F-22 Raptor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
F-22 Raptor
Lockheed Martin F-22.jpg
Tip avion de luptă multirol de superioritate aeriană, cu tehnologie stealth
Țară de origine Statele Unite ale Americii
Constructor Lockheed Martin, Boeing Defense, Space & Security
Zbor inaugural 29 septembrie 1990, YF-22
Introdus 15 decembrie 2005, F-22A
Stare serviciu activ
Beneficiar principal United States Air Force
Bucăți fabricate 168 de bucăți din Octombrie 2010 (187 planificate pentru construcție)
Cost program 65 miliarde de dolari
Cost unitar 150 milioane de dolari
Dezvoltat din Lockheed YF-22
Variante Lockheed Martin

F-22 Raptor produs de Lockheed Martin/Boeing este un avion de vânătoare cu un singur loc, face parte din generația a cincea de avioane militare care dispun de supermanevrabilitate și tehnologie stealth. A fost proiectat în primul rând ca un avion de luptă cu superioritate aeriană, dar are și alte capabilități adiționale cum ar fi atacuri la sol, tehnici de luptă folosind arme eletronice și rolul de interceptare a semnalelor inamice. Lockheed Martin Aeronautics este principalul contractor și este responsabil pentru marea parte din fuzelaj, pentru sistemele de armament și pentru asamblarea finală a lui F-22 Raptor. Partenerul de program Boeing Defense, Space & Security a furnizat aripile, fuzelajul de la pupă, integrarea echipamentelor de zbor și control, și toate sistemele de antrenare a piloților și a sistemelor de mentenanță.

Aeronava a fost denumită F-22 și F/A-22 în anii de dinaintea intrării în serviciul F.A. USA în decembrie 2005 când a fost redenumit ca F-22A. În ciuda unei perioade de dezvoltare prelungite și costisitoare, Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii consideră că F-22 este o componentă critică pentru viitorul puterii aeriene tactice a Statelor Unite, și mărturisește că aeronava nu are rival în comparație cu alte avioane de vânătoare existente sau în construcție, în timp ce Lockheed Martin afirmă că pentru F-22 Raptor combinația de tehnologie stealth, viteză, agilitate, precizie și conștientizarea situației în colaborare cu abilitățile de luptă aer-aer și aer-sol, îl fac să fie cel mai bun avion de luptă la modul general din lume în prezent. Angus Houston, șeful Forței de Apărare din Australia, a spus în 2004 ca „F-22 va fi cel mai impresionant avion de vânătoare construit vreodată.”

Costul ridicat al aeronavei, lipsa unor misiuni de luptă aer-aer din cauza întârzierii programelor avioanelor de luptă din generația a cincea de fabricație rusească și chineză, o interzicere a exporturilor de F-22 Raptor din partea Statelor Unite ale Americii, și dezvoltarea continuă a unor avioane de luptă de tip F-35, mai versatile și mai ieftine au dus la încheierea producției de F-22 Raptor. În aprilie 2009, Departamentul de Apărare al Statelor Unite ale Americii au propus încetarea plasării de noi comenzi, subiect supus aprobării Congresului, pentru un număr final de 187 de F-22 Raptor produse. Pentru anul fiscal 2010 a fost semnat în octombrie 2009, Actul de Autorizație a Apărării Naționale, unde producția pentru F-22 Raptor a fost încetată.

Dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Origini[modificare | modificare sursă]

În 1981 Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii a propus o nouă cerință pentru un nou avion de luptă de superioritate aeriană, Avionul Avansat de Luptă Tactică, pentru a înlocui abilitățile lui F-15 Eagle, în primul rând F-15A, B, C și variantele D. AALT a fost o demonstrație și validare a programului întreprins de F.A. USA în dezvoltarea unei noi generații de avioane de luptă de superioritate aeriană pentru a contracara amenințările emergente la nivel mondial, incluzând dezvoltarea și proliferarea avioanelor de luptă din epoca sovietică de tip Sukhoi Su-27. S-a prevăzut că ATF va incorpora tehnologii emergente, precum aliaje avansate și materiale compozite, sisteme de control avansate de tip fly-by-wire, sisteme de propulsie de putere mare și tehnologie stealth sau detectabilitate radar redusă.

O cerere de propunere a fost emisă în iulie 1986 și două echipe contractante Lockheed/Boeing/General Dynamics și Northrop/McDonnell Douglas au fost selectate în octombrie 1986 să întreprindă o fază de demonstrație și validare timp de 50 de luni, culminând cu zborurile de test a două avioane prototip, YF-22 și YF-23. Fiecare echipă de proiectare a produs două prototipuri care avea două opțiuni de motoare, una din ele fiind de tipul propulsiei vectoriale. Turboventilatorul Pratt & Whitney F119 cu propulsie vectorială a fost ales în ciuda cheltuielii în plus și a complexității, deoarece permite raze de întoarcere mai strânse, o capacitate valoroasă în luptele aeriene.

În timpul procesului de dezvoltare de la sfârșitul anilor 1980, creșterea așteptată, mărirea greutății de la decolare a avioanelor AALT și costurile de fabricație au scos din producție multe abilități. Un sistem dedicat de localizare și urmărire prin infraroșu a fost modificat de la afișaj color la afișaj într-o singură culoare ca mai apoi să fie eliminat, radarele laterale au fost eliminate și scaunul de ejectare a fost modificat la modelul ACES II a companiei McDonnell Douglas (în locul unui design nou capabil să acopere întreaga plajă de zbor).

Pe 23 aprilie 1991, Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii au încheiat competiția de design și a zborurilor de test prin anunțarea avionului Lockheed YF-22 drept câștigător. S-a anticipat în acea vreme ca 650 de aeronave vor fi comandate.

Folosește 2 supercomputere care gestionează toate funcțiile avionului.

Dispune de radar AN/APG-77 cu baleiaj electronic activ. De asemnenea poate fi conectat electronic cu senzori de pe alte platforme (sensor fusion).

Avioul este greu detectabil prin radar.

Poate să zboare în regim de croazieră la viteze supersonice (supercruise).

Dispune de control vectorial al tracțiunii, cu duze de evacuare a gazelor orientabile.

A fost conceput pentru a înlocui/suplini avionul F-15 Eagle, ca răspuns la apariția avionului sovietic Suhoi Su-27 în anii 1980.

飛彈掛載圖