Boeing 737

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boeing 737 TAROM

Boeing 737 este cel mai răspândit avion de pasageri din lume. Este un avion bimotor, scurt/mediu-curier, cu fuzelaj de diametru standard (un singur culoar) de capacitate mică și medie (120-220 pasageri). Avionul este atât de popular încât la fiecare 5 secunde, unul decolează, și la orice moment sunt peste 1250 de avioane din acest model în aer [1].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Avionul a fost construit pentru rute scurte, și de capacitate redusă, precum rutele interne din Europa anilor 1970. Trebuia astfel să fie răspunsul Boeing la avioane precum BAC 1-11, Sud Aviation Caravelle și Douglas DC-9. Inițial, urma să fie un avion de 65-70 de pasageri, dar capacitatea a fost crescută la 100 de pasageri la cererea clientului inițial - Lufthansa [2] .

Boeing era mult în urma competiției pe această piață, când a decis construcția acestui model, așa că a refolosit o mare parte din tehnologiile utilizate de către Boeing 727, dintre care, cea mai importantă a fost lățimea cabinei de pasageri[2]. Această funcție a permis folosirea a 6 scaune pe un rând (3+3) față de 5 la modelele concurente (3+2). În plus, tot pentru simplificare, motoarele au fost așezate pe piloni, sub aripi (ca la Boeing 707), permițând astfel acces ușor, simplificând design-ul aerodinamic, distanțând astfel modelul de concurența din acea vreme (atât Caravelle cât și DC-9 aveau motoarele plasate pe fuselaj, în spatele avionului).

Primul zbor al 737 a avut loc în 1967, modelul inițial fiind vândut doar unei singure companii aeriene importante - (Lufthansa). Modeul lungit (737-200) a fost cu mult mai popular. Inaugurat în 1968, a fost produs timp de 20 de ani, până în 1988, primul client fiind United Airlines. După primele 135 de avioane din serie, s-au adus câteva îmbunătățiri, modelul rezultat fiind rebotezat B737-200Adv.

În 1980 s-a început modernizarea modelului, prin introducerea de motoare noi (CFM56), care asigură zgomot redus și consum de combustibil mai mic. Datorită înălțimii mici a avionului, motoarele nu sunt circulare, ci ovaloide, prin mutarea unor accesorii în lateralul motorului. În plus, s-a îmbunătățit și cabina, și aripile, dând naștere unei noi serii (seria "clasic")

Odată cu lansarea modelului concurent Airbus A320, în 1995, s-au făcut alte modernizari modelului, printre care sisteme fly-by-wire, motoare îmbunătățite, tehnologii digitale, masă autorizată și capacitate de combustibil mai mare. Noua serie, cu performanțe mult sporite, dar, în continuare, compatibilă cu seria veche, se numește NG.

Până în 2006 s-au livrat 5000 de bucăți din cele peste 7000 de comenzi. Prețul unui avion este între 49.5 milioane dolari și 85 milioane dolari, în funcție de model.

Modele[modificare | modificare sursă]

Toate modelele Boeing 737 au câteva caracteristici speciale. Nici unul din modele nu este echipat cu sisteme de evacuare a combustibilului în caz de urgență - în caz de urgență, avionul trebuie să aterizeze cu tot combustibilul sau să facă cercuri în jurul aeroportului pentru a arde combustibilul în exces, în funcție de natura acesteia. În plus, trenul de aterizare nu este acoperit de o ușă, ci doar de niste sigilii aerodinamice, care, împreună cu roțile trenului de aterizare retractat, asigură forma aerodinamică dorită, simplificând designul avionului. Modelele recente sunt oferite cu dispozitive winglet, de aproape 2.5 m înălțime. În plus, aceste dispozitive pot fi instalate și pe aripile avioanelor mai vechi. O altă caracteristică (care arată vechimea designului inițial) sunt două ferestre poziționate deasupra parbrizului principal (sprâncene), folosite inițial pentru navigație celestă. Astăzi sunt inutile, și deranjază mulți piloți. Astfel, modelele noi sunt oferite fără aceste ferestre, și se oferă servicii pentru desființarea acestora.

737 Original[modificare | modificare sursă]

Modelul se caracterizează prin utilizarea motoarelor turboventilatoare JT8D de primă generație.

  • 737-100 - modelul original și cel mai mic produs din întreaga serie. Singurul client important a fost Lufthansa. 30 au fost produse, din care niciun avion nu mai este operațional. Unul singur, proprietatea NASA se păstrează în muzeul Boeing de la Seattle. Capacitatea lui este de 118 pasageri în o singură clasă.
  • 737-200 - modelul lungit al avionului, pentru piața americană, produs din 1968. Din 1971 a fost îmbunătățit și redenumit 737-200Adv (Avansat). Modelul acesta a fost disponibil și în varianta convertibilă (cargo/pasageri), dar și într-o variantă adaptată operării pe aeroporturi ne-asfaltate, fiind unul din cele mai mari avioane capabile de astfel de operațiuni. Modelul rămâne în uz în cazul liniilor aeriene mai mici, sau charter, din țări mai puțin dezvoltate, sau în linii aeriene cargo. Capacitatea lui este de 134 de pasageri într-o singură clasă.

