Capibara: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m Revenit asupra a 1 modificare a lui 0blit (D) identificată ca vandalism la ultima versiune a lui PatrocleBot. (TW)
Etichetă: Anulare
Tradus de la en:Capybara
Etichetă: Modificare sursă 2017
Linia 1: Linia 1:
{{referințe|date=august 2014}}
{{Taxobox
{{Taxobox
| regn = [[Animalia]]
| name = Capibara
| phylum = [[Chordata]]
| subphylum = [[Vertebrata]]
| classis = [[Mammalia]]
| subclassis = [[Theria]]
| infraclassis = [[Placentalia]]
| superordo = [[Euarchontoglires]]
| neclasificat_ordo = [[Glires]]
| ordo = [[Rodentia]]
| ordo = [[Rodentia]]
| range_map = Hydrochoerus hydrochaeris range.svg
| subordo = [[Hystricomorpha]]
| range_map_caption = Arealul nativ
| familia = [[Caviidae]]
| synonyms = ''Sus hydrochaeris'' {{small|(Linnaeus,&nbsp;1766)}}<ref name=msw3/>
| genus = ''[[Hydrochoerus]]''
| binomial_authority = ([[Carl Linnaeus|Linnaeus]], 1766)<ref name=msw3/>
| species = '''''Hydrochoerus hydrochaeris'''''
| binomial = ''Hydrochoerus hydrochaeris''
| binomial = ''Hydrochoerus hydrochaeris''
| species = '''''H. hydrochaeris'''''
| binomial_authority = [[Carl Linnaeus|Linnaeus]], 1766
| genus = ''[[Hydrochoerus]]''
}}
| familia = [[Caviidae]]
'''Capibara''' (''Hydrochoerus hydrochaeris''), numită și '''porc de apă''',<ref>{{Citat carte|prenume=Constantin|an=1980|titlu=Atlas zoologic|pagină=194|editură=Editura Didactică și Pedagogică, București|data-accesării=18 februarie 2022|nume2=Dabija|nume3=Sanielevici|prenume2=Alexandru|prenume3=Emil|nume=Bogoescu}}</ref> este cea mai mare specie de [[rozătoare]] din lume, poate atinge o greutate de până la 50 de kg. și 1,3 m. lungime. Este un animal blând, care trăiește în zonele de vegetație abundentă de lângă apă. Animalul este hrana preferată a șerpilor uriași, [[anaconda]], a caimanilor și [[jaguar]]ilor. Capibara este un animal sociabil, care trăiește în grupuri de 10-30 indivizi. Ei sunt înotători excelenți și pot rămâne până la 5 minute sub apă, ceea ce-i ajută uneori să scape de animalele de pradă. Animalele pot dormi pe apă ținându-și doar nările la suprafață. Blana poate avea culoarea maro, maro spre alb, gri și galben spre alb.
| classis = [[Mammalia]]
| image = Capybara (Hydrochoerus hydrochaeris).JPG
| image_caption = În [[Pantanal]], [[Brazilia]]
| subphylum = [[Vertebrata]]
| phylum = [[Chordata]]
| regnum = [[Animalia]]
| status_ref = <ref name="iucn status 19 November 2021">Reid, F. {{IUCN|id=10300/22190005|version=3.1|assessment_year=2016|taxon=''Hydrochoerus hydrochaeris''}} Accessed on 25 June 2022.</ref>
| status_system = IUCN3.1
| status = LC
| image_alt =
}}
'''Capibara'''<!--Necesită citare:<ref group="nota">Numită de asemenea '''capivara''' (în Brazilia), '''capiguara''' (în Bolivia), '''chigüire''', '''chigüiro''' sau '''fercho''' (în Columbia și Venezuela), '''carpincho''' (în Argentina, Paraguay și Uruguay) și '''ronsoco''' (în Peru).</ref>--> (''Hydrochoerus hydrochaeris''), numită și '''porc de apă''',<ref>{{Citat carte|prenume=Constantin|an=1980|titlu=Atlas zoologic|pagină=194|editură=Editura Didactică și Pedagogică, București|data-accesării=18 februarie 2022|nume2=Dabija|nume3=Sanielevici|prenume2=Alexandru|prenume3=Emil|nume=Bogoescu}}</ref> este o [[rozătoare]] uriașă din [[Familie (biologie)|familia]] {{Ill|en|Caviidae|Caviidae|Caviidae}} originară din [[America de Sud]]. Este cea mai mare rozătoare în viață<ref>{{Cite web | author= Basic Biology | date= 2015 | title= Rodents | url= https://basicbiology.net/animal/mammals/rodents}}</ref> și un membru al [[Gen (biologie)|genului]] {{Ill|en|Hydrochoerus|Hydrochoerus|''Hydrochoerus''}}. Singurul alt membru [[Taxon extant|extant]] este {{Ill|en|Hydrochoerus isthmius|Hydrochoerus isthmius|''Hydrochoerus isthmius''}}. Printre rudele sale apropiate se numără rozătoarele din genurile {{Ill|en|Cavia|Cavia|''Cavia''}} și {{Ill|en|Kerodon|Kerodon|''Kerodon''}}, fiind mai slab înrudită cu [[Șinșilă|șinșila]], {{Ill|en|Dasyprocta|Agouti|''Dasyprocta''}} și [[Nutrie|nutria]]. Capibara populează [[Savană|savane]] și păduri dese și trăiește pe lângă ape stătătoare. Este o [[Specie (biologie)|specie]] foarte socială și poate fi găsită în grupuri de maxim 100 de indivizi, dar de obicei trăiește în grupuri de 10–20 de indivizi. Capibara este vânată pentru carne și piele, dar și pentru unsoarea obținută din [[Piele (anatomie)|pielea]] sa unsuroasă și groasă.<ref>[http://www.arkive.org/capybara/hydrochoerus-hydrochaeris/ Capybara (''Hydrochoerus hydrochaeris'')] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120103075238/http://www.arkive.org/capybara/hydrochoerus-hydrochaeris/ |date=2012-01-03 }}. ARKive.org</ref> Nu este considerată a fi o [[specie amenințată]].


