Hispaniola

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hispaniola^[1](în spaniolă La Española)^[2], cu o suprafaţă de cca 74.700 km², este cea de-a doua mare insulă a arhipelagului Antilelor. Se află situată la est de insula Cuba şi la vest de Porto Rico. Este una din rarele cazuri în care o insulă din regiunea Caraibelor este împărţită între două ţări independente: Republica Dominicană, la est (două treimi din suprafaţa insulei) şi Haiti, la vest (o treime din suprafaţa insulei).

Cristofor Columb a sosit pe insula Hispaniola la 5 decembrie 1492, iar în cursul celei de-a doua călătorie a sa, în 1493, a fondat aici prima colonie spaniolă din Lumea Nouă.

Cuprins 1 Date generale 2 Originea numelui insulei 3 Geografie 3.1 Munţi 3.2 Câmpii 3.3 Lacuri 3.4 Râuri 4 Istoria 5 Religii 6 Populaţia 7 Limbi 8 Economia 9 Curiozităţi 10 Note şi referinţe 11 Surse bibliografice 12 Vezi şi 13 Legături externe

[modifică] Date generale

• Populaţia: 16.909.000 locuitori^[3]
• Suprafaţa: 76.211 km²
• Densitate demografică: 221,87 loc./km²
• Lungimea coastelor: 2.337 km
• Cel mai mare oraş: Santo Domingo
• Limbi vorbite şi oficiale: limba spaniolă, în Republica Dominicană, iar limba franceză şi limba creolă haitiană, în Haiti.

[modifică] Originea numelui insulei

La sosirea pe insulă, în 6 decembrie^[4] 1492, Cristofor Columb a fost mirat de asemănarea unor peisaje cu cele din Spania. De aceea, el a denumit insula La Española (Spaniola), denumire pe care a indicat-o pe prima hartă pe care a desenat-o. Această denumire a fost apoi latinizată în Hispaniola.^[5] Insula a avut de-a lungul timpului diferite denumiri, pornind de la denumirile date de populaţiile precolumbiene, pe care le-a aflat şi Cristofor Columb: Bohio, Quisqueya sau Kiskeya, (de unde numele imnului naţional al Republicii Dominicane: Quisqueyanos valientes), sau Ayiti^[6], nume devenit denumirea ţării din partea de vest a insulei: Haiti.

Fiind în mâinile spaniolilor şi ale francezilor, în mod alternativ, a fost denumită de asemenea Santo Domingo sau Saint Domingue, prin extinderea numelui capitalei fondate în 1502, în sudul insulei, actuala capitală^[7] a statului Republica Dominicană.

[modifică] Geografie

Această insulă a Antilelor Mari, cu o suprafaţă de 73 930 km², este situată la sud de paralela 20°N. Ea măsoară cca 650 kilometri de la est la vest, iar cea mai mare lăţime (de la nord la sud) a sa este de vreo 250 de kilometri. Este o insulă cu un relief foarte accidentat.

[modifică] Munţi

Hispaniola, Jamaica, Cuba şi Porto Rico sunt cunoscute împreună sub numele de Antilele Mari. Acestea se compun din stânci continentale, contrar Antilelor Mici care sunt, îndeosebi, vulcanice sau insule coraliere. Cinci mari lanţuri de munţi se găsesc pe insulă.

• Cel mai înalt punct al insulei este „Pico Duarte” şi măsoară 3.175 metri altitudine. Acest vârf face parte din lanţul muntos numit "Cordillera Central". Acesta se lărgeşte dinspre coasta de sud spre nord-vestul insulei. Întâlnim aici, în afară de Pico Duarte alte patru vârfuri dintre cele mai înalte în cele mai din Cordillera Central din Caraibe:
  • „Loma La Pelona“ (3.097 m),
  • „Loma Rucilla“ (3.039 m),
  • „Loma de la Viuda“ (2.802 m) şi
  • „Yaque“ (2.760 m).
• Lanţul muntos numit "Cordillera Septentrional" trece paralel cu lanţul muntos "Cordillera Central", pornind de la coasta de nord şi lărgindu-se spre peninsula Samaná în Atlantic. Punctul cel mai înalt din acest lanţ muntos este Diego de Ocampo (1.249 m), aflat între Santiago şi Puerto Plata.