737 Clasic[modificare | modificare sursă]

Modelul se caracterizează prin motoare noi (PW CFM56), cu 20% mai economice, cabină modernizată (similară cu cea din Boeing 757) și aripi noi, mai eficiente. 737 clasic a fost oferit între 1980 și 1999, în trei modele, în funcție de capacitate și autonomie.

  • 737-300 a fost modelul inițial, o versiune mai lungă decât 737-200, foarte popular cu liniile aeriene low cost precum Southwest Airlines și US Airways. Ultimul produs a fost livrat în 1999.
  • 737-400 a fost modelul cel mai lung al seriei, construit specific pentru "curse charter". A fost lansat în 1985, cu o capacitate de 168pasageri. O parte din acestea au fost convertite în avioane cargo de liniile aeriene, și poartă indicativul 400C
  • 737-500 a fost modelul cel mai scurt, gândit pentru linii lungi și cu puțini pasageri dar și ca înlocuitor al modelelor 737-200 (de capacitate similară - 132 pasageri). A intrat în serviciu în 1990.

737 NG[modificare | modificare sursă]

Boeing 737-800

Modelul este un răspuns direct la avionul Airbus A320, un avion mai modern ca 737 Clasic, care capturase deja o mare parte a pieței. Astfel, pentru a lupta cu succes, au fost îmbunătățite motoarele (cu modelul CFM56-7, cu 7% mai eficient), aripi mai lungi, capacitate și masă autorizată mai mare, stabilizator vertical reproiectat, instrumente digitale LCD, autonomie crescută, cabină mai confortabilă pentru pasageri (cu spații de stocare a bagajelor mai mari).

  • 737-600 a fost lansat pentru a înlocui modelul 737-500, și este cel mai mic din ofertă cu o capacitate de 132 pasageri. Este foarte puțin popular - clientul principal este SAS (fiind folosit pe rute interne în Scandinavia). Concurența principală este Airbus A318.
  • 737-700 a fost lansat ca model de bază, înlocuind modelul 737-300. Este foarte popular, clienții principali fiind Southwest Airlines și Continental Airlines, având o capacitate maximă de 149 pasageri. Este oferit și în varianta convertibilă (cargo/pasageri), vândută marinei americane, dar și BBJ1 (Boeing Business Jet), ca avion particular, cu capacitate mai mică, dar autonomie mult mai mare. Din BBJ1 s-a construit modelul 737-700ER, care oferă servicii doar clasa business pe distanțe lungi (cu BBJ1 sau 737-700ER, se oferă astfel de servicii, cu 40 de pasageri, între orașe precum Amsterdam și New York). Airbus A319 este competitorul principal.
  • 737-800 este modelul lungit, oferind capacitate mai mare (maxim 189 pasageri), și înlocuind modelele 737-400, dar și MD-80, după achiziția McDonnell-Douglas de către Boeing. Multe linii aeriene au înlocuit și vechile Boeing 727 cu acest model. Se oferă și o variantă de avion particular, BBJ2. Operatorul principal este Ryanair, care a comandat peste 300 de bucăți. Este în concurență cu Airbus A320
  • 737-900 este modelul cel mai lung oferit de Boeing, cu până la 215 locuri. Modelul original era limitat la autonomie, dar și la capacitate, datorită numărului de ieșiri de urgență (care limita capacitatea la 189 pasageri). Boeing a rectificat situația, introducând modelul 737-900ER, care are și o capacitate de combustibil mai ridicată și o autonomie mai mare.

Modele militare[modificare | modificare sursă]

Există și câteva modele militare : T-43, pentru antrenamentul navigatorilor, C40A și C40B/C, pentru transport de personal și transport VIP, 737AEW&C, avion radar și de alertă aeropurtată, P8 Poseidon, pentru patrulă maritimă. Operatori militari sunt Australia, Brazilia, Republica Populară Chineză, Chile, Columbia, India, Indonezia, Kuwait, Mexic, Niger, Peru, Coreea de Sud, Taiwan, Tailanda, Emiratele Arabe Unite, SUA, Venezuela și Malaezia.

Modele pentru aviație de afaceri și VIP[modificare | modificare sursă]

Aceste modele sunt bazate pe linia 737NG, fiind oferite cu dotări interioare speciale (număr redus de locuri, finisaje la cererea clientului), dispozitive winglet pentru reducerea consumului de combustibil, scari de acces incluse în fuzelaj și rezervoare suplimentare de combustibil pentru creșterea autonomiei (10720 km în cazul modelului BBJ2). Modelele sunt adaptate de către o sucursală a Boeing numită Boeing Business Jet.

  • BBJ1, bazat pe modelul 737-700, oferit și ca model convertibil cargo/pasageri (BBJ C).
  • BBJ2, bazat pe modelul 737-800.
  • BBJ3, bazat pe modelul 737-900ER.