==Etimologie==
== Nume specifice ==
{{Ill|en|Denumire comună|Common name|Denumirea comună}} a capibarei este derivată din cuvântul ''{{lang|tpw|ka'apiûara}}'' din {{Ill|en|limba tupi|Tupi language|limba tupi}}, o aglutinare complexă a cuvintelor ''{{lang|tpw|kaá}}'' (frunză) + ''{{lang|tpw|píi}}'' (subțire) + ''{{lang|tpw|ú}}'' (mânca) + ''{{lang|tpw|ara}}'' (un sufix pentru {{Ill|en|Nume de agent|Agent noun|nume de agent}}) ce înseamnă „cineva care mănâncă frunze subțiri” sau „mâncător de iarbă”.<ref>Ferreira, A. B. H. (1986) ''[[Novo Dicionário da Língua Portuguesa]]'', 2nd ed., Rio de Janeiro: Nova Fronteira, p.344</ref>
Unul din numele sale comune este capibara, ce provine din [[guarani|limba guarani]] ''kapiÿva'',<ref name="Jungle">{{cite web|url =http://www.junglephotos.com/amazon/amanimals/ammammals/capybaranathist.shtml |title =Capybara Natural History|accesdate = 28-11-2009|editorial = JunglePhotos.com|language = catalán}}</ref> ce înseamnă "domnul ierbii",<ref name="Bristol">{{cite web|url = http://www.bristolzoo.org.uk/learning/animals/mammals/capybara Capybara |title =Bristol Zoo Gardens |accesdate = 29-11-2009 |language =engleză }}</ref> iar numele științific, ''hydrochaeris'', înseamnă <nowiki>''porc de apă''</nowiki> în [[greacă|limba greacă]].<ref name="Chester" /><ref name="Chester" />
De obicei numele acestui animal este diferit în fiecare dintre regiuni (și de multe ori numele vine din origini indigene), cele mai comune fiind:


''Hydrochoerus'' și ''hydrochaeris'' din [[Nomenclatură binară|denumirea științifică]] provin din cuvintele din [[Limba greacă veche|greaca veche]] {{lang|grc|ὕδρω}} (''{{lang|grc-Latn|hydro}}'' – „apă”) și {{lang|grc|χοῖρος}} (''{{lang|grc-Latn|choiros}}'' „porc, mistreț”).<ref name=msw3>{{MSW3 Woods|id=13400218|page=1556|heading=''Hydrochoeris hydrochaeris''}}</ref><ref name="inDarwin">{{Cite book | last=Darwin | first=Charles R. | author-link =Charles Darwin| year=1839 | title=Narrative of the surveying voyages of His Majesty's Ships Adventure and Beagle between the years 1826 and 1836, describing their examination of the southern shores of South America, and the Beagle's circumnavigation of the globe. Journal and remarks. 1832–1836. | title-link =The Voyage of the Beagle| place =London | publisher =[[Henry Colburn]] | page=619}}
{| class="wikitable" align="center"
* La pagina 57, Darwin spune „Cel mai mare animal rozător din lume, ''Hydrochærus Capybara'' (mistrețul-de-apă), este comun și aici”.
!'''Țara'''
* Vezi asta și la [http://darwin-online.org.uk/content/frameset?itemID=F10.3&viewtype=side&pageseq=1 The Complete Work of Charles Darwin Online]</ref>
!'''Nume'''
|- align="left"
|[[Argentina]]
|''Carpincho, capincho, capibara, puerco de agua, puerco de río, cerdo de río.
|- align="left"
|[[Bolivia]]
|''Carpincho'', ''capincho'', ''capibara'', ''capivara'', ''capiguara'' y ''jochi''.
|- align="left"
|[[Brazilia]]
|''Capivara''.
|- align="left"
|[[Columbia]]
|''Chigüire'', ''gua gua'', ''guagua'', ''jomo'' (en los llanos orientales) y ''ponche''.
|- align="left"
|[[Ecuador]]
|''Carpincho, capincho'' y ''capibara''.
|- align="left"
|[[Panama]]
|''Poncho'', ''capibara'', ''chigüiro''
|- align="left"
|[[Paraguay]]
|''Carpincho'', ''capincho'', ''capibara'' y ''kapi´yva''.
|- align="left"
|[[Peru]]
|''Ronsoco''.
|- align="left"
|[[Uruguay]]
|''Carpincho'', ''capincho'' y ''capibara''.
|- align="left"
|[[Venezuela]]
|''Chigüiro'', ''chigüire'', y ''Piro-piro''.
|}


==Clasificare și filogenie==
==Referințe==
Capibara și {{Ill|en|Hydrochoerus isthmius|Hydrochoerus isthmius|''Hydrochoerus isthmius''}} aparțin amândoi subfamiliei {{Ill|en|Hydrochoerinae|Hydrochoerinae|Hydrochoerinae}} alături de {{Ill|en|Kerodon|Kerodon|''Kerodon''}}. Capibarele vii și rudele lor [[Extincție|extincte]] au fost anterior clasificate în propria lor [[Familie (biologie)|familie]], Hydrochoeridae.<ref name=r4/> Începând din 2002, studii [[Filogenie|filogenetice]] [[Biologie moleculară|moleculare]] au recunoscut existența unei înrudiri strânse dintre {{Ill|en|Hydrochoerus|Hydrochoerus|''Hydrochoerus''}} și ''Kerodon'',<ref name="Rowe 2002"/> sprijinind plasarea ambelor [[Gen (biologie)|genuri]] într-o subfamilie a familiei {{Ill|en|Caviidae|Caviidae|Caviidae}}.<ref name=msw3/>
<references />


Clasificările paleontologice utilizau anterior Hydrochoeridae pentru toate capibarele și Hydrochoerinae pentru genul în viață și rudele [[Fosilă|fosile]] cu care este cel mai strâns înrudit, precum {{Ill|en|Neochoerus|Neochoerus|''Neochoerus''}},<ref name="Vucetich 2005"/><ref name="Deschamp 2007"/> dar mai recent au adoptat clasificarea de Hydrochoerinae inclus în Caviidae.<ref name="Cerdeño 2019">{{cite journal|last1=Cerdeño |first1=E. |last2=Pérez |first2=M.E. |last3=Deschamps |first3=C.M. |last4=Contreras |first4=V.H. |year=2019 |title=A new capybara from the late Miocene of San Juan Province, Argentina, and its phylogenetic implications |journal=Acta Palaeontologica Polonica |volume=64 |issue=1 |pages=199–212 |doi=10.4202/app.00544.2018|doi-access=free }}</ref> [[Taxonomie|Taxonomia]] [[Specie (biologie)|speciilor]] fosile din Hydrochoerinae este și ea în continuă schimbare. În ultimii ani, diversitatea speciilor fosile din Hydrochoerinae a fost semnificativ redusă.<ref name="Vucetich 2005"/><ref name="Deschamp 2007"/> Acest lucru a fost în mare parte provocat de realizarea faptului că de-a lungul vieții unui individ, dintele [[molar]] al capibarei prezintă variație semnificativă.<ref name="Vucetich 2005"/> De exemplu, acum se crede despre anumite fosile care cândva erau considerate ca fiind provenite de la patru genuri și șapte specii pe baza diferențelor la forma molarului că de fapt provin de la indivizi de vârste diferite dintr-o singură specie, ''Cardiatherium paranense''.<ref name="Vucetich 2005"/>
== Legături externe ==
Printre speciile fosile, denumirea de „capibara” se poate referi la multele specii din Hydrochoerinae care sunt mai strâns înrudite de modernul ''Hydrochoerus'' decât de rozătoarele din „Cardiomynae”, precum ''Cardiomys''.<ref name="Cerdeño 2019"/> Aplicând acest concept, genurile fosile ''Cardiatherium'', ''Phugatherium'', ''Hydrochoeropsis'' și ''Neochoerus'' sunt toate genuri de capibare.<ref name="Cerdeño 2019" />
* {{Commonscat-inline|Hydrochoeris hydrochaeris}}


