Brezoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Brezoi
—  Oraș  —
Stema Brezoi
Stemă
Brezoi se află în România
{{{alt}}}
Brezoi
Localizarea orașului pe harta României
Brezoi se află în Județul Vâlcea
{{{alt}}}
Brezoi
Localizarea orașului pe harta județului Vâlcea
Coordonate: Coordonate: 45°21′N 24°15′E / 45.350°N 24.250°E / 45.350; 24.25045°21′N 24°15′E / 45.350°N 24.250°E / 45.350; 24.250

Țară  România
Județ Vâlcea

SIRUTA 167794
Atestare documentară 1575

Localități componente

Guvernare
 - Primar Robert Adrian Schell (PNL,02008)

Altitudine 320 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 6.022 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 6.859 locuitori

Brezoi este un oraș situat în nordul județului Vâlcea, România, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiunea intercarpatica, cunoscută sub numele de Țara Loviștei. Orașul este înconjurat de păduri de conifere.

El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 66 km sud de Sibiu. Are în componența sa și satele Păscoaia, Călinești, Proieni, Golotreni și Valea lui Stan.

Accesul la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi–VoineasaPetroșani) a drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La Valea lui Stan exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi.

Satul Proieni care aparține orașului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul și-a legat destinele de Doamna Stanca.

Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă inițiativelor particulare. Atunci ia ființă aici Societatea forestieră „Lotru”, cu capital italian. Structura populației se schimbă prin apariția de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la Școala privată a „Societății Forestiere”, înființată în anul 1904, se preda în limbile română, maghiară și germană. De asemenea, aici a existat și există o parohie romano-catolică, existența ei fiind determinată de existența maghiarilor și a unor italieni (specialiști ai fabricii de cherestea).

Prima școală a Brezoiului a fost înființată în anul 1838. Alta scoala a fost infiintata în 1864 la Călinești, în 1904 Școala cu clasele I-IV Nr.1 Brezoi, iar în 1916 la Proieni. Liceul din Brezoi se înființează în 1954 cu curs seral, iar în 1960 și cu curs de zi.

Localitatea, datorită faptului ca se află într-o poziție centrală, a fost de-a lungul timpului reședință de plasă și de raion. Importanța Brezoiului în zonă a fost determinată și de apariția unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor așezării, indiferent de etnie sau religie. Și astăzi se mai vorbește despre diferite familii care au contribuit la această bunăstare și de multe ori ești surprins să auzi nume cu rezonanță italiană, maghiară sau germană care vorbesc o românească pură, fără a se manifesta vreo tendință naționalistă. Remarcăm faptul că în 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de naționalitate germană în gulagurile Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau nemți. Cele povestite de aceștia sunt de domeniul incredibilului.

Și după naționalizarea Societății forestiere în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulți locuitori lucrând la „fabrică”. „Fabrică” care mai funcționează și astăzi, cu o capacitate oarecum mai redusă decât în „socialism” atât datorită unor reorganizări ale proprietarului, cât și faptului că au apărut o serie de firme private tot din domeniul prelucrării lemnului.

La sfârștul anilor 1960, începutul anilor 1970 și în continuare, odată cu apariția construcțiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viața localității a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajări urbane.

Orașul Brezoi deține un monument ridicat în cinstea eroilor locali din Primul Război Mondial, monument care se află lângă Primărie și care simbolizează România Mare.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Brezoi

     Români (85.3%)

     Romi (8.78%)

     Necunoscută (5.51%)

     Altă etnie (0.39%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Brezoi

     Ortodocși (90.76%)

     Penticostali (2.09%)

     Necunoscută (5.57%)

     Altă religie (1.56%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Brezoi se ridică la 6.022 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.859 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,3%), cu o minoritate de romi (8,78%). Pentru 5,51% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,77%), cu o minoritate de penticostali (2,09%). Pentru 5,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Cel mai vechi document care consemnează numărul exact de locuitori al localității Brezoi este Catagrafia din 1838, în care apare un număr de 91 de familii, cu o populație totală de 308 locuitori.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în urma recensământului din anul 1899, populația Brezoiului ajunsese la 1206 de locuitori, aceasta ca urmare a fluxului mare de imigranți veniți din colțuri ale Europei, precum Italia, Austro-Ungaria, Cehia, dar și din Transilvania (care la acea dată făcea parte din Imperiul Habsburgic), pentru a munci la fabricile de prelucrare a lemnului.

În perioada 1899-1966 populația Brezoiului a crescut de 5,5 ori ca urmare a rolului important pe care așezarea începuse să-l capete.

Populația Brezoiului a continuat să crească din 1966 până în 2001 cu unele fluctuații (chiar și după ce populația venită să lucreze la sistemul hidroenergetic Lotru s-a întors în zonele de domiciliu) ca urmare a atragerii unui număr mare de oameni în industria lemnului. După 2001 ea a scăzut ca urmare a emigrării masive a populației locale în țări precum Italia, Spania, Germania și Marea Britanie [4].

Evoluția populației la recensăminte:


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Ilinca V., Mosor Gh. (2008), Geografia orașului Brezoi. Curriculum optional, Editura Psihomedia, Sibiu.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • V. Ilinca, Gh. Mosor, Geografia orasului Brezoi - Editura Psihomedia
  • Sabina Bădescu, Constantin Bădescu, Centenarul unei școli - Editura Psihomedia, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Brezoi