Ephraim Katzir
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ephraim Katchalski-Katzir (אפרים קציר în ebraică) (n. 16 mai 1916, oraşul Kiev, Ucraina - d.30 mai 2009 Rehovot) a fost un biofizician israelian, născut în Ucraina , a fost preşedinte al Israelului în perioada 24 mai 1972 - 19 aprilie 1978. Din cauza staturii sale ca om de ştiinţă a fost propus de Partidul Muncii şi apoi ales de către parlament ca preşedinte al Israelului. A fost,între altele, membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe a S.U.A,al Societăţii Regale din Londra şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991).
Cuprins |
[modifică] Copilăria şi studiile
Efraim Katzir s-a născut ca Efraim Kaczalski (ulterior in ortografie engleză Katchalski) la 16 mai 1916 la Kiev unde familia sa, originară din Łódź, Polonia, ajunsese în împrejurările primului război mondial. În anul 1920 a revenit împreună cu ai săi în Polonia, iar după 5 ani, în 1925, a emigrat în Palestina (Eretz Israel), aflată atunci sub mandat britanic din partea Ligii Naţiunilor. În anul 1933 a absolvit prestigiosul Gimnaziu ebraic din cartierul Rehavia din Ierusalim iar în continuare a studiat botanica,zoologie şi bacteriologia la Universitatea ebraică. De asemenea a mai urmat cursuri de chimie, fizică şi matematică. Titlul de doctor în ştiinţe l-a obţinut în domeniul chimiei în anul 1941, cu o cercetare sub îndrumarea lui Max Frankel.
[modifică] Activitatea ştiinţifică şi militară
După ce, în 1939, a terminat cea dintâi promoţie a cursului de ofiţeri al principalelor forţe subterane de apărare evreieşti Hagana, a fost responsabil cu latura ştiinţifică a activităţii secţiei de cercetare a acestui corp paramilitar. După proclamarea Statului Israel, şi crearea armatei israeliene în mai 1948 a devenit comandantul unităţilor de ştiinţă ale armatei (Heil Ha'Madá). În anul 1949 a fost primit la Institutul de stiinţe Weizmann din Rehovot, unde a întemeiat departamentul de biofizică pe care l-a condus până la alegerea sa ca preşedinte al statului în 1973. A locuit şi activat în perimetrul Institutului Weizmann până în ziua morţii.
In munca sa ştiintifică Efraim Katzir s-a concentrat asupra sintezei de poli-α-aminoacizi, cele mai simple modele macromoleculare de proteine. A sintetizat, intre altele poli-L-lizina. Studiile sale au contribuit la obţinerea de progrese în elucidarea structurii tridimensionale a colagenului, a detecţiei α-elicelor, foiţelor β plisate şi a random coils (pelotelor aleatorii) din structura proteinelor. Studiile sale, alături de cele ale lui Michael Sela au permis sinteza de antigene, producerea mai apoi de vaccinuri sintetice şi medicamente, ca de pildă unele utilizate în tratamentul sclerozei multiple. Efraim Katzir a obţinut şi aşa numitele enzime imobilizate, care şi-au găsit aplicaţii industriale. Între anii 1966-1969 Efraim Kachalski a îndeplinit funcţia de responsabil al departamentului de ştiinţă al Ministerului israelian al apărării.
[modifică] Al patrulea preşedinte al Israelului
În anul 1973 a fost ales de Knesset ca preşedinte al Israelului, obţinând mai multe voturi decât contracandidatul său, cercetătorul în domeniul iudaismului, prof. Efraim Urbach (1912-1991). Cu aceasta ocazie a adoptat numele de familie ebraic Katzir, folosit deja de fratele său, renumitul chimist-fizician Aharon Katzir, care cu un an înainte a murit căzând victimă atentatului terorist organizat de un agent japonez în slujba Frontului Popular de Eliberare a Palestinei pe aeroportul internaţional Lod. Exprimarea sa „Cu toţii suntem de vină” în legătură cu erorile care au dus la surprinderea Israelului şi la situaţia creată în cursul Războiului de Yom Kipur, şi cu care a reacţionat la mişcarea de protest publică de după război, a fost criticată de mulţi, fiind interpretată ca o încercare de a minimaliza responsabilitea celor aflaţi atunci la cârma ţării. În timpul preşedinţiei sale, a avut loc şi Operaţia Entebbe din anul 1976, de eliberare de către o unitate de elită a armatei a ostaticilor israelieni ce fuseseră luaţi cu avionul francez la al cărui bord se aflau şi duşi în Uganda de un grup de terorişti germani şi arabi palestineni. De asemenea în primăvara 1977 a câştigat alegerile pentru întâia dată în Israel,o coaliţie de partide nesocialiste, liberale şi naţionaliste în frunte cu Menachem Beghin, care a devenit prim ministru. În noiembrie 1977 preşedintele Efraim Katzir a primit vizita istorică a preşedintelui egiptean Anwar al Sadat la Ierusalim. După o singură cadenţă, din cauza îmbolnăvirii soţiei sale, profesorul Efraim Katzir nu şi-a mai pus din nou candidatura la preşedinţie. El,s-a decis din anul 1978 să se întoarcă la viaţa ştiinţifică. Între altele a participat la înfiinţarea unui departament de biotehnologie la Universitatea din Tel Aviv.
Efraim Katzir a decedat în locuinţa sa din Rehovot la data de 30 mai 2009. După dorinţa sa, nu a fost înmormântat la memorialul conducătorilor Israelului de pe Muntele Herzl din Ierusalim, ci la cimitirul din Rehovot, alaturi de soţia sa. Nina Katzir, născută Gottlieb, de meserie profesoară de limba engleză, a decedat în 1986. Perechea a avut trei copii.
[modifică] Premii, onoruri şi distincţii
- 1950 - Premiul Weizmann pentru stiinţă din partea primăriei oraşului Tel Aviv
- 1959 - Premiul Israel (premiul de stat al Israelului), împreună cu Michael Sela, în domeniul ştiinţelor biologice.
- 1960 - Membru al Academiei Naţionale de Stiinte a Israelului
- 1961 - Premiul Rothschild
- 1966 - Membru străin al Academiei Nationale de ştiinţe şi arte a S.U.A. (primul israelian ales în acest for)
- 1977 - Membru străin al Societăţii regale din Londra
- 1985 - Premiul Japoniei, pentru cercetările în domeniul
enzimelor imobilizate
- 1991 - Membru străin de onoare al Academiei Române
[modifică] Legături exterioare
| Predecesor: Zalman Shazar |
Preşedintele Israelului 24 mai 1972 – 19 aprilie 1978 |
Succesor: Itzhak Navon |
