Alexandru Myller
 |
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice. Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după adăugarea diacriticelor. |
Alexandru Myller (n. 3 decembrie 1879, București - d. 4 iulie 1965, Iași) a fost un matematician român, membru de onoare al Academiei Române.
Alexandru Myller a fost ctitorul scolii matematice iesene, savant de reputatie internationala si eminent profesor al Universitatii din Iasi. S-a nascut în București, unde a urmat scoala primara, liceul (1896) si Facultatea de Stiinte (1900), avand ca profesori pe reputatii matematicieni Spiru Haret, Ermil A. Pangrati, N.Coculescu si D.Emmanuel. Dupa un scurt stagiu ca profesor la Liceul "V.Alecsandri" din Galati, in 1902 pleaca la studii la Göttingen, unde a avut ca profesori pe celebrii matematicieni Felix Klein si David Hilbert. Preluând creator noua teorie a lui Hilbert asupra ecuatiilor integrale, Myller publica un ciclu de lucrari printre care si teza de doctorat (1906), elaborata sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românesti în lume. A obtinut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuatiilor diferentiale si integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuatii diferentiale de ordin arbitrar, ecuatii integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita si de periodicitate pentru ecuatii diferentiale ordinare si cu derivate partiale, utilizarea metodelor functionale in rezolvarea unor probleme de fizica matematica geometriei diferentiale, definirea notiunii de concurenta a vectorilor contravarianti ca o generalizare a paralelismului Tullio Levi-Civita.
Numit în 1910 profesor titular la catedra de geometrie analitica a Universitatii din Iasi, Myller pune bazele învatamântului matematic modern prin:
- fondarea vestitei biblioteci de specialitate (18.X.1910), ca fundament al cercetarilor originale;
- încadrarea unui corp profesoral de mare valoare;
- atragerea unor tineri cu care creeaza prima scoala româneasca de matematica, cunoscuta sub numele de "Seminarul Matematic din Iasi";
- initierea în premiera la Iasi a unor studii de istoria matematicii românesti si universale;
- introducerea cursurilor libere/optionale de specialitate si a lucrarilor de licenta;
- contribuții originale în geometria diferentiala, care au lansat scoala ieseana în competitia internationala, pentru prima oara în 1922 prin publicarea lucrarilor legate de paralelismul lui Levi Civita;
- aparitia în 1933 a memoriului de geometrie diferentiala centro-afina elaborat în colaborare cu O.Mayer.
Ca profesor, Alexandru Myller a fost un maestru în arta comunicarii cu studentii. A aplicat, pentru prima oara în tara noastra, metoda euristica în predarea matematicii la nivel universitar. Lectiile sale erau adevarate momente de creatie, în care profesorul ghida pe studenti sa descopere împreuna adevarurile stiintei predate. A împartasit cu dragoste si generozitate fiecarei genaratii de studenti tot ce a acumulat din punct de vedere stiintific si metodic. Sub îndrumarea sa, a fost obtinut (in 1920) primul doctorat in matematici pure, la o universitate romaneasca, de catre O.Mayer. Dupa razboi a functionat ca rector în dificila perioada 1944-1945. A fost președintele comisiei de epurare de la Universitatea ieșeană, din care mai făceau parte profesorii Iorgu Iordan și Gheorghe Zane, înlocuit ulterior cu Andrei Oțetea. Până în primăvara anului 1945, această comisie a înlăturat de la catedră aproximativ 30 de cadre didactice, puse sub acuzația de colaborare cu regimul carlist și antonescian sau simpatii legionare și naziste. A fost, în fapt, o încercare de eliminare a celor indezirabili noului regim și o acțiune în forță pentru controlul puterii și a vieții universitare, nefinalizată în 1945 și continuată sub alte forme, mai discrete, la începutul anilor 50. In 1947 iese la pensie. A continuat sa lucreze pâna la stingerea sa din viata, survenita la 4 iulie 1965. Pentru meritele sale de exceptie, Academia Româna l-a ales membru titular în 1938, iar Universitatea Humboldt din Berlin i-a decernat în 1959, titlul de "Doctor Honoris Causa" pentru straduinti deosebite de a crea o matematica romaneasca de sine statatoare. A mai primit numeroase distinctii si decoratii din partea statului român.
