Traian Lalescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Traian Lalescu
Traian Lalescu 1920.jpg
Născut 12 iulie/24 iulie 1882
București, România
Decedat 15 iunie 1929, (47 de ani)
București, România
Ocupație Matematician
Sigla academia romana.gif Membru post-mortem al Academiei Române

Traian Lalescu (n. 12 iulie 1882 (S.N. 24 iulie), București; d. 15 iunie 1929, București) a fost un academician și matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara. A înființat Școala Politehnică din Timișoara și a fost primul său rector. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești. Are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.


Secvența Lalescu[modificare | modificare sursă]

L_{n} = \sqrt[n+1]{(n+1)!}-\sqrt[n]{n!}
\lim_{n\to\infty} L_{n} = \frac{1}{e}

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Traian Lalescu în faţa Facultăţii de Mecanică a UPT.

A fost fiul unui modest funcționar de bancă, bănățean originar din Cornea - județul Caraș-Severin, mama fiind, după părinți, ardeleancă. Indiferent de situația materială el a fost un strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuția sa la Gazeta Matematică. A studiat matematicile la Iași și la București, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu.

Traian Lalescu a purtat toata viața amprenta mediului atât de variat în care s-a format datorită peregrinărilor din copilarie pe care le-a făcut împreună cu familia: a fost temeinic ca bănățeanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul și cu spiritul sprințar ca bucureșteanul.

Cu o bursa modestă a studiat la Paris unde, în 1908 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Sur l’equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate.

A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920.

A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor in rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu.

A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale. Moare la 15 iunie 1929 la București. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Române.

Lucrări de referință[modificare | modificare sursă]

  • Introducere la teoria ecuațiilor integrale" - (1911)
  • Le probleme ethnographique du Banat - (1919)
  • Calculul algebric - (1924)
  • Polinoame. Fracțiuni raționale
  • Tratat de geometrie analitică - (1925)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice timișorene, Timișoara: Ed. Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
-
Rectorul Universității Politehnica Timișoara
19201921

Succesor:
Victor Vâlcovici