• În estul Republicii Dominicane, se lărgesc lanţurile muntoase "Cordillera Oriental" (cel mai înalt vârf fiind de 736 m) şi "Costera del Caribe".

• "Sierra de Neiba" se înalţă în sud-vestul Republicii Dominicane şi trece din nord-vest prin Haiti (Munţii Negri, Lanţul muntos Matheux...). Podişul central se situează între masivul de nord şi Munţii Negri. Câmpia Artibonitei se află între Munţii Negri şi Lanţul muntos Matheux şi se lărgeşte la vest în golful Gonâives. Cel mai înalt vârf se înalţă la 2.177 m, la nord de lacul Enriquillo.

• Lanţul de munţi din sud începe cu "Baoruco", "Sierra" şi se lărgeşte la vest sub numele de "Massif de la Selle" şi "Massif de la Hotte", formând peninsula sud-vestică a Haiti. Vârful Morne de la Selle, cu înălţimea de 2.715 m este cel mai înalt din acest lanţ muntos şi totodată cel mai înalt din Haiti. Pe partea dominicană, cele mai înalte vârfuri ale acestui lanţ muntos ating înălţimile de 2.368 m şi 2.085 m.

[modifică] Câmpii

O câmpie trece paralel cu lanţul de munţi din sudul statului Haiti (Câmpia Cul-de-Sac), până în partea occidentală a Haiti, la capitala Port-au-Prince.

[modifică] Lacuri

Există câteva lacuri cu apă sărată, între altele Saumatre-Lagune din Haiti şi lacul Enriquillo, care se găseşte în Republica Dominicană.

[modifică] Râuri

Marile diferenţe de nivel care există pe insula Hispaniola, în relaţie cu precipitaţiile tropicale foarte abundente, au dus, în două rânduri, în anul 2004, puternice inundaţii, cae au făcut mii de victime. În mai 2004, inundaţiile s-au produs în jurul râului Jimaní, în sudul insulei, iar în luna septembrie a aceluiaşi an, inundaţiile s-au produs, mai cu seamă la Cibao-Tal, în proximitatea lui Río Yaque de Norte, dar cel mai greu a lovit, prin inundaţiile provocate pe cele două maluri ale sale, râul Jimaní.

[modifică] Istoria

La sosirea lui Cristofor Columb, la 6 decembrie 1492, insula era populată de amerindieni, din familia Arawaks, care i-au primit pe străini fără ostilitate, ajutându-i să construiască fortul Navidad.^[8]

Columb a plecat în ianuarie 1493, lăsând în insulă vreo treizeci de oameni de-ai săi. Colonizarea insulei nu a început decât câteva luni mai târziu, odată cu sosirea unei expediţii de vreo 1 300 de oameni şi numirea în postul de guvernator a lui Bartolomeo Columb, fratele lui Cristofor, care a fondat în 1496 oraşul Nueva Isabela. Distrus de un ciclon, oraşul a fost reconstruit de cealaltă parte a fluviului Ozama, sub numele de Santo Domingo, în 1781. Aici au fost construite prima catedrală, primul spital şi prima universitate din America.

În mai puţin de douăzeci şi cinci de ani, populaţiile de amerindieni au fost decimate de brutalitatea sclavajului, precum şi de bolile aduse de europenii cuceritori.^[9]Astfel, populaţia indigenă a fost rapid exterminată şi supusă. De la circa 1,3 milioane, cât era în 1492, a ajuns la abia câteva zeci de mii, în 1510. Noul guvernator al insulei, Nicolás de Ovando, începând cu 1503, a adus sclavi negri din Africa, care erau mai rezistenţi decât băştinaşii amerindieni, pentru a-i înlocui pe aceştia din urmă.

Comerţul cu slavi a fost autorizat, în anul 1517 de către Carol Quintul. Oraşul din sudul insulei, Santo Domingo a devenit port de plecare a colonizării Lumii Noi. Coloniştii spanioli au adus un mare număr de cai, bovine şi porcine, pe care i-au lăsat în libertate, neinteresându-se decât de aur. Dar pe la 1530, insula era deja aproape secătuită. Spaniolii şi-au concentrat eforturile în partea orientală a insulei, unde mai găseau ceva aur şi au abandonat partea de apus a Hispaniolei.

