Boeing 747

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
2 Boeing 747 ale Air France

Boeing 747 este un avion american de pasageri cvadrimotor lung și foarte lung, curier de mare și foarte mare capacitate produs de firma Boeing. Este un avion cu două culoare (de diametru mare, sau wide body). Timp de 35 de ani (1970-2005) a deținut recordul de cel mai mare avion de pasageri din lume, record doborât de Airbus A380. Din cauza mărimii, a fost poreclit și Jumbo Jet.

Avionul este un avion cu două etaje, etajul superior fiind mai scurt decât cel inferior, creând impresia unei cocoașe, fiind astfel ușor recunoscut inclusiv de către publicul larg. Este cel mai popular avion de capacitate foarte mare, fiind produse 1387 de bucăți, cu încă 120 comenzi, atât de marfă cât și de pasageri. În mod normal, transportă până la 524 pasageri la 0.85 Mach pe o distanță de maxim 13.446 km. Deși proiectanții se așteptau să devină rapid depășit, au fost produse 4 generații ale modelului, cu o a cincea urmând a fi lansată în 2009.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Avionul a fost produs ca urmare a revoluției în transportul aerian survenite în anii 1960. Dacă cu doar 10 ani în urmă, transportul aerian era un produs de lux, inaccesibil majorității populației, revoluția adusă de avioanele cu reacție, precum Boeing 707 și DC-8 a dus la necesitatea unui produs care să poată transporta un număr foarte mare de oameni, mai ales la clasa economic (pe atunci numită "turist"), pe distanțe mari, fără oprire. Ideea a aparținut lui Juan Trippe, de la PanAm o figură legendară în aviație, acesta contactând Boeing după ce acesta pierduse un contract pentru realizarea unui avion de mare capacitate pentru armata americană.

Un lucru revoluționar la acest avion a fost includerea de motoare cu reacție turboventilatoare cu bypass înalt, având putere mai mare pentru un consum de combustibil mult redus.

Boeing 747 încărcând prin uşa din bot, uşă pentru care avionul a fost construit cu două etaje

Inițial s-a gândit oferirea modelului cu două etaje pe întreaga capacitate, dar, problemele legate de evacuarea în caz de urgență au dus la creșterea diametrului fuselajului, și reducerea etajului superior. A fost astfel creat primul avion cu diametru mare și două culoare din lume. Etajul superior a fost lăsat dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparține avioanelor supersonice, precum Concorde, și Boeing 747 va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producția modelului de marfă a depășit-o pe cea de pasageri.

Prima comandă a fost dată de PanAm, pentru 25 de bucăți, în aprilie 1966. Construcția efectivă a avionului s-a dovedit o provocare - Boeing nu avea nicio clădire suficient de mare, așa că a trebuit construită una, la Everett lângă Seattle. Așa de mare a fost graba, încât modelul de test a fost produs odată cu construcția clădirii, avionul trebuind să fie terminat până în 1970. Clădirea construită pentru proiect este cea mai mare (după volum) din lume.

Testarea avionului a fost problematică - evacuarea a 560 de oameni în 90 de secunde dovedindu-se o provocare. În plus, a trebuit adăugat balast de uraniu sărăcit în nacelele a două motoare pentru a împiedica oscilații periculoase. Alte probleme au fost cu motoarele JT9D, care aveau probleme majore de construcție, făcând ca 20 de fuselaje să aștepte la un moment dat motoarele în curtea fabricii. În plus, designul și producția au fost atât de scumpe, încât Boeing a trebuit să se împrumute masiv, ratarea fiind sinonimă cu falimentul.

Deși inițial au existat îndoieli, mai ales că odată cu 747 apăreau și o serie de avioane trimotoare de mare capacitate, mai mici, dar mai puțini consumatoare de combustibi, Boeing 747 s-a dovedit a fi foarte popular în serviciu, fiind inițial cumpărat de toate liniile aeriene mari din vestul Europei și SUA, (precum British Airways, Air France, TWA etc.).

Criza petrolului din anii '70, urmată de apariția de avioane bi-motoare de mare capacitate a scos avionul de pe rute mai scurte și mai puțin căutate, acesta fiind însă păstrat pe rute de mare distanță cu încărcare mare, și pe rute cu cerere foarte mare - precum Londra-Sydney, Londra-Hong Kong, Tokyo-San Francisco, Tokyo-Osaka etc. Avionul mai este folosit și pe multe rute de vacanță și charter, fiind umplut cu pasageri clasa economic (precum Amsterdam - Sint Martin în Caraibe, sau Paris - Tahiti).

Astfel, de-a lungul timpului, avionul a fost lungit, pentru mai mulți pasageri (747-300 și 747-400), scurtat, pentru autonomie mai mare (747SP), dotat cu tehnologii din ce în ce mai noi, pentru a se adapta rolurilor noi.

