Bălcești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Bălcești (dezambiguizare).
Bălcești
—  Oraș  —
Stema Bălcești
Stemă
Bălcești se află în Romania
{{{alt}}}
Bălcești
Localizarea orașului pe harta României
Bălcești se află în Județul Vâlcea
{{{alt}}}
Bălcești
Localizarea orașului pe harta județului Vâlcea
Coordonate: Coordonate: 44°37′00″N 23°56′21″E / 44.61667°N 23.93917°E / 44.61667; 23.9391744°37′00″N 23°56′21″E / 44.61667°N 23.93917°E / 44.61667; 23.93917

Țară  România
Județ Vâlcea

SIRUTA 168452

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ion Curelaru (PSD, ales 2008)

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 4.864 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 5.780 locuitori

Orașul Bălcești se află așezat la limita sudică a județului Vâlcea pe partea dreaptă a râului Olteț, România.

Comună până în anul 2002, în esență un vechi târgușor bine dezvoltat social și economic dealungul timpului, favorizată și de așezarea sa la răscrucea drumurilor ancestrale ce leagă Craiova (44km) de Râmnicu Vâlcea (86 km), Horezu (80 km) de Drăgășani (52 km), este prin Legea nr. 353 din 6 iunie 2002 declarată oraș. Se compune din localitățile: Benești, Gorunești, Chirculești, Ulicioiu, Irimești, Otetelișu, Preoțești și Poieni, foste sate, astăzi cartiere cuprinse în administrarea noului oraș. Se specifică faptul că satele Gorunești, Irimești și Otetelișu până pe la începutul anului 1970 au fost comune, însă dezvoltarea fostei comune Bălcești, a făcut ca acestea să se unească cu aceasta.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Se remarcă faptul că Benești era cunoscut de foarte mult timp ca locul unde în anul 1750, dascălul grec Hristodor înființează o școală sătească. Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în școală preparandă care pregătea primii învățători rurali pentru satele plasei Oltețu.[3]

În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror comandant era, către București.[4]

Benești este și locul care a dat umanității pe cărturarul Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 obținea la Paris brevetul pentru condei portăreț fără sfârșit, stiloul de astăzi[5]. Însă, Petrache Poenaru, omul de taină a lui Tudor Vladimirescu este cel care concepe steagul național, steag ce a fost purtat pentru prima dată de pandurii marelui revoluționar. Este de asemeni editorul primului ziar românesc „Foaie de propagandă” pentru armata de panduri a lui Tudor Vladimirescu. Este organizatorul învățământului național românesc, fondatorul colegiilor naționale din București și Craiova, membru al Academiei Române din anul 1870.[6]

Numele satului Otetelișu, vine de la numele dat de familia boierilor Otetelișeni, sprijinitoare a acțiunilor revoluționarului Tudor Vladimirescu.[7]

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia orașului se bazează în general pe producția agricolă, dipunând de o suprafață agricolă mare, de specialiști agrari, de asociații agricole. De asemeni se mai bazează și pe producția IMM-urilor.

Social[modificare | modificare sursă]

Localitatea a dispus de un spital zonal (unul dintre primele spitale „rurale” din România) cu policlinică, acesta fiind însă transformat în azil de bătrâni. De asemenea, aici funcționează un liceu agricol, școli generale și grădinițe în fiecare localitate componentă. Are o casa de cultură și bibliotecă.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Bălcești

     Români (92.76%)

     Romi (2.07%)

     Necunoscută (5.09%)

     Altă etnie (0.06%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Bălcești

     Ortodocși (94.49%)

     Necunoscută (5.09%)

     Altă religie (0.41%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Bălcești se ridică la 4.864 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.780 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,76%), cu o minoritate de romi (2,08%). Pentru 5,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,49%). Pentru 5,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bălcești
  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Costea Marinoiu, Inscripții în cărbune, Editura Eminescu, 1985, pag.12
  4. ^ 1821 în județul Vâlcea, Revista „Bălcești pe Topolog”, pag.197”
  5. ^ Costea Marinoiu,Inscripții în cărbune, editura Eminescu, 1985, pag.145
  6. ^ Emil Vârtosu, „Tudor Vladimirescu”, pag.31
  7. ^ „1821 în județul Vâlcea”,pag.299
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013.