Francezii au început să se intereseze de partea occidentală a insulei. Hispaniola a fost foarte curând poftită de către bandiţii francezi, care se stabiliseră, de la începutul secolului al XVII-lea, în mica insulă vecină din nord, a Broaştei Ţestoase, de unde porneau atacurile de pradă asupra galioanelor spaniole, care se întorceau spre Spania, iar jumătatea occidentală a insulei devenea, puţin câte puţin, începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, a corsarilor care îi aprovizionau cu carne şi piei^[10] pe bandiţii din insula Broaştei Ţestoase.

Primele culturi erau de tutun şi de indigo. Acestea cereau mână de lucru pe suprafeţe destul de mici. Mulţi francezi, dorind să scape de mizeria de acasă, se angajau pe 3 ani, lucrând fără salariu, iar apoi se instalau pe noile pământuri. Comerţul cu sclavi negri s-a dezvoltat şi s-a instituţionalizat.

În 1685, a regele Ludovic al XIV-lea a recunoscut oficial colonizarea insulei şi a emis un edict cunoscut sub numele de Codul Negru, destinat reglementării regimului sclaviei, în care se specificau datoriile stăpânilor şi datoriile sclavilor. Dispoziţiile severe ale acestui cod, deşi foarte severe faţă de sclavi, erau de multe ori amplificate. Obligaţiile de evanghelizare erau neglijate de către coloni, cât şi repausul duminical obligatoriu. Pedepselor capitale prevăzute în anumite cazuri, li se adăugau actele de violenţă şi mutilările. Africanul era marcat cu fierul înroşit în foc, i se schimba numele şi era nevoit să-şi schimbe obiceiurile vestimentare şi limba. Bertrand d'Ogeron a fost numit guvernator al acestei colonii, care purta denumirea de Saint Domingue.

În anul 1697, Tratatul de la Ryswick a pus capăt războiului franco-spaniol şi a recunoscut Franţei dreptul de a se menţine în partea occidentală a insulei, Spania păstrându-şi partea orientală a ei.

Colonia Saint-Domingue a devenit cea mai bogată din Antile. La sârşitul scolului al XVIII-lea, valoarea exporturilor sale depăşea chiar pe cea a exporturilor Statelor Unite ale Americii. Această prosperitate se baza îndeosebi pe producţia de zahăr şi de cafea. În 1789, în ajunul Revoluţiei Franceze, în colonie lucrau 500.000 de sclavi negri, pentru 32.000 de albi şi 28.000 de oameni de culoare liberi (mulatri şi eliberaţi)

În 1804, Jean-Jacques Dessalines^[11] a proclamat independenţa coloniei franceze, care a luat denumirea de Haiti. Era prima republică a negrilor din lume.

În anul 1844, după peste 40 de ani de ocupaţie haitiană, partea orientală a insulei şi-a proclamat independenţa, sub numele de Republica Dominicană, cu capitala la Santo Domingo.

[modifică] Religii

Deşi catolicismul este religia oficială^[12], vaudou african adus de negri, nu şi-a pierdut din adepţi nici în Haiti^[13], nici în Republica Dominicană. Protestantismul este şi el prezent în insula Hispaniola^[14].

[modifică] Populaţia

Populaţia insulei, în cea mai mare parte este formată din negri şi mulatri^[15], toţi urmaşi ai foştilor sclavi aduşi din Africa, începând cu anul 1501, folosiţi la munci pe plantaţiile din insulă. Cu un total de peste 15 milioane de locuitori, Hispaniola este cea mai populată din insulele Antilelor.

[modifică] Limbi

În partea de răsărit a insulei (în Republica Dominicană) limba oficială este cea spaniolă, iar în partea de apus a insulei (în Haiti), limbile folosite sunt limba franceză şi limba creolă haitiană^[16], ambele fiind oficiale.