==Descriere==
{{Taxonbar|from=Q131538}}
[[file:Taxidermy specimen of Capybara (Hydrochoerus hydrochaeris).jpg|thumb|left|Specimen împăiat de capibara]]
Capibara are un corp masiv, de forma unui [[butoi]], și capul scurt, cu blană maro-roșiatică pe partea superioară a corpului său ce devine maro-gălbenie dedesubt. Are {{Ill|en|Glandă sudoripară|Sweat gland|glande sudoripare}} situate în suprafața porțiunilor păroase ale pielii, o trăsătură neobișnuită printre rozătoare.<ref name="r4" /> Animalului îi lipsește părul în stratul intern al blănii, iar părul din stratul extern diferă puțin de părul de deasupra.<ref>{{Cite web|url=https://www.worldatlas.com/articles/10-delightful-facts-about-capybaras.html|title=The Cabybara – 10 Facts About the World's Largest Rodent|website=WorldAtlas|date=26 July 2019|language=en|access-date=2020-03-18}}</ref>[[File:Capybara skeleton.jpg|thumb|Schelet de capibara]]Capibarele adulte cresc până la o lungime de 106–134 cm, au o înălțime de 50–62 cm până la [[greabăn]] și de obicei cântăresc 35–66 kg, în medie 48,9 kg în {{Ill|en|Llanos|Llanos|Llanosul}} [[Venezuela|venezuelan]].<ref name="Arkive">[http://www.arkive.org/capybara/hydrochoerus-hydrochaeris/#text=Facts Capybara] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120103075238/http://www.arkive.org/capybara/hydrochoerus-hydrochaeris/#text=Facts#text=Facts |date=2012-01-03 }}, Arkive</ref><ref name="Smithsonian" /><ref name="Palm Beach Zoo" /> Femelele sunt mai grele decât masculii. Cele mai mari greutăți înregistrate sunt de 91 kg la o femelă sălbatică din [[Brazilia]] și de 73,5 kg la un mascul sălbatic din [[Uruguay]].<ref name="r4" /><ref name="r3" /> De asemenea, un individ de 81&nbsp;kg a fost raportat în São Paulo în 2001 sau 2002.<ref>{{cite journal |last1=Ferraz |first1=Katia Maria Paschoaletto Micchi de Barros |last2=Bonach |first2=Kelly |last3=Verdade |first3=Luciano Martins |title=Relationship between body mass and body length in capybaras (''Hydrochoerus hydrochaeris'') |journal=Biota Neotropica |date=2005 |volume=5 |issue=1 |pages=197–200 |doi=10.1590/S1676-06032005000100020 |doi-access=free }}</ref> Formula dentară este {{DentalFormula|superior=1.0.1.3|inferior=1.0.1.3}}.<ref name=r4/> Capibarele au {{Ill|en|Membrană interdigitală|Interdigital webbing|membrane interdigitale}} mici la labe, iar cozile le sunt [[Vestigialitate|vestigiale]].<ref name=r4/> Membrele posterioare sunt ceva mai lungi decât membrele anterioare; există trei degete la labele din spate și patru la cele din față.<ref name="enchantedlearning.com">{{cite web|url=http://www.enchantedlearning.com/subjects/mammals/rodent/Capybaraprintout.shtml |title=Capybara Printout |publisher=Enchantedlearning.com |access-date=2013-05-27}}</ref> Botul este bont, cu nări, iar ochii și urechile sunt aproape de partea superioară a capului.


[[Cariotip]]ul său are 2n = 66 și numărul fundamental = 102, ceea ce înseamnă că are 66 de [[cromozom]]i cu un total de 102 brațe.<ref name=msw3/><ref name=r4/>
[[Categorie:Caviidae]]

[[Categorie:Mamifere din America de Sud]]
==Ecologie==
[[Categorie:Mamifere erbivore]]
[[File:Yellow-headed caracara (Milvago chimachima) on capybara (Hydrochoeris hydrochaeris).JPG|thumb|''[[Milvago chimachima]]'' pe o capibara]]
[[File:Capybara swimming.jpg|thumb|O familie de capibare înotând]]
Capibarele sunt mamifere semiacvatice<ref name="Palm Beach Zoo"/> găsite prin toate țările din [[America de Sud]] exceptând [[Chile|Republica Chile]].<ref name="Bristol"/> Trăiesc lângă zone intens [[Pădure|împădurite]] de pe lângă ape stătătoare, precum [[lac]]uri, [[râu]]ri, [[Baltă|bălți]] și [[Zonă umedă|zone umede]] dominate de [[Plantă erbacee|erbacee]] sau copaci,<ref name="Smithsonian"/> dar și în [[Savană|savane]] inundate și de-a lungul râurilor din [[Pădure tropicală umedă|păduri tropicale umede]]. Sunt înotătoare pricepute și își pot ține respirația sub apă până la câte cinci minute la fiecare scufundare. Capibarele au prosperat în ranch-urile de vite.<ref name=r4/> În populațiile cu densitate crescută se deplasează pe cuprinsul unor [[Domeniu vital|domenii vitale]] cu o suprafață medie de 10 hectare.<ref name=r4/>

