Gabriele d’Annunzio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gabriele d'Annunzio

Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.

Viața[modificare | modificare sursă]

Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă…

Chipul lui Gabriele d’Annunzio redat pe un timbru emis de serviciile poştale ale oraşului Fiume, în 1920

În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat independent, separat de Italia și de restul Europei până în 1921. Trupele sale, desprinse din armata regulată italiană, se numeau legionari și purtau o uniforma formată din camașă neagră, care a devenit mai apoi uniforma fasciștilor. Mulți din legionarii lui d’Annunzio făceau parte din gruparea stângistă “Fasci di Combattimento”, mulți dintre ei fiind foști membri ai brigăzilor de șoc Arditi, folosite în primul război mondial pe post de trupe de comando.

În armata lui d’Annunzio era simțită puternic și prezența militanților futuriști conduși de Marinetti, prezent în persoană în Fiume. Când acesta a fost expulzat din Fiume pentru grave abateri, în postul său de comandă, Mino Somezi și Mario Carli, alți doi futuriști de seamă, i-au luat locul în Fiume.

D’Annunzio era unul din puținii scriitori agreați de către Mussolini. Deși a avut o influență notabilă asupra ideologiei fasciste, Gabriele D'Annunzio nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923.

A fost creat prinț de Monte Nevoso[2] în 1924, iar Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D'Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.

În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).

Opera[modificare | modificare sursă]

Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • Cântec nou (1882)
  • Elegii romane (1892)
  • Ciclul Laude (1903-1912) - capodopera sa

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Trilogia Trandafirul
    • Plăcerea (1889)
    • Inocentul (1892)
    • Triumful morții (1894)
  • Fecioarele dintre stânci (1896)
  • Focul (1900).

Volume de nuvele[modificare | modificare sursă]

  • Pământ virgin (1883)
  • Cartea fecioarelor (1884)
  • San Pantaleone

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Cetatea moartă (1898)
  • Gioconda (1898)
  • Francesca de Rimini (1902)
  • Fiica lui Jorio (1904)

Memorialistică[modificare | modificare sursă]

  • Colegul fără gene (1928)

Traduceri apărute în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Gabriele D'Annunzio, Fata lui Iorio (Titlul în limba italiană: La figlia di Iorio), traducere de Alexandru Marcu, Colecția „Teatrul Italian”, Tragedie pastorală în 3 acte, Institutul de Cultură Italiană, Imprimeria „Tiparul Universitar”, București, 1943;
  • Gabriele D'Annunzio, Focul (Titlul în italiană: Il fuoco), traducere de George Lăzărescu, Editura Minerva, Colecția „Biblioteca pentru toți”, București, 1979;
  • Gabriele D'Annunzio, Fecioarele Stîncilor (Titlul în italiană: Le vergini delle rocce), traducere de Oana Sălișteanu-Cristea, Editura Univers, București, 1992.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Astăzi, orașul Fiume face parte din Croația și poartă denumirea de Rijeka. Fiume a aparținut Italiei între 1924 și 1947, fiind primul oraș-stat fascist (sau futurist) din lume.
  2. ^ Monte Nevoso, în limba italiană, iar în română: Munte Înzăpezit.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gabriele d'Annunzio