Giosuè Carducci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Giosuè Carducci Nobel prize medal.svg
Carducci.jpg
Giosuè Carducci
Naștere 27 iulie 1835
Valdicastello(Toscana), Italia
Deces 16 februarie 1907 (71 de ani)
Bologna
Ocupație poet, prozator, eseist
Naționalitate italiană Italia
Activitatea literară
Specie literară poezie, eseu, proză
Note
Premiul Nobel pentru Literatură, 1906
Medalia Premiului Nobel

Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Valdicastello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"nu numai luând în considerație adânca lui cunoaștere și cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospețimea stilului și forța lirică tipice capodoperelor sale poetice"[1].

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile școlare și le face la Florența. După ce și-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orășel unde și-a publicat în 1857 prima colecție de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860 până în 1904. A fost foarte popular ca lector.

Interesat de viața politică a Italiei, se manifestă ca anti-regalist și partizan al înnoirilor pentru ca, spre sfârșitul vieții, să vadă în monarhie o posibilitate fericită de împlinire a unității naționale. Senator (1890), Carducci activează consecvent în linia progresului social și a democrației.

Poezia lui se revendică de la romantismul revoluționar al Risorgimentului ale cărui idealuri le preia, exprimăndu-le într-o înfățișare poetică originală în care sensibilitatea și erudiția, profetismul patriotic și retorica clasicistă se întrepătrund și se argumentează reciproc.

În ultimii ani ai vieții, bolnav, Carducci se retrage din învățâmânt în singurătatea bibliotecii, dar înconjurat de admirația lumii intelectuale italiene și de un prestigiu european pe care atribuirea Premiului Nobel l-a confirmat amplificându-l. Moare în 1907.

Opera[modificare | modificare sursă]

Printre operele importante ale lui Carducci se numără:

  • Odi barbare (Ode barbare) - (1877-1889),
  • Rime (1857),
  • Rime e ritmi (Rime și ritmuri - (1898), scrise într-un stil care îi imită pe Horațiu și Vergiliu, încercând să evoce spiritul lumii clasice,
  • Nuove poesie (Poezie nouă - 1873)
  • Rime nuove (Versuri noi - 1861-1887).

Conflictele din Risorgimento, momentul din secolul al XIX-lea marcat de unitatea politică italiană, este prezent în opere precum Juvenilia (1860) și Versuri noi (1887). Volumul său anticlerical și rebel Inno a Satana (Imn Satanei - 1865) a stârnit multe controverse. Pentru Carducci, Satana nu reprezenta întruchiparea răului și a corupției, ci era sinonim cu progresul nestăvilit. Printre celelalte opere publicate ale lui Carducci, se numără monografii și eseuri, precum și alte lucrări în proză despre literatura italiană. Deși reputația lui se datorează poeziei, opera sa poetică are numai patru volume din Operele complete ale lui Carducci (1939-41, 30 volume).

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

"Duh roșu cu foc, formă albă de marmură, aceasta e opera lui Carducci. Italia nu mai are un poet ca dânsul și n-a avut poate niciodată unul care să stăpânească așa de puternic limba ca și ritmul poetic". (Nicolae Iorga, 1907)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 45

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Giosuè Carducci
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Giosuè Carducci.