Multe evadări din {{Ill|en|Captivitate (animale)|captivity (animal)|captivitate}} pot fi observate de-a lungul lumii și în habitate apoase similare. Observările sunt destul de comune în [[Florida]], deși până acum nu a fost confirmată nicio populație reproducătoare.<ref>{{cite web|url=http://myfwc.com/wildlifehabitats/nonnatives/mammals/capybara/|title=Nonnatives – Capybara|website=myfwc.com|access-date=2013-08-30|archive-date=2014-04-06|archive-url=https://web.archive.org/web/20140406221051/http://myfwc.com/wildlifehabitats/nonnatives/mammals/capybara/|url-status=dead}}</ref> În 2011 a fost zărit un specimen pe {{Ill|en|Coasta Centrală (California)|Central Coast (California)|Coasta Centrală a Californiei}}.<ref>{{cite news|url=http://www.latimes.com/news/local/la-me-0818-capybara-20110818,0,104462.story|title=A gnawing question answered: It's a capybara roaming Paso Robles|last=Mather|first=Kate|date=18 August 2011|work=[[Los Angeles Times]]|access-date=10 January 2012}}</ref> Aceste populații evadate se găsesc în zone ce erau populate de capibare preistorice; capibarele din [[Pleistocenul târziu]] populau Florida,<ref>{{Cite journal|url=https://bioone.org/journals/proceedings-of-the-academy-of-natural-sciences-of-philadelphia/volume-167/issue-1/053.167.0105/A-Late-Pleistocene-capybara-Rodentia-Caviidae-Hydrochoerinae-from-near-Houston/10.1635/053.167.0105.short|doi=10.1635/053.167.0105|title=A Late Pleistocene capybara (Rodentia, Caviidae, Hydrochoerinae) from near Houston, Texas, USA, with a brief review of North American fossil capybaras|year=2020|last1=Baskin|first1=Jon|last2=Gervais|first2=P. Darrow|last3=Gervais|first3=Camille J.|journal=Proceedings of the Academy of Natural Sciences of Philadelphia|volume=167|page=57|s2cid=216241471}}</ref> {{Ill|en|Hydrochoerus hesperotiganites|Hydrochoerus hesperotiganites|''Hydrochoerus hesperotiganites''}} [[California]] și {{Ill|en|Hydrochoerus gaylordi|Hydrochoerus gaylordi|''Hydrochoerus gaylordi''}} [[Grenada]], iar capibarele sălbăticite din America de Nord s-ar putea să ocupe de fapt [[Nișă ecologică|nișa ecologică]] a speciilor [[Pleistocen|pleistocene]].<ref>Erick J. Lundgren, Daniel Ramp, John Rowan, Owen Middleton, Simon D. Schowanek, Oscar Sanisidro, Scott P. Carroll, Matt Davis, Christopher J. Sandom, Jens-Christian Svenning, Arian D. Wallach, James A. Estes, 2020, ''[https://www.pnas.org/content/117/14/7871 Introduced herbivores restore Late Pleistocene ecological functions]'', PNAS, 117 (14), pp.7871-7878, [[Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America]]</ref>

===Dietă și vânarea sa===
[[File:Capybara Eating Hay 11 11 2018.jpg|thumb|left|O capibara mâncând fân la {{Ill|en|Franklin Park Zoo|Franklin Park Zoo|Franklin Park Zoo}}, Boston, Massachusetts]]
Capibarele sunt [[erbivore]], păscând mai ales [[Poaceae|graminee]] și [[Hidrofit|plante acvatice]],<ref name="Smithsonian"/><ref name="RevBiolTrop"/> dar mănâncă și [[Fruct|fructe]] și scoarță de copac.<ref name="Palm Beach Zoo"/> Sunt foarte selective cu hrana<ref name="Quintana 1998"/> și se hrănesc cu frunzele unei singure specii ignorând speciile înconjurătoare. Se hrănesc cu o varietate mai largă de plante pe durata sezonului secetos, căci atunci sunt disponibile mai puține plante. Deși pe durata sezonului ploios mănâncă iarbă, pe durata sezonului secetos trebuie să treacă pe trestii, care sunt mai abundente.<ref name="Barreto 1998"/> Plantele pe care capibarele le mănâncă vara își pierd iarna valoarea nutrițională, așa că iarna nu sunt consumate.<ref name="Quintana 1998"/> Articulația fălcii capibarei nu este perpendiculară, așa că mestecă mărunțind din față și înapoi, nu dintr-o parte în alta.<ref name="SFZoo"/> Capibarele sunt [[Coprofagie|autocoprofage]],<ref name="taronga-zoo"/> ceea ce înseamnă că își mănâncă propriile [[Excrement|excremente]] ca sursă de [[floră intestinală]] bacteriană, obicei care le ajută să [[Digestie|digere]] [[Celuloză|celuloza]] din iarba ce alcătuiește dieta lor obișnuită și să extragă cât mai multe proteine și vitamine posibil din propria hrană. De asemenea, regurgitează mâncarea pentru a o mesteca din nou, similar cu [[Vacă|vita]] atunci când rumegă.<ref name="taronga-zoo">{{cite web |title=Meet Taronga's Capybaras |url=https://taronga.org.au/sydney-zoo/must-see/capybaras |website=Taronga Zoo |access-date=29 December 2021 |ref=taronga-zoo}}</ref><ref name="Lord-Rexford 1994"/> La fel cum este și în cazul altor rozătoare, dinții din față ai capibarei cresc continuu pentru a compensa tocirea constantă provocată de mâncatul ierbii;<ref name="Bristol"/> [[Măsea|măselele]] le cresc și ele continuu.<ref name="SFZoo"/> [[File:Cattle tyrant (Machetornis rixosa) on Capybara.jpg|thumb|left|{{Ill|en|Machetornis rixosa|Cattle tyrant|''Machetornis rixosa''}} pe o capibara]]

Precum rozătoarele din genul ''Cavia'', cu care este înrudită, capibara nu are capacitatea de a sintetiza [[vitamina C]], iar despre capibarele care nu au fost suplimentate cu vitamina C în captivitate s-a raportat că au dezvoltat o [[Parodontită|boală paradontală]] ca semn al [[scorbut]]ului.<ref name=r2/>

Pot avea o [[speranță de viață]] de 8–10 ani,<ref name=r6/> dar tind să trăiască mai puțin de patru ani în sălbăticie pentru că sunt vânate de [[jaguar]]i, [[Pumă|pume]], [[ocelot|oceloți]], [[vultur]]i și {{Ill|en|Caiman|Caiman|caimani}}.<ref name="Bristol"/> Capibara este de asemenea prada favorită a {{Ill|en|Anacondă verde|Green anaconda|anacondei verzi}}<!-- Denumire vernaculară găsită la https://culturalia.ro/search/4414e3a7-ac56-411e-9310-f23ecfb1a265/view -->.<ref name="SoundsandColours"/>

==Organizare socială==
[[File:Capybara (Hydrochoerus hydrochaeris) alpha male.JPG|thumb|right|Capibarele au o glandă odoriferă pe nas.]]