[modifică] Economia

Introdusă de Cristofor Columb, care dorea să fie cultivată de către amerindieni, trestia de zahăr a asigurat, vreme îndelungată, bogăţia colonilor din Hispaniola. Chiar şi astăzi, trestia de zahăr reprezintă produsul cel mai important al exportului Republicii Dominicane, acoperind circa o treime din pământurile cultivate din această ţară.

Insula exportă cafea, cacao, zahăr, tutun, bumbac, manioc, vanilie, banane.

[modifică] Curiozităţi

Robert Louis Stevenson a atribuit numele "Hispaniola" goeletei^[17] folosite de personajele romanului său, Insula comorii, publicată în anul 1883.

[modifică] Note şi referinţe

1. ^ În unele lucrări, mai vechi, insula are denumirea Haiti.
2. ^ În traducere românească: Spaniola
3. ^ 15.546.026 loc. (2002)
4. ^ După alţi autori, la 5 decembrie
5. ^ Dicţionarul Nouveau Petit Larousse Illustré, ediţia din 1929, menţionează acest nume: Hispaniola, dar fără să aibă un articol separat. Dicţionarul Le Petit Larousse illustré din 1932 nu menţionează acest nume. Le Grand Larousse encyclopédique din 1962 indică denumirea latinizată: Hispaniola. Le Petit Larousse Illustré, ediţia 2007, indică atât denumirea Hispaniola, cât şi denumirea Haiti. Cât despre dicţionarele enciclopedice româneşti, Dicţionarul Enciclopedic Romîn, vol. II, D - J, Editura Politică, Bucureşti, 1964, nu menţionează denumirea Hispaniola, iar Micul dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, din 1978, menţionează: „Hispaniola, vechiul nume al insulei Haiti.”
6. ^ Ţara muntoasă, în limba caraibilor
7. ^ Santo Domingo
8. ^ În spaniolă în original: Crăciunul
9. ^ Populaţia indigenă nu era imună la multe boli cunoscute în Europa şi necunoscute, până atunci în Lumea Nouă, de exemplu variola.
10. ^ Aceştia vânau animalele sălbăticite din insulă.
11. ^ Jean-Jacques Dessalines (1758 - 1806) a fost un sclav negru din insula Hispaniola. A organizat lupta negrilor şi mulatrilor contra puterii coloniale franceze. A alungat din insulă armata franceză napoleoniană, condusă de Rochambeau. S-a proclamat împărat al Haiti, sub numele de Jacques I (Iacob I), după ce ordonase un masacru al albilor. A pierit în cursul unei revolte.
12. ^ 70% din totalul populaţiei, în Haiti şi 95% din populaţie în Republica Dominicană. Vd. Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, Editura politică, Bucureşti, 1988, pp. 111 şi 161.
13. ^ De curând, Vaudou a fost declarat religie oficială, în Haiti, alături de Biserica Romano-Catolică.
14. ^ Marcel D. Popa, Horia C. Matei, (1988), Mică enciclopedie de istorie universală, p.161.
15. ^ În Haiti, populaţia este în majoritate neagră de limbă franceză şi de limbă creolă haitiană, iar în Republica Dominicană, populaţia este formată, în majoritate, din mulatri, de limbă spaniolă. Vd. Marcel D. Popa, Horia C. Matei, (1988), Mică enciclopedie de istorie universală, pp. 111 şi 161.
16. ^ Limba creolă haitiană este oficială din anul 1961.
17. ^ Goeleta este o navă cu pânze, de mărime mijlocie, cu două până la şase catarge

[modifică] Surse bibliografice

• Nouveau Petit Larousse Illustré, Librairie Larousse, Paris, 1929.
• Le Petit Larousse illustré, Librairie Larousse, Paris, 1932.
• Le Grand Larousse encyclopédique, Larousse, Paris, 1962.
• Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
• Academia Republicii Populare Romîne, Dicţionarul Enciclopedic Romîn, vol. II, D - J, Editura Politică, Bucureşti, 1964.
• Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978.
• Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, Editura politică, Bucureşti, 1988.

[modifică] Vezi şi

• Antilele Mari
• Haiti
• Republica Dominicană
• Cristofor Columb
• Limba creolă haitiană

[modifică] Legături externe

• Google maps