David Emmanuel
David Emmanuel (n. 31 ianuarie 1854, București - d. 4 februarie 1941, București) a fost matematician evreu român. Este considerat drept întemeietor al școlii matematice moderne în România. A fost membru al Academiei Române.
În anul 1879 își ia doctoratul la Sorbona cu teza Etude des intégrales abéliennes de troisième espace, devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, doctor în matematici la Sorbona.
În 1882, David Emmanuel a devenit profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București. Aici, în 1888, a ținut primele cursuri de teoria grupurilor și de teoria lui Galois. Printre studenții săi se numără Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Simion Stoilow.
A fost președintele primului congres de matematică desfășurat la noi în țară. Sedința de deschidere a Congresului a avut loc în Aula Magna a Universității din Cluj, la data de 9 mai 1929.
Biroul Congresului l-a avut ca președinte de onoare pe profesorul David Emmanuel, președinți: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu și I. Ionescu, iar secretar general, Petru Sergescu. Lucrările s-au desfășurat pe patru secțiuni: Algebră și Analiză (prezidată de Simion Stoilow și Constantin Popoviciu), Geometrie (prezidată de Simion Sanielevici), Matematici aplicate (prezidată de Em. Filipescu, Theodor Angheluță și A. Maior), Istoria și didactica matematicii (prezidată de G. Bratu, G. Iuga și Octav Onicescu) [1].
David Emmanuel a avut un rol important în introducerea în România a studiului matematicilor moderne și în abordarea riguroasă a acestora.