Capibarele sunt animale {{Ill|en|Socialitate|Sociality|gregare}}. Cu toate că uneori trăiesc solitar, sunt cel mai adesea găsite în grupuri ce constă în aproximativ 10–20 de indivizi, cu doi până la patru masculi adulți și patru până la șapte femele adulte, iar restul juvenili.<ref name="Alho 1987"/> Grupurile de capibare pot consta în până la 50 sau 100 de indivizi pe durata sezonului secetos<ref name="Lord-Rexford 1994"/><ref name="Macdonald 1981"/> atunci când animalele se adună în jurul surselor de apă disponibile. Masculii stabilesc legături sociale, dominanța sau consensul general al grupului.<ref name="Macdonald 1981"/> Pot emite lătrături similare cu cele ale unui câine<ref name="Lord-Rexford 1994"/> atunci când sunt amenințați sau când femelele mână puii.<ref name="Murphey 1985"/>

Capibarele au două tipuri de {{Ill|en|Glandă odoriferă|Scent gland|glande odorifere}}: un morrillo, aflat pe bot, și {{Ill|en|Glandă anală|Anal gland|glande anale}}.<ref name="Macdonald 1984"/> Ambele sexe au aceste glande, dar masculii au glande morrillo mari și se folosesc de glandele anale mai frecvent. Glandele anale ale masculilor sunt de asemenea căptușite cu fire de păr detașabile. O formă cristalină de secreție a mirosului este depusă pe aceste fire de păr și este degajată atunci când intră în contact cu obiecte precum plantele. Aceste fire de păr dispun de un marcaj al cărui miros persistă mai mult și sunt adulmecate de alte capibare. Capibarele marchează cu miros frecându-și glandele morrillo de obiecte sau prin deplasarea prin hățișuri și marcarea lor cu glandele anale. Pot să își răspândească mirosul și urinând; totuși, femelele de obicei marchează fără a urina și per total marchează cu miros mai rar. Femelele marchează mai des în sezonul ploios, când se află la [[Ciclu estral|estru]]. Pe lângă obiecte, masculii marchează cu miros și femelele.<ref name="Macdonald 1984"/>

===Reproducere===
[[File:Young capybaras.jpg|thumb|right|Mamă cu rând de pui tipic ce constă în aproximativ patru pui]][[File:Capybara mother with pups.jpg|thumb|left|Mamă capibara cu pui]]Atunci când este la [[Ciclu estral|estru]], mirosul femelei se schimbă subtil și masculii din apropiere încep să o urmărească.<ref name="Herrera 1993">{{cite journal|doi=10.1093/beheco/4.2.114|title= Aggression, dominance, and mating success among capybara males (''Hydrochaeris hypdrochaeris'')|year=1993|last1=Herrera|first1=Emilio A.|last2=MacDonald|first2=David W.|journal=[[Behavioral Ecology (journal)|Behavioral Ecology]]|volume=4|issue=2|page=114}}</ref> În plus, femela înștiințează masculii că este la estru fluierând pe nas.<ref name="Lord-Rexford 1994"/> În timpul împerecherii, femela este în avantaj, ea alegând cu cine se împerechează. Capibarele se împerechează numai în apă, iar dacă o femelă nu vrea să se împerecheze cu un anumit mascul, atunci fie se scufundă, fie părăsește apa.<ref name="Lord-Rexford 1994"/><ref name="Macdonald 1981"/> Masculii dominanți sunt foarte protectivi cu femelele, dar de obicei nu pot preveni unii dintre subordonați de la a copula.<ref name="Herrera 1993"/> Cu cât mai mare este grupul, cu atât mai greu îi este masculului să urmărească toate femelele. Masculii dominanți își rezervă semnificativ mai multe împerecheri decât fiecare subordonat, dar masculii subordonați, ca un întreg, sunt responsabili pentru mai multe împerecheri decât fiecare mascul dominant.<ref name="Herrera 1993"/> Speranța de viață a spermei capibarei este mai lungă decât cea a altor rozătoare.<ref name=r1/>
[[File:Capivara(Hydrochoerus hydrochaeris).jpg|thumb|left|Mamă și trei pui]]
[[Gestație|Gestația]] capibarei durează 130–150 de zile, iar un {{Ill|en|Rând de pui|Litter (zoology)|rând de pui}} constă în medie în patru pui, dar fiecare rând poate consta în unul până la opt pui.<ref name=r4/> Nașterea are loc pe uscat, iar femela se realătură grupului în decursul a câtorva ore după ce aduce capibarele nou-născute, acestea alăturându-se grupului imediat după ce se pot deplasa. După o săptămână de la naștere, juvenilul poate mânca iarbă, dar continuă să sugă—de la oricare femelă din grup—până ce este înțărcat pe la vârsta de 16 săptămâni. Juvenilii formează un subgrup membru al grupului principal.<ref name="Bristol"/> A fost observată {{Ill|en|Îngrijire aloparentală|Alloparenting|îngrijire aloparentală}} la această specie.<ref name="Macdonald 1981"/> Împerecherea atinge apogeul în perioada aprilie-mai în Venezuela și octombrie-noiembrie în [[Mato Grosso]], Brazilia.<ref name=r4/>

===Activități===
Deși sunt destul de agile pe uscat, capibarele se simt la fel de în largul lor și în apă. Sunt înotătoare excelente și pot sta complet scufundate timp de până la cinci minute,<ref name="Smithsonian"/> o abilitate ce o folosesc pentru a scăpa de prădători. Capibarele pot dormi în apă, ținându-și numai nasul afară. Se {{Ill|en|Bălăcirea la animale|Wallowing|bălăcesc}} în apă pe măsură ce temperatura crește în timpul zilei, iar apoi pasc iarbă după-amiaza târziu și seara devreme.<ref name=r4/> Își petrec timpul bălăcindu-se și în noroi.<ref name="enchantedlearning.com"/> Pe la miezul nopții se odihnesc, iar apoi continuă să pască până în zori.<ref name="r4" />

==Conservare și interacțiunea cu oamenii==
{{multiple image
| direction = vertical
| align = right
| image1 = Capybara Ueno Zoo 2009.ogv
| caption1 = Capibare captive odihnindu-se
| image2 = Capybara Izu Shaboten 001.jpg
| caption2 = Capibare într-o cadă la {{Ill|en|Grădina Zoologică Izu Shaboten|Izu Shaboten Zoo|Grădina Zoologică Izu Shaboten}} din Japonia
}}
Capibarele nu sunt considerate a fi o [[specie amenințată]];<ref name="iucn status 19 November 2021" /> [[Populație|populația]] lor este stabilă de-a lungul majorității arealului lor sud-american, deși în unele zone vânătoarea le-a redus numărul.<ref name="Smithsonian"/><ref name="Bristol"/>

Capibarele sunt vânate pentru carne și [[blană]] în unele locații,<ref name="inRich"/> dar oamenii le ucid și deoarece consideră că păscutul lor reprezintă o competiție cu {{Ill|en|Șeptel|Livestock|șeptelul}}. În unele zone sunt [[Agricultură|crescute la fermă]], ceea ce are drept consecință asigurarea protejării [[habitat]]elor de [[zonă umedă]]. Supraviețuirea capibarelor este ajutată de abilitatea lor de a se înmulți rapid.<ref name="Bristol"/>

