Ferdinand al VII-lea al Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand al VII-lea
Ferdinand VII of Spain (1814) by Goya.jpg
Rege al Spaniei
Domnie 19 martie – 6 mai 1808
Predecesor Carol al IV-lea
Succesor Joseph I
Rege al Spaniei
Domnie 11 decembrie 1813 – 29 septembrie 1833
Predecesor Joseph I
Succesor Isabella a II-a
Căsătorit(ă) cu Maria Antonia de Neapole
Maria Isabel a Portugaliei
Maria Josepha de Saxonia
Maria Christina a celor Două Sicilii
Urmași
Isabella a II-a a Spaniei
Luisa Fernanda, Ducesă de Montpensier
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Carol al IV-lea al Spaniei
Mamă Maria Luisa de Parma
Naștere 14 octombrie 1784
El Escorial, Madrid, Spania
Deces 29 septembrie 1833 (48 de ani)
Madrid, Spania
Înmormântare El Escorial

Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, - d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței.

Fiu și moștenitor al lui Carol al IV-lea al Spaniei și a Mariei Luisa de Parma, puțini monarhi s-au bucurat de atâta încredere și popularitate la începutul domniei lor, în rândul poporului spaniol. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit a fi un suveran absolutist, nepreocupat de dorințele supușilor săi, care îl considerau lipsit de scrupule, răzbunător și orientat spre trădare. Înconjurat de o suită de admiratori, prin politica sa a urmărit să-și asigure propria bunăstare.

Ferdinand al VII-lea a fost criticat de toți istoricii care i-au studiat activitatea, și a fost trecut în manualele Istoriei Spaniei ca „Regele Trădător”. Deși nu poate fi acuzat de toate problemele din timpul domniei sale, a fost monarhul spaniol cel mai criticat de istoriografia națională spaniolă, care din secolul al XIX-lea a repetat, chiar fără simț critic, o serie de acuzații la adresa personajului. În cadrul istoriografiei recente s-a încercat o analiză critică a personalității regelui și a domniei sale, dar până acum niciun studiu nu l-a pus într-o lumină favorabilă.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
8. Filip al V-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Maria Anna de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
4. Carol al III-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Odoardo al II-lea Farnese
 
 
 
 
 
 
 
9. Elisabeta Farnese
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Doroteea Sofia de Neuburg
 
 
 
 
 
 
 
2. Carol al IV-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. August al II-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
10. Augustus al III-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth
 
 
 
 
 
 
 
5. Maria Amalia de Saxonia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Iosif I, Împărat roman
 
 
 
 
 
 
 
11. Maria Josepha de Austria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Wilhelmine Amalie de Braunschweig-Lüneburg
 
 
 
 
 
 
 
1. Ferdinand al VII-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Ludovic, Delfin al Franței (= 16)
 
 
 
 
 
 
 
12. Filip al V-lea al Spaniei (= 8)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Maria Anna de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
6. Filip, Duce de Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Odoardo al II-lea Farnese (= 18)
 
 
 
 
 
 
 
13. Elisabeta Farnese (= 9)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Doroteea Sofia de Neuburg (= 19)
 
 
 
 
 
 
 
3. Maria Luisa de Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
14. Ludovic al XV-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Marie-Adélaïde de Savoia
 
 
 
 
 
 
 
7. Prințesa Louise-Élisabeth a Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Stanislaw I Leszczyñski
 
 
 
 
 
 
 
15. Maria Leszczyńska
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Katarzyna Opalinska