Brezoi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
| Brezoi | |||
| — Oraş — | |||
|
|||
  Brezoi
|
|||
| Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
| Ţară |  România |
||
| Judeţ | Vâlcea | ||
| Atestare documentară | 1575 | ||
| Localităţi componente |
Vezi listă ->
|
||
| Guvernare | |||
| - Primar | Robert Adrian Schell (PNL, ales 2008) | ||
| Altitudine | 320 metri n.m. | ||
| Populaţie [1] | |||
| - Total | 6.859 locuitori | ||
Brezoi este un oraş situat în nordul judeţului Vâlcea, România, la confluenţa râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiunea intracarpatică, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei. Oraşul se află înconjurat de păduri de conifere.
El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea şi la 66 km sud de Sibiu. Are în componenţa sa şi satele Păscoaia, Călineşti, Proieni, Golotreni şi Valea lui Stan.
Accesul la oraş se poate face prin ramificaţia DN7A (Brezoi–Voineasa–Petroşani) a drumului naţional 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, staţia aferentă purtând numele de Lotru.
Cuprins |
[modifică] Istorie
La origine este un sat de moşneni, care se ocupau cu creşterea vitelor, oilor, exploatarea şi prelucrarea rudimentară a lemnului. La Valea lui Stan exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare la început a Mănăstirii Cozia făcută cu robi ţigani. Aceştia au rămas să lucreze ca salariaţi şi la ceilalţi proprietari de-a lungul timpului, aşezarea fiind şi astăzi cunoscută ca o aşezare de rromi.
Satul Proieni care aparţine oraşului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul şi-a legat destinele de Doamna Stanca.
Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie 1887, când Statul Român dă o lege favorizantă iniţiativelor particulare. Atunci ia fiinţă aici Societatea forestieră „Lotru”, cu capital italian. Structura populaţiei se schimbă prin apariţia de muncitori străini, maghiari şi germani. Acest lucru reiese şi din faptul că la Şcoala privată a „Societăţii Forestiere”, înfiinţată în anul 1904, se preda în limbile română, maghiară şi germană. De asemenea, aici a existat şi există o parohie romano-catolică, existenţa ei fiind determinată de existenţa maghiarilor şi a unor italieni (specialişti ai fabricii de cherestea).
Prima şcoală a Brezoiului a fost înfiinţată în anul 1838. Urmează înfiinţarea altei şcoli în 1864 la Călineşti, iar în 1916 la Proieni. Liceul din Brezoi se înfiinţează în 1954 cu curs seral, iar în 1960 şi cu curs de zi.
Localitatea, datorită faptului ca se află într-o poziţie centrală, a fost de-a lungul timpului reşedinţă de plasă şi de raion. Importanţa Brezoiului în zonă a fost determinată şi de apariţia unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor aşezării, indiferent de etnie sau religie. Şi astăzi se mai vorbeşte despre diferite familii care au contribuit la această bunăstare şi de multe ori eşti surprins să auzi nume cu rezonanţă italiană, maghiară sau germană care vorbesc o românească pură, fără a se manifesta vreo tendinţă naţionalistă. Remarcăm faptul că în 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de naţionalitate germană în gulagurile Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau nemţi. Cele povestite de aceştia sunt de domeniul incredibilului.
Şi după naţionalizarea Societăţii forestiere în 1948, inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului, cei mai mulţi locuitori lucrând la „fabrică”. „Fabrică” care mai funcţionează şi astăzi, cu o capacitate oarecum mai redusă decât în „socialism” atât datorită unor reorganizări ale proprietarului, cât şi faptului că au apărut o serie de firme private tot din domeniul prelucrării lemnului.
La sfârştul anilor 1960, începutul anilor 1970 şi în continuare, odată cu apariţia construcţiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viaţa localităţii a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajări urbane.
Oraşul Brezoi deţine un monument ridicat în cinstea eroilor locali din primul război mondial, care nu se ştie cum a „scăpat” fără a fi fost distrus de puterea instalată la 6 martie 1945 cu ajutorul tancurilor sovietice, monument care se află lângă Primărie şi care simbolizează România Mare. Acea Românie care a luat naştere la 1 decembrie 1918, incluzând provinciile Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.
[modifică] Demografie
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 
Cel mai vechi document care consemnează numărul exact de locuitori al localităţii Brezoi este Catagrafia din 1838, în care apare un număr de 91 de familii, cu o populaţie totală de 308 locuitori.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în urma recensământului din anul 1899, populaţia Brezoiului ajunsese la 1206 de locuitori, aceasta ca urmare a fluxului mare de imigranţi veniţi din colţuri ale Europei, precum Italia, Austro-Ungaria, Cehia, dar şi din Transilvania (care la acea dată făcea parte din Imperiul Habsburgic), pentru a munci la fabricile de prelucrare a lemnului.
În perioada 1899-1966 populaţia Brezoiului a crescut de 5,5 ori ca urmare a rolului important pe care aşezarea începuse să-l capete.
Populaţia Brezoiului a continuat să crească din 1966 până în 2001 cu unele fluctuaţii (chiar şi după ce populaţia venită să lucreze la sistemul hidroenergetic Lotru s-a întors în zonele de domiciliu) ca urmare a atragerii unui număr mare de oameni în industria lemnului. După 2001 ea a scăzut ca urmare a emigrării masive a populaţiei locale în ţări precum Italia, Spania, Germania şi Marea Britanie [2].
[modifică] Note
- ^ Rezultatele recensământului din 2002 pentru Brezoi, Vâlcea.
- ^ Ilinca V., Mosor Gh. (2008), Geografia oraşului Brezoi. Curriculum optional, Editura Psihomedia, Sibiu.
[modifică] Bibliografie
|
||||||||||