Capibarele s-au adaptat bine la urbanizarea Americii de Sud. În multe zone, pot fi găsite în [[Grădină zoologică|grădini zoologice]] și [[parc]]uri,<ref name="SFZoo"/> și pot trăi până la 12 ani în captivitate, ceea ce este mai mult de două ori mai mult decât speranța de viață în sălbăticie.<ref name="Bristol" /> Capibarele sunt docile și de obicei le permit oamenilor să le mângâie și să le dea să mănânce din palmă, dar contactul fizic este în mod normal problematic, căci [[Căpușă|căpușele]] lor pot fi {{Ill|en|Vector de boală|Disease vector|vectori}} ai {{Ill|en|Febra pătată Muntele Stâncos|Rocky Mountain spotted fever|febrei pătate a Munților Stâncoși}}.<ref>{{cite web|url=http://drauziovarella.com.br/audios-videos/estacao-medicina/febre-maculosa/ |title=Febre maculosa: "Os médicos no Brasil não conhecem a doença|date=12 April 2011|trans-title= Rocky Mountain spotted fever: Brazilian doctors unaware of the disease |language=pt |publisher=drauziovarella.com.br |access-date=2015-08-13}}</ref>

{{Ill|en|European Association of Zoos and Aquaria|European Association of Zoos and Aquaria|European Association of Zoos and Aquaria}} a solicitat {{Ill|en|Drusillas Park|Drusillas Park|Parcului Drusillas}} din {{Ill|en|Alfriston|Alfriston|Alfriston}}, [[Sussex]], Anglia, să păstreze {{Ill|en|Registru genealogic|Breed registry|registrul genealogic}} al capibarelor pentru a putea monitoriza populațiile captive din Europa. Registrul genealogic include informații despre toate nașterile, decesele și translocările capibarelor, precum și despre relațiile de rudenie ale acestora.<ref>{{cite web|url=http://www.drusillas.co.uk/conservation-1 |title=Conservation at Drusillas Park |publisher=Drusillas.co.uk |access-date=2013-05-27}}</ref>

În America de Sud,, capibarele sunt crescute la fermă pentru carne și piele.<ref name="SDzoo"/> Carnea este în unele zone considerată inadecvată pentru consum, pe când în alte zone este considerată a fi o sursă importantă de proteine.<ref name=r4/> În unele părți ale Americii de Sud, în special în Venezuela, carnea de capibara este populară în timpul [[Postul Mare|Postului Mare]] și [[Săptămâna Mare|Săptămânii Mari]], căci [[Biserica Catolică]] a emis anterior o dispensă specială ce permite consumarea cărnii de capibara în timp ce {{Ill|en|Postirea și abținerea în Biserica Catolică|Fasting and abstinence in the Catholic Church|alte cărnuri sunt în general interzise}}.<ref name="NYSun"/> López de Ceballos (1974),<ref>{{cite book |last1=López de Ceballos |first1=Eduardo |title=Fauna de Venezuela y su conservación. |date=1974 |publisher=Editorial Arte. |location=Venezuela}}</ref> după cum este citat de Herrera & Barreto (2013)<ref>{{cite book |last1=Herrera |first1=Emilio A. |last2=Barreto |first2=Guillermo R. |editor1-last=Moreira |editor1-first=J. |editor2-last=Ferraz |editor2-first=K. |editor3-last=Herrera |editor3-first=E. |editor4-last=Macdonald |editor4-first=D. |title=Capybara: Biology, Use and Conservation of an Exceptional Neotropical Species |date=2012 |publisher=Springer New York | doi=10.1007/978-1-4614-4000-0_18| isbn=978-1-4614-4000-0 |pages=305–320 |chapter=chapter 18; Capybaras as a Source of Protein: Utilization and Management in Venezuela}}</ref> p.&nbsp;307, afirmă că după câteva încercări, în 1784 a fost obținută o [[bulă papală]] care permitea consumarea capibarei pe durata Postului Mare. Există o percepție răspândită la nivel larg în Venezuela că numai populația rurală consumă capibare.<ref>{{Cite news|last=Romero|first=Simon|date=2007-03-21|title=In Venezuela, Rodents Can Be a Delicacy|language=en-US|work=The New York Times|url=https://www.nytimes.com/2007/03/21/world/americas/21rodent.html|access-date=2021-04-27|issn=0362-4331}}</ref>

Deși este ilegal în câteva [[Stat al Statelor Unite ale Americii|state]],<ref>{{cite web|url=http://capybarafacts.com/Capybara-as-Pets/ | title=Capybaras as Pets| publisher=capybarafacts.com|access-date=2014-10-23}}</ref> capibarele sunt ocazional păstrate ca animale de companie în Statele Unite.<ref name="perez_snake">{{cite book|last=Perez|first=Larry|title=Snake in the Grass: an Everglades Invasion|year=2012|publisher=[[Pineapple Press]]|location=Sarasota, Fla.|isbn=9781561645138|page=89|edition=1st}}</ref>

Imaginea unei capibare este prezentă pe moneda de {{Ill|en|Peso uruguayan|Uruguayan peso|2-peso}} a Uruguayului.<ref>{{cite web|title=2 Pesos Uruguayos de 2014|url=http://www.monedasuruguay.com/mon/2014/182.htm|publisher=Monedas Uruguay|access-date=8 June 2016|language=es|archive-date=7 October 2016|archive-url=https://web.archive.org/web/20161007121344/http://www.monedasuruguay.com/mon/2014/182.htm|url-status=dead}}</ref>

În [[Japonia]], urmând modelul început de {{Ill|en|Grădina Zoologică Izu Shaboten|Izu Shaboten Zoo|Grădina Zoologică Izu Shaboten}} în 1982,<ref name=":0">{{cite web|url=https://www.tripadvisor.com/Attraction_Review-g298123-d1196864-Reviews-Izu_Shaboten_Animal_Park-Ito_Shizuoka_Prefecture_Chubu.html|title=Izu Shaboten Animal Park (Ito) – 2018 All You Need to Know Before You Go (with Photos) – TripAdvisor|website=www.tripadvisor.com}}</ref> multiple instituții sau grădini zoologice din Japonia care cresc capibare au adoptat practica de a le lăsa pe acestea să se relaxeze în locații de tip [[onsen]] pe durata iernii. Sunt văzute ca o atracție de către japonezi.<ref name=":0" /> Capibarele au devenit populare în Japonia datorită personajului popular de desene animate {{lang|ja-Latn|Kapibara-san|italic=no}}.<ref>{{Cite web|url=https://animalcafes.com/news/capy.html|title = Capybaras are big in Japan}}</ref>