Avionul deține recordul de pasageri transportați într-un singur zbor - peste 1087 au fost transportați într-un avion ElAl în 1991 participând într-o acțiune umanitară.

Modele[modificare | modificare sursă]

Civile[modificare | modificare sursă]

  • 747-100, a fost modelul inițial, produs la fabrica Everett și lansat în 1968. Primul zbor comercial pe 22 ianuarie 1970, cu PanAm, pe ruta Londra - New York. Modelul are o autonomie de 7242 km, etajul superior fiind inițial dotat cu doar 6 ferestre , și fiind gândit pentru a fi folosit ca salon, apoi fiind dotat cu 20 ferestre, pentru pasageri. Având o masă de serviciu maximă autorizată mai mică decât a modelului 747-200 (333.39 față de 377.84), a fost oferit doar ca model de pasageri. Cu toate acestea, există și modele de marfă, conversii făcute în special de curierii rapizi.
  • 747-100B a întărit trenul de aterizare, crescând masa maximă de serviciu la 340.1 t. A fost oferit doar către Saudia și Iran Air.
  • 747-100SR (sau 747SR, rază scurtă) a fost modelul oferit liniilor aeriene japoneze pentru transporturi interne. Având o capacitate mare de pasageri (498-550), au o rezervă redusă de combustibil, parcurgând distanțe mici. Au fost folosite de All Nippon Airways și Japan Air Lines.

205 avioane din seria 100 au fost produse, din care 38 mai sunt în serviciu, o parte cu pasageri.

  • 747SP este modelul scurtat, și poate zbura mai mult și mai repede ca un 747-100. A fost construit pentru o piață de nișă, ca un concurent pentru McDonnell-Douglas DC-10. Au fost produse doar 45 din care 12 rămân în uz, mai ales cu operatori din Orientul Mijlociu.
  • 747-200 a adus motoare mai puternice, permițându-i să zboare distanțe mai lungi. Pentru acest model, s-a oferit posibilitatea extinderii etajului superior, dar doar KLM a realizat acest lucru.
  • 747-200B este un model cu rază mai lungă de acțiune, de până la 10.700 km
  • 747-200C este un model convertibil rapid pasageri-marfă, având ușă cargo mai mare pe lateral, ușă în bot, și scaune ușor de scos.
  • 747-200M (combi) este un model mixt pasageri-cargo, prima jumătate a avionului fiind rezervată pentru circa 200 de pasageri, fiind urmată de un perete despărțitor, restul punții fiind rezervat mărfii.
  • 747-200F este modelul de marfă, putând transporta până la 105 tone.

În total au fost produse 393, din care 225 rămân în serviciu, atât de pasageri cât și cargo.

  • 747-300 s-a vrut inițial un avion trimotor de pasageri, care să fie în concurență cu Lockheed L-1011 și McDonnell Douglas DC-10. Proiectul a fost abandonat, iar clasificarea a fost dată pentru un model îmbunătățit de 747. Acesta avea etajul superior prelungit cu 7.1 m, viteză și autonomie crescută (Mach 0.85 respectiv 12.392 km). 81 au fost produse, din care 71 sunt în continuare în serviciu.
  • 747-300SR este modelul pentru piața internă japoneză, fiind similar cu 747-100SR, doar că, datorită lungimii mai mari a etajului superior, se oferă spațiu pentru peste 600 pasageri
  • 747-300M este modelul combi, putând transporta atât marfă cât și pasageri, dovedindu-se foarte util pe rutele cu puțini pasageri dar foarte mult cargo.
  • 747-400 este modelul în producție, având foarte multe modificări, printre care lungirea aripilor cu 1.8m, adăugarea de dispozitive winglet de 1.8 m, rezervoare suplimentare (în coadă), motoare îmbunătățite, un interior nou, și instrumente de zbor digitale, reducând numărul piloților la 2. Se oferă versiunea ER și ERF, cu autonomie sporită suplimentar, modele F (cargo), și modele BCF (Boeing Converted Freighter), conversii din avion de pasageri în avion de marfă. 627 au fost produse, cu 46 comenzi încă nelivrate.
  • 747-400 LCF (Dreamlifter) este un model construit de Boeing pentru transportul de fuselaje de avion. A fost construit prin extinderea dimensiunilor fuselajului avionului, și este folosit pentru programul Boeing 787. Nu este oferit spre vânzare, ci este doar pentru uz intern. 4 au fost produse.
  • 747-8 este modelul propus de Boeing, care va fi lansat în 2009. Motoarele și instrumentele de zbor vor fi preluate de la Boeing 787. În plus, va fi lungit la 76.4 m, devenind cel mai lung avion de linie, și va fi dotat cu aripi noi, pentru capacitate sporită. Este primul avion pentru care varianta principala este cea cargo, varianta de pasageri fiind oferită ca produs secundar. Modelul de marfă (747-8F) transportă 140 t de marfă, incluzând ușa frontală. Modelul de pasageri (747-8I) este oferit începând cu 2010. În total, au fot comandate 87 de avioane 747-8 din care 24 de pasageri.

