Boeing RAH-66 Comanche
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| RAH-66 Comanche | |
|---|---|
 |
|
| Tip | Recunoaştere / Atac |
| Constructor | Boeing Helicopters/Sikorsky Aircraft Corporation |
| Stare | prototip |
| Beneficiar principal | United States Army |
Boeing/Sikorsky RAH-66 Comanche a fost un elicopter de recunoaştere şi atac la sol, proiectat şi construit pentru Forţele Terestre ale Armatei S.U.A (U.S. Army). Elicopterul a fost proiectat pentru a fi greu detectabil de inamic (din punct de vedere Radar, Infraroşu, vizual şi auditiv). Dacă ar fi intrat în serviciu, ar fi fost primul elicopter american proiectat pentru recunoaştere armată, şi primul elicopter greu observabil din lume. În februarie 2004 s-a renunţat la întregul program, considerându-se că aparatul nu se poate adapta cu uşurinţă unui câmp de luptă dinamic. Succesul aparatelor de zbor fără pilot, care au fost folosite tot pentru recunoaştere şi atac la sol, este probabil în spatele acestei decizii.
Conform unei tradiţii a Forţelor Terestre ale S.U.A., numele ales pentru noul elicopter, „comanche”, este numele unui trib de indieni din America de Nord.
Cuprins |
[modifică] Istoria proiectului
Elicopterul folosit în prezent de Forţele Terestre ale S.U.A. pentru recunoaştere armată este OH-58D Kiowa Warrior — dar acesta este pur şi simplu o îmbunătăţire a unui aparat contemporan cu Războiul din Vietnam, care era folosit doar pentru recunoaştere. În contrast cu acesta, Comanche era proiectat de la început pentru recunoaştere armată: este mai mic şi mai uşor decât elicopterul de atac Apache (13,1 m lungime şi 3500 kg faţă de 17,7 m şi 5200 kg); fuselajul construit din materiale compozite era conceput pentru a evita detectarea radar şi infraroşu: rachetele sunt amplasate înăuntrul fuselajului, pe uşa batantă, tunul de bord se poate roti şi aşeza într-o poziţie puţin expusă, exteriorul este construit din faţete similar avionului F-117 Nighthawk.
Cu sisteme de senzori şi de navigaţie sofisticate, elicopterul trebuia să poată opera fără probleme pe timp de noapte sau vreme rea. Fuselajul era astfel construit încât să încapă cu uşurinţă în avioanele de transport sau în nave, astfel încât să poată fi adus repede în zona de operaţii.
Zborul primului prototip a avut loc în decembrie 1995 / ianuarie 1996 (sursele nu sunt de acord pe această temă), acesta trecând testele iniţiale ale Armatei S.U.A.. În faza următoare a programului urmau să fie construite opt aparate (o serie iniţială), şi se anticipa cumpărarea a aproape 1300 de bucăţi, primul elicopter trebuind să fie în serviciu în 2004. Întregul program a fost însă anulat în 2004.
[modifică] Renunţarea la program
Având în vedere succesul de care s-au bucurat aparatele de zbor fără pilot U.A.V. în operaţiunile din Afganistan şi Irak, s-a decis ca banii de la acest program să fie folosiţi pentru îmbunătăţirea aparatelor de zbor aflate în dotare. Până la acel moment, costul întregului program fusese de circa 8 miliarde de dolari, încă 450-680 de milioane trebuind să fie plătiţi ulterior celor două firme implicate (Sikorsky şi Boeing Integrated Defense Systems).
Tehnologia dezvoltată în cadrul acestui proiect va fi folosită pentru alte aparate, cum ar fi Apache. Rolul de recunoaştere armată va fi preluat de ARH-70, o variantă a unui elicopter convenţional.
Au rămas două prototipuri, cu numerele de serie 95-0001 şi 94-0327; ambele sunt în prezent la Centrul Forţelor Terestre Pentru Cercetare-Dezvoltare a Rachetelor Ghidate din S.U.A..
[modifică] Caracteristici
Elicopterul era proiectat în primul rând pentru a fi greu detectabil: din punct de vedere radar, intensitatea undelor reflectate este de câteva sute de ori mai mică decât la alte elicoptere similare; emisiile de radiaţii infraroşii au fost substanţial reduse, iar gazele de eşapament sunt răcite înainte de a fi eliminate, rachetele cu ghidare în infraroşu aproape că nu pot „vedea” elicopterul; Emisiile sonore au fost reduse de asemenea, în parte datorită rotorului de o formă specială.
Raza de zbor maximă este de 2330 de km, impresionant pentru un elicopter. Are capacitatea de a marca laser ţinte care să fie lovite de proeictile lansate de alte aparate de zbor.
Fuselajul este proeictat astfel încât să reziste cât mai bine în cazul unui eventual impact cu solul şi împotriva proiectilelor pâna la calibrul de 23 de milimetri. Palele rotorului anticuplu sunt capabile să reziste impactului cu proiectile de 12,7 milimetri. De asemenea, acest rotor asigură întoarcerea elicopterului cu 180° în 4,7 secunde.
Caracteristici generale:
- Echipaj: 2
- Lungime: 13,22 m (43 ft 4 in)
- Diametrul rotorului: 11.90 m ()
- Înălţime: 3.39 m (43 ft 4 in)
- Greutate (gol): 3,402 kg (7,495 lb)
- Greutate încărcat: ()
- Greutate maximă la decolare: 7,790 kg (17,175 lb)
- Motor: 2× LHTEC T800 , 2,688 hp (2,004 kW) fiecare
Performanţe
- Viteză maximă: 328 km/h (204 mph)
- Plafon de serviciu: 4565 m (14,980 ft)
- Viteză ascensională: 6 m/s (1,180 ft/min)
Armament
- 1x 20 mm XM301 tun turelat Gatling cu 3 ţevi, 500 lovituri
- În interiorul fuselajului: 4 x Hellfire şi 4 x Stinger
- Total: 14 Hellfire / 28 Stinger sau 56 x Hydra 70 proiectile reactive nedirijate de 70 mm
[modifică] Apariţii în filme, jocuri
Studio-ul NovaLogic a lansat patru jocuri din seria de simulatoare de zbor „Comanche”, care se axează pe acest aparat.