În august 2021, Argentina și media internațională raportau că capibarele cauzau probleme serioase locuitorilor din {{Ill|en|Nordelta, Buenos Aires|Nordelta, Buenos Aires|Nordelta}}, un {{Ill|en|ansamblu rezidențial închis|gated community|ansamblu rezidențial închis}} prosper situat la nord de [[Buenos Aires]] într-un habitat de zonă umedă. Asta a inspirat Argentina și [[Politică de stânga|stângiști]] din întreaga lume să adopte în glumă capibara ca simbol al [[comunism]]ului și [[luptă de clasă|luptei de clasă]].<ref>{{cite web|title=Capybaras|url=https://knowyourmeme.com/memes/capybaras|website=[[Know Your Meme]]}}</ref><ref>{{cite web|title=Attack of the giant rodents or class war? Argentina's rich riled by new neighbors|url=https://www.theguardian.com/world/2021/aug/22/argentina-capybaras-giant-rodents-gated-community|website=[[TheGuardian.com]]}}</ref>

[[Borelioză]] braziliană similară cu [[boala Lyme]] probabil implică capibarele ca incubatori și căpușele din genurile {{Ill|en|Amblyomma|Amblyomma|''Amblyomma''}} și {{Ill|en|Rhipicephalus|Rhipicephalus|''Rhipicephalus''}} ca vectori.<ref>{{cite journal|last1=Basile|last2=Yoshinari|last3=Mantovani|last4=Bonoldi|last5=Macoris|last6=Queiroz-Neto|first1=Roberta Carvalho|first2=Natalino Hajime|first3=Elenice|first4=Virgínia Nazário|first5=Delphim da Graça|first6=Antonio de|date=4 October 2016|title=Brazilian borreliosis with special emphasis on humans and horses|journal=Brazilian Journal of Microbiology|volume=48|issue=1|pages=167–172|pmid=27769883|pmc=5220628|doi=10.1016/j.bjm.2016.09.005}}</ref>
<!--==Note explicative==-->
<!--<references group="nota" />-->
==Note==
{{Reflist|refs=
<ref name="Bristol">[http://www.bristolzoo.org.uk/learning/animals/mammals/capybara Bristol Zoo Gardens (UK) ''Capybara''] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070918183854/http://www.bristolzoo.org.uk/learning/animals/mammals/capybara |date=2007-09-18 }}. Bristolzoo.org.uk. Retrieved on 2011-12-07.</ref>
<ref name="Barreto 1998">{{cite journal |title=Foraging patterns of capybaras in a seasonally flooded savanna of Venezuela| jstor=2559868|doi=10.1017/S0266467498000078 |year=1998 |last1=Barreto |first1=Guillermo R. |last2=Herrera |first2=Emilio A. |journal=Journal of Tropical Ecology |volume=14 | issue=1| pages=87–98}}</ref>
<ref name="Quintana 1998">{{cite journal |last1=Quintana |first1=R.D. |last2=Monge |first2=S. |last3=Malvárez |first3=A.I. |title=Feeding patterns of capybara ''Hydrochaeris hydrochaeris'' (Rodentia, Hydrochaeridae) and cattle in the non-insular area of the Lower Delta of the Paraná River, Argentina |journal=Mammalia |date=1998 |volume=62 |issue=1 |doi=10.1515/mamm.1998.62.1.37 |s2cid=83976640 |pages=37–52}}</ref>
<ref name=r6>Burton M and Burton R. (2002) ''The International Wildlife Encyclopedia''. Marshall Cavendish, {{ISBN|0-7614-7269-X}}, p. 384</ref>
<ref name="SoundsandColours">[http://soundsandcolours.com/subjects/south-american-nature/capybara-the-master-of-the-grasses-pest-or-prey-3937/ Capybara, the master of the grasses: pest or prey] Sounds and Colours. Retrieved on January 23, 2011.</ref>
<ref name="SFZoo">[https://web.archive.org/web/20070614005832/http://www.sfzoo.org/cgi-bin/animals.py?ID=90 Capybara. ''Hydrochaeris hydrochaeris'']. San Francisco Zoo</ref>
<ref name="SDzoo">{{cite web | date = October 2008 | publisher = San Diego Zoo | title = Capybara, ''Hydrochoerus hydrochaeris'' | url = http://library.sandiegozoo.org/factsheets/capybara/capybara.htm | access-date = 22 June 2011 | archive-url = https://web.archive.org/web/20110930051431/http://library.sandiegozoo.org/factsheets/capybara/capybara.htm | archive-date = 30 September 2011 | url-status = dead | df = dmy-all }}</ref>
<ref name="Alho 1987">{{cite journal |last1=Alho |first1=Cleber J.R. |last2=Rondon |first2=Nelson L. |title=Habitats, population densities, and social structure of capybaras (''Hydrochaeris Hydrochaeris'', Rodentia) in the Pantanal, Brazil |journal=Revista Brasileira de Zoologia |date=1987 |volume=4 |issue=2 |pages=139–149 |doi=10.1590/s0101-81751987000200006 |doi-access=free }}</ref>
<ref name="Lord-Rexford 1994">{{cite journal |last1=Lord |first1=Rexford D. |title=A descriptive account of capybara behaviour |journal=Studies on Neotropical Fauna and Environment |date=March 1994 |volume=29 |issue=1 |pages=11–22 |doi=10.1080/01650529409360912 }}</ref>
<ref name="Macdonald 1981">{{cite journal |last1=Macdonald |first1=D. W. |title=Dwindling resources and the social behaviour of Capybaras, (''Hydrochoerus hydrochaeris'') (Mammalia) |journal=Journal of Zoology |date=July 1981 |volume=194 |issue=3 |pages=371–391 |doi=10.1111/j.1469-7998.1981.tb04588.x }}</ref>
<ref name="Murphey 1985">{{cite journal |last1=Murphey |first1=Robert M. |last2=Mariano |first2=Jorge S. |last3=Moura Duarte |first3=Francisco A. |title=Behavioral observations in a capybara colony (''Hydrochoerus hydrochaeris'') |journal=Applied Animal Behaviour Science |date=May 1985 |volume=14 |issue=1 |pages=89–98 |doi=10.1016/0168-1591(85)90040-1 }}</ref>
<ref name=r1>{{cite journal |last1=Paula |first1=T.A.R. |last2=Chiarini-Garcia |first2=H. |last3=França |first3=L.R. |title=Seminiferous epithelium cycle and its duration in capybaras (Hydrochoerus hydrochaeris) |journal=Tissue and Cell |date=June 1999 |volume=31 |issue=3 |pages=327–334 |doi=10.1054/tice.1999.0039 |pmid=10481304 }}</ref>
<ref name=r2>{{cite journal |last1=Cueto |first1=Gerardo Ruben |last2=Allekotte |first2=Roman |last3=Kravetz |first3=Fernando Osvaldo |title=Scurvy in capybaras bred in captivity in Argentine |journal=Journal of Wildlife Diseases |date=January 2000 |volume=36 |issue=1 |pages=97–101 |doi=10.7589/0090-3558-36.1.97 |pmid=10682750 |s2cid=6491859 }}</ref>
<ref name=r3>[http://www.waza.org/virtualzoo/factsheet.php?id=110-020-001-001&view=Rodents%20and%20Hares&main=virtualzoo World Association of Zoos and Aquariums]. [[World Association of Zoos and Aquariums|WAZA]]. Retrieved on 2011-12-07.</ref>
<ref name=r4>{{cite journal |last1=Mones |first1=Alvaro |last2=Ojasti |first2=Juhani |title=Hydrochoerus hydrochaeris |journal=Mammalian Species |date=16 June 1986 |issue=264 |pages=1–7 |doi=10.2307/3503784 |jstor=3503784 }}</ref>
<ref name="Smithsonian">[https://web.archive.org/web/20050930231549/http://nationalzoo.si.edu/Animals/Amazonia/Facts/capybarafacts.cfm Capybara Facts.] [[Smithsonian National Zoological Park]]. Retrieved on December 16, 2007.</ref>
<ref name="Palm Beach Zoo">[https://web.archive.org/web/20100620162726/http://palmbeachzoo.org/animals/capybara.html Capybara.] Palm Beach Zoo. Retrieved on December 17, 2007.</ref>
<ref name="Macdonald 1984">{{cite journal |last1=Macdonald |first1=D. W. |last2=Krantz |first2=K. |last3=Aplin |first3=R. T. |title=Behavioral anatomical and chemical aspects of scent marking among Capybaras (''Hydrochaeris hypdrochaeris'') (Rodentia: Caviomorpha) |journal=Journal of Zoology |date=March 1984 |volume=202 |issue=3 |pages=341–360 |doi=10.1111/j.1469-7998.1984.tb05087.x }}</ref>
<ref name="RevBiolTrop">{{cite journal |last1=Forero-Montaña |first1=Jimena |last2=Betancur |first2=Julio |last3=Cavelier |first3=Jaime |title=Dieta del capibara ''Hydrochaeris hydrochaeris'' (Rodentia: Hydrochaeridae) en Caño Limón, Arauca, Colombia |trans-title=Distribution and abundance of Caiman crocodilus in the Caño Negro National Wild Life Refuge, Costa Rica |language=es |journal=Revista de Biología Tropical |date=June 2003 |volume=51 |issue=2 |pages=571–578 |url=https://www.scielo.sa.cr/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0034-77442003000200029 |pmid=15162749 }}</ref><ref name="NYSun">Ellsworth, Brian (March 24, 2005). [http://www.nysun.com/article/11063 "In Days Before Easter, Venezuelans Tuck Into Rodent-Related Delicacy"]. ''[[New York Sun]]''.</ref>
<ref name="inRich">Thompson, Andy (January 18, 2008) [https://archive.today/20130204101346/http://www2.timesdispatch.com/lifestyles/2008/jan/18/-rtd_2008_01_18_0043-ar-147752/ Trip to South America gives new meaning to outdoors life]. Richmond Times.</ref>
<ref name="Rowe 2002">{{cite journal |last1=Rowe |first1=Diane L. |last2=Honeycutt |first2=Rodney L. |title=Phylogenetic Relationships, Ecological Correlates, and Molecular Evolution Within the Cavioidea (Mammalia, Rodentia) |journal=Molecular Biology and Evolution |date=March 2002 |volume=19 |issue=3 |pages=263–277 |doi=10.1093/oxfordjournals.molbev.a004080 |pmid=11861886 |doi-access=free }}</ref>
<ref name="Vucetich 2005">{{cite journal |last1=Vucetich |first1=María G. |last2=Deschamps |first2=Cecilia M. |last3=Olivares |first3=Itatí |last4=Dozo |first4=María T. |title=Capybaras, size, shape, and time: A model kit |journal=Acta Palaeontologica Polonica |volume=50 |issue=2 |year=2005 |pages=259–272 |url=https://www.app.pan.pl/article/item/app50-259.html }}</ref>
<ref name="Deschamp 2007">{{cite journal |last1=Deschamps |first1=Cecilia M. |last2=Olivares |first2=Itatí |last3=Vieytes |first3=Emma Carolina |last4=Vucetich |first4=María Guiomar |title=Ontogeny and diversity of the oldest capybaras (Rodentia: Hydrochoeridae; late Miocene of Argentina) |journal=Journal of Vertebrate Paleontology |date=12 September 2007 |volume=27 |issue=3 |pages=683–692 |doi=10.1671/0272-4634(2007)27[683:oadoto]2.0.co;2 |jstor=30126368|s2cid=86217854 }}</ref>
}}