Specificații tehnice[modificare | modificare sursă]

737-100 737-400 737-500 737-600 737-700 737-800 737-900ER
Piloți 2
Capacitate pasageri 118 (1 clasă) 168 (1 clasă) 132 (1 clasă) 149 (1 clasă) 189 (1-clasă) 215 (1 clasă)
Distanțe între scaune 76 cm (1 clasă) 71 cm (1 clasă)
Lățime scaune 43,7 cm (1 clasă)
Lungime avion 28,6 m 36,5 m 31,1 m 31,2 m 33,6 m 39,5 m 42,1 m
Lungime aripi 28,3 m 28,9 m 35,7 m 35,7 m 35,7 m 35,7 m
Înălțime 11,3 m 11,1 m 12,6 m 12,5 m
Unghi aripi 25° 25,02°
Lățime fuselaj 3,76 m
Înălțime fuselaj 4,11 m
Lățime cabină 3,54 m
Înălțime cabină 2,20 m
Masă (gol) 28.120 kg 33.200 kg 31.300 kg 36.378 kg 38.147 kg 41.413 kg 44.676 kg
Masă maximă autorizată de serviciu la decolare 49.190 kg 68.050 kg 60.550 kg 66.000 kg Basic: 70.080 kg
ER: 77.565 kg
79.010 kg 85.130 kg
Masă maximă la aterizare 44.906 kg 56,246 kg
(124,000 lb)
49,895 kg
(110,000 lb)
55,112 kg
(121,500 lb)
58,604 kg
(128,928 lb)
66,361 kg
(146,300 lb)
Masă maximă fără combustibil 40.824 kg 53.070 kg 46.720 kg 51.936 kg 55.202 kg 62.732 kg
Capacitate cargo 18,4 m3 38,9 m3 23,3 m3 21,4 m3 27,3 m3 45,1 m3 52,5 m3
Distanță la decolare 1.990 m 2.540 m 2.470 m 2,400 m 2.480 m 2.450 m
Altitudine maximă de serviciu 11.277 m 11.277 m 12.496 m
Viteză de croazieră (Mach) 0,77 0,78 0,785 0,78
Viteză maximă (Mach) 0,82
Autonomie 3.440 km (1.860 nm) 4.005 km (2.165 nm) 4.444 km (2.402 nm) 5.648 km (3.050 nm) Basic: 6.230 km (3.365 nm)
WL: (3.900 nm)
ER: (5.375 nm)
5.665 km (3.060 nm) 4.996 km (2.700 nm)
Combustibil 17.860 l 23.170 l 23.800 l 26.020 l 26.020 l 26.020 l 29.660 l
Motorizare (fabricant) Pratt & Whitney CFM International
Motorizare (tip) (x2) JT8D-7 56-3B-2 56-3B-1 56-7B20 56-7B26 56-7B27 56-7
Diameterul ventilatorului 1,12 m 1,52 m 1,55 m
Rată de bypass al motorului 1,1:1 4,9:1 5,0:1 5,5:1 5,3:1 5,1:1
Lungime motor 3,20 m 2,36 m 2,51 m
Masă motor 1.617,2 kg 2.409,5 kg 2.360 kg 2.371 kg
Distanță față de sol 51 cm 46 cm (18 in) 48 cm (19 in)

Motorizare[modificare | modificare sursă]

Motorul CFM 56-3 a fost conceput pentru modelele Boeing 737 din a doua generație (seriile 300/400/500). Este derivat din modelul CFM 56-2, motorul original CFM. Tracțiunea variază de la 82,3 la 105 kN. Există aproximativ 4500 de exemplare în exploatare în întreaga lume.

Accidente și incidente[modificare | modificare sursă]

Până la 17/11/2013 ,121 ,avioane au fost distruse în accidente sau incidente, cu 3340 ,decese. De atunci, alte 3 avioane de model similar s-au prăbușit, cu încă 230 de decese. Au mai existat 6 incidente care nu au distrus avionul, producând 242 decese, și 96 de deturnări cu 325 de decese. Multe din incidente au fost produse de către avioane operate de linii aeriene sărace, din țări puțin dezvoltate sau cu puțin interes în securitatea aviatică (precum Nigeria sau Indonezia), datorită prețului redus și disponibilității ridicate a avionului pe piață. O problemă mecanică cu acest avion a fost cârma verticală, care a provocat mai multe prăbușiri (precum USAir 427 și United 585).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Despre 737 Boeing
  2. ^ a b Frawley, Gerard. The International Directory of Civil Aircraft, 2003-2004. Fyshwick, Australian Capital Territory, Australia: Aerospace Publications Pty Ltd, 2003, p. 53. ISBN 1-875671-58-7.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Fișier:TURKISH AIRLINES Boeing 737-900 TC-JYC at BIAS 2012.ogv
Boeing 737-9F2(ER) TC-JYC al companiei TURKISH AIRLINES Boeing 737-9F2 (ER)(WL)Istanbul Ataturk (IST/LTBA)


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Linia Boeing : Boeing 707 - Boeing 717 - Boeing 727 - Boeing 737 - Boeing 747 - Boeing 757 - Boeing 767 - Boeing 777 - Boeing 787.
Competiție - Din trecut : Caravelle, Douglas DC-9, McDonnell Douglas MD-80, Boeing 757. Actuală : Airbus A320