Petre Gusti
| Petre Gusti | ||
 Un cvartet de „ași” ai genului ușor al anilor 1935-1940: Ion Luican, Dorina Drăghici, Petre Gusti, Ioana Radu (de la stânga la dreapta)
|
||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Data și locul nașterii |  ? |
|
| Data și locul decesului | ianuarie 1993, București |
|
| Gen muzical | romanțe, tango, populară | |
| Case de discuri | Odeon, Electrecord | |
modifică  |
||
Petre Gusti (n. ?, d. ianuarie 1993, București) a fost un solist de romanțe și muzică ușoară, mai ales în perioada interbelică.
Cuprins |
Debutul și activitatea artistică[modificare]
Petre Gusti a fost un cunoscut cântăreț de muzică ușoară în prima parte a tinereței. Mulți patroni de restaurante și baruri apelau la cântăreții de revistă, angajându-i să evolueze după spectacole, către miezul nopții, mizând pe popularitatea câștigată în teatre. Astfel, și Petre Gusti a fost prezent pe scenele Alhambra, Cărăbuș, Gioconda, Ion Vasilescu etc. unde își completa salariul modest cu angajamente temporare la restaurante precum Zissu, Vișoiu, Parcul trandafirilor, Roata lumii, Răcaru etc.[1] S-a afirmat și ca bun actor, apărând în reprezentațiile Și Ilie face spor, Visle se împlinesc sau Cer cuvântul!.[1]
Între anii 1940-1945 a susținut numeroase concerte și spectacole pe front. În această perioadă imprima numeroase melodii la casa de discuri Odeon.[2] Cântă la micile grădini de vară din București, unde îi are ca colegi pe Maria Tănase, Rodica Bujor, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Titi Botez, Ion Luican, Dorel Livianu, Constantin Lungeanu, Viorica Vrioni, Nicu Stoenescu, Alexandru Bojenescu sau Petre Alexandru.[3]
Lansează numeroase șlagăre și romanțe, printre care De la mine la Ploiești, Și pentru ochii tăi cei negrii de Margareta Xenopol sau Adio, pentru totdeauna de Ionel Fernic.
A participat la numeroase ediții ale Festivalului „Crizantema de aur” atât ca interpret cât și ca membru în juriu, având ca colegi pe: Nicu Stoenescu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Alexandru Grozuță, Ion Luican, Dorina Drăghici, Mia Braia, Emil Gavriș sau Angela Moldovan. În perioada anilor '60, acesta nu mai este foarte prezent în viața muzicală, stând mai mult în umbra marilor artiști.
Pe 8 februarie 1987, la Studioul de concerte „Mihail Jora”, a participat la spectacolul aniversar Ioana Radu – 70 de ani. Acolo acesta s-a reîntâlnit cu mari glorii ale muzicii ușoare românești și ale operetei, printre care Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Dorin Teodorescu sau Cleopatra Melidoneanu.
Distincții[modificare]
A fost distins cu titlurile Artist emerit și Ordinul „Meritul Cultural” (1968).
Decesul[modificare]
Se stinge din viață în luna ianuarie a anului 1993, în București. Este găsit mort în fotoliu în locuința sa din Vatra Luminoasă, după ce în urmă cu zece zile participase la parastasul bunului său prieten Ion Luican.
Discografie[modificare]
Bibliografie[modificare]
- Ediție de colecție — Ion Luican (supliment al cotidianului Jurnalul Național, 23 iulie 2007)
- Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pag. 559, ISBN 978-973-88609-7-1
