite neica, trece dealu, Unde te duci dorule, Pe șoseaua din Cepari etc.), fiindcă aceasta a evitat să cânte la nunți.

A cunoscut însă repertoriul de petrecere pe care l-a promovat la restaurante, în programele nocturne (Lelițo cârciumăreasă, Cine iubește și lasă, Fir-ai să fii mai băiete, Cine mă puse pe mine, În grădina lui Ion). A apărut și în câteva filme artistice în roluri pasagere (Zile de neuitat, regia Haralambie Boroș) și în filme de televiziune (Pe cărările dorului, regia Marianti Banu).

În conștiința publicului bucureștean care a admirat-o în serile de vară la grădina Coșna-Cireșoaia, Rodica Bujor a rămas o neuitată interpretă de romanțe și lieduri de compozitori români (N. Kirculescu, Aurel Giroveanu, D. Cantea, Emil Gavriș, Laurențiu Profeta, Diamandi Gheciu ș.a.), la loc de frunte situându-se paginile pline de lirism, ca Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești, De ce m-ați dus de lângă voi, Pocnind din bici pe lângă boi. Șlagărul ce i-a adus notorietatea a rămas totuși Fusul, o melodie de mare circulație.

A mai fost solistă a restaurantelor Kiseleff, Cafe-Royal, Princiar din București (1937-1949) și a mai colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru” și cu ansamblurile „Ciocârlia” și „Perinița” (1959-1961). A fost și angajată a Teatrului Regional București în perioada 1961-1970.

Decesul

Rodica Bujor a cântat până la vârsta de 70 de ani, chiar dacă se pensionase cam devreme pentru o solistă de folclor. A murit la 2 noiembrie 1995 în București, dar a fost înmormântată în cimitirul din satul dâmbovițean Voinești.

Distincții

A fost decorată cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a în anul 1968 și o chema Rodica Popescu (probabil că se căsătorise).

Repertoriul

Repertoriul Rodicăi Bujor este alcătuit în special din cântece populare din zona Dâmbovița–Argeș.

Veselă-i inima mea Vorbește lumea de noi Fir-ai să fii, măi băiete (preluat de la Maria Tănase) Ia mai cântă, cucule

Mândră-i lumea cu feciori (învârtită din Ardeal) De cine mi-e dor și sete Pe dealul din Teleorman Eu cu neica trăiesc bine (cântec de „viață nouă”)

A trecut dorul odată Neică, tot gândind la tine Lăstărel de primăvară (A-nverzit pădurea iară) Primăvară, primăvară

Discografie

Articol principal: Discografia Rodicăi Bujor.

Bibliografie

• Emisiunea Jurnal de secol difuzată în 19.05.2010, între 7:20 și 7:25, pe TVRi
• Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Ed. Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009, pag. 489-493, ISBN 978-973-88609-7-1