În plus, numeroase modele sunt folosite ca avioane particulare sau de transport oficial.

Militare[modificare | modificare sursă]

Boeing 747-400 3view.svg

Există și un număr de modele militare :

  • C19, modelul militar derivat din 747-100.
  • VC25, modelul militar derivat din 747-200B. Este un model celebru, fiind folosit de către armata americană pentru transportul președintelui SUA, sub numele Air Force One. Folosește motoarele și instrumentele de zbor de pe modelul 747-400 și poate fi realimentat în zbor.
  • KC33, cisternă pentru realimentare în zbor. A fost refuzat de armata americană, care a ales KC-10 (derivat din DC-10), dar a fost vândut Iranului înainte de revoluția islamică.
  • E4B, centru de operațiuni aerian pentru comandă în caz de război
  • YAL-1, un laser militar aeropurtat
  • SCA (Shuttle Carrier Aircraft), două avioane 747 construite pentru a transporta Naveta Spațială americană între diversele puncte de reparație, lansare și aterizare.

Specificații tehnice[modificare | modificare sursă]

Un avion Boeing 747 are peste 6 milioane de părți/componente, jumătate din ele fiind elemente de prindere și 274 km de cabluri. Modelele inițiale erau dotate pentru transportul sub aripă a 5 motoare, unul fiind transportat ocazional ca piesă de schimb în cazul în care un alt avion s-a defectat pe un aeroport care nu deținea un motor disponibil. Îmbunătățirea tehnologiei motoarelor a dus la eliminarea acestei funcții.

747-100 747-200B 747-300 747-400 747-400ER 747-8I
Piloți 3 2
Pasageri 366 (3 clase) 416 (3 clase) 467 (3 clase)
Lungime 70.6 m 76.4 m
Lungime aripi 59.6 m 64.4 m 68.5 m
Înălțime 19.3 m 19.4 m 19.4 m
Masă proprie 358,000 lb
162,400 kg
174,000 kg 178,100 kg 178,756 kg 164,382 kg 185,972 kg
Masă maximă autorizată la decolare (MTOW) 333,390 kg 377,842 kg 377,842 kg 396,890 kg 412,775 kg 439,985 kg
Viteză de croazieră Mach 0.84
(555 mph, 895 km/h, 481 knots la FL350)
Mach 0.85
(567 mph, 913 km/h,
487 knots)
Mach 0.855
(567 mph, 913 km/h, 490 knots)
Viteză maximă Mach 0.89
(587 mph, 945 km/h, 510 knots)
Mach 0.92
(608 mph, 977 km/h, 527 knots)
Necesar pistă la MTOW N/A 10,466 ft (3,190 m) 10,893 ft (3,320 m) 9,902 ft (3,018 m) 10,138 ft (3,090 m) N/A
Autonomie 5,300 mile nautice (nm)
(9,800 km)
6,850 nm
(12,700 km)
6,700 nm
(12,400 km)
7,260 nm
(13,450 km)
7,670 nm
(14,205 km)
8,000 nm
(14,815 km)
Capacitate combustibil 48,445 US gal
(183,380 L)
52,410 US gal (199,158 L) 57,285 US gal
(216,840 L)
63,705 US gal
(241,140 L)
57,285 US gal
(216,840 L)
Consum maxim spcific la MTOW (capacitate/autonomie) (18.7 L/km) (15.7 L/km) (16.1 L/km) (16.1 L/km) (17.0 L/km) (14.6 L/km)
Motoare (x 4) PW JT9D-7A
GE CF6-45A2
RR RB211-524B2
PW JT9D-7R4G2
GE CF6-50E2
RR RB211-525D4
PW JT9D-7R4G2
GE CF6-80C2B1
RB211-524D4
PW 4062
GE CF6-80C2B5F
RR RB211-524H
PW 4062
GE CF6-80C2B5F
GEnx-2B67

Surse: [1], [2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Linia Boeing : Boeing 707 - Boeing 717 - Boeing 727 - Boeing 737 - Boeing 747 - Boeing 757 - Boeing 767 - Boeing 777 - Boeing 787.
Competiție - Din trecut : McDonnell Douglas DC-10, Lockheed L-1011. Actuală : Boeing 777, Airbus A380.