Sari la conținut

Ioana Radu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioana Radu

Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Societății Române de Radiodifuziune, în anii '50
Date personale
Nume la naștereEugenia Braia
Născută Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Frați și suroriMia Braia Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață
artist de înregistrare[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alte numeIoana Radu  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică populară, lăutărească, romanțe
Instrument(e)voce[*]​  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1936-1967
Case de discuriElectrecord, Odeon
Discografie
Listă completăDiscografia Ioanei Radu  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioana Radu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România.[2][3]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.

Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.

Debut

[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1936 sosește în București.[4][5][6] Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați.[7] La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”.[8] Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.[9]

Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”.[10] Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.[11]

Concertul de aniversare a 40 de ani de activitate artistică ai lui Grigoraș Dinicu

Cariera artistică

[modificare | modificare sursă]

După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.[12] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.[13] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.[14]

După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,[15] „Princiar”, „Motanul negru”,[16] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),[17] se dedică interpretării romanței românești.

După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.

În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.

A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).

Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele Aș vrea iar anii tinereții (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și În chioșc fanfara cânta (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) regizorul de film documentar Pompiliu Gîlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”[18], ce are drept personaj principal artista.

Accidentul de mașină

[modificare | modificare sursă]

Într-un turneu, în anul 1961,[19] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.[20]

Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967[21] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.

Alte informații

[modificare | modificare sursă]

Ioana Radu a susținut, într-un interviu acordat ziaristei Carmen Dumitrescu, că a fost "a doua femeie motociclistă din România". Declarația a fost făcută ca răspuns la o întrebare a ziaristei legată de lucrurile mai puțin știute despre artistă. Interviul a apărut în paginile revistei Flacăra din 13 martie 1987.[3]

Spectacol aniversar

[modificare | modificare sursă]

Pe 8 februarie 1987, la Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar Omagiu romanței, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață ai artistei. Printre invitații care au cântat pe scenă s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache ș.a.

Decesul

[modificare | modificare sursă]

Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.[22] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.

Distincții

[modificare | modificare sursă]

A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).[22]

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Ioana Radu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[23]

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.[24]

Aprecieri

[modificare | modificare sursă]
„Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-munte, că e curată precum apa de izvor.”
—Nicolae Iorga[25]
„Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele...”
—George Enescu[26]
„Romanța răsună și «La umbra nucului bătrân», și «În fânul de curând cosit».
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă».
Și pentru ca Romanța să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu.”
—Elvira Cârje, prim solistă a Operei Române[27]

Festival

[modificare | modificare sursă]

Între 7 și 9 octombrie 1998, la Craiova, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului național de romanțe „Ioana Radu”. Festivalul are loc odată la doi ani.

Discografie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Discografia Ioanei Radu.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ 26 de ani de la moartea cântăreţei Ioana Radu – VIDEO, Europa FM, , accesat în  
  2. ^ jurnalul.ro. Două Doamne, de Loreta Popa, în Jurnalul Național, 7 noiembrie 2005. Accesat la 21 aprilie 2013.
  3. ^ a b Dumitrescu, Carmen (). „Ioana Radu: „Cîntă ca tine dacă vrei să fii cineva"”. Fracăra, anul 36, nr.11. p. 16. 
  4. ^ Despre Ioana Radu, p. 1
  5. ^ Cosma, p. 3
  6. ^ Ediție de colecție, p. 5
  7. ^ Interviu cu Ioana Radu acordat Marioarei Murărescu (filmare din 1987)
  8. ^ Ediție de colecție, p. 6
  9. ^ Negrin, p. 66
  10. ^ Roșca, p. 313
  11. ^ Roșca, p. 314
  12. ^ Negrin, p. 83-84
  13. ^ Negrin, p. 87
  14. ^ Negrin, p. 84
  15. ^ Negrin, p. 90
  16. ^ Negrin, p. 96
  17. ^ Ediție de colecție, p. 13
  18. ^ Galmeanu, Pompiliu (), Omagiul romantei Ioana Radu, Studio Alexandru Sahia, accesat în  
  19. ^ 7-zile.com. Amintiri din tinerețe (II). Accesat la 12 februarie 2012.
  20. ^ Negrin, p. 172
  21. ^ Despre Ioana Radu, p. 3
  22. ^ a b Cosma, p. 4
  23. ^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
  24. ^ Decretul nr. 797/1968 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Cultural unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole.
  25. ^ Negrin, p. 156
  26. ^ Negrin, p. 175
  27. ^ Negrin, p. 205

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • ***: Ediție de colecție – Ioana Radu, Jurnalul Național, 2007
  • Bogdan, Ioana: Despre Ioana Radu (broșură din interiorul DVD-ului), TVR Media, București, 2009
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Ed. Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009, pag. 486-489, ISBN 978-973-88609-7-1
  • Cosma, Viorel: Comori ale muzicii românești – Ioana Radu – De la moară, pân' la gară (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
  • Marcu, George (coord.): Dicționarul personalităților feminine din România, Ed. Meronia, București, 2009
  • Negrin, Harry: Romanța unei vieți. Ioana Radu, Ed. Muzicală, București, 1987
  • Roșca, Maria: Maria Tănase. Privighetoarea din „Livada cu duzi”, volumul II, Ed. Ginta Latină, București, 2000, p. 312-315
  • Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995, p. 99-100
  • Сalendarul Național, 2017. Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioana_Radu&oldid=16329970