==Legături externe==
*{{Commonscat-inline|Hydrochoerus hydrochaeris|{{PAGENAME}}}}
{{EB1911 poster|Capybara}}
{{Wikispecies-inline|Hydrochoerus hydrochaeris|{{PAGENAME}}}}
*{{Wiktionary-inline|capibara}}
* {{En icon}}{{cite web|title=Companionable Capybaras (18 Photos)|author=Alan Taylor|date=November 29, 2018|website=The Atlantic|url=https://www.theatlantic.com/photo/2018/11/photos-companionable-capybaras/576991/}}
* {{En icon}}[https://animaldiversity.org/site/accounts/information/Hydrochoerus_hydrochaeris.html Animal Diversity Web ''Hydrochoerus hydrochaeris'']
* {{En icon}}[https://capybarafacts.com Informații despre capibara]

{{Taxonbar|from=Q131538}}
[[Category:Caviidae]]
[[Category:Mamifere din America de Sud]]
[[Category:Mamifere erbivore]]
[[Category:Specii cu risc scăzut]]
[[Category:Mamifere descrise în 1766]]
[[Category:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus]]

Versiunea de la 28 iulie 2022 22:39

Capibara
În Pantanal, Brazilia
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Caviidae
Gen: Hydrochoerus
Specie: H. hydrochaeris
Nume binomial
Hydrochoerus hydrochaeris
(Linnaeus, 1766)[2]
Arealul nativ
Sinonime

Sus hydrochaeris (Linnaeus, 1766)[2]

Modifică text Consultați documentația formatului

Capibara (Hydrochoerus hydrochaeris), numită și porc de apă,[3] este o rozătoare uriașă din familia Caviidae originară din America de Sud. Este cea mai mare rozătoare în viață[4] și un membru al genului Hydrochoerus⁠(en)[traduceți]. Singurul alt membru extant este Hydrochoerus isthmius. Printre rudele sale apropiate se numără rozătoarele din genurile Cavia⁠(en)[traduceți] și Kerodon⁠(en)[traduceți], fiind mai slab înrudită cu șinșila, Dasyprocta⁠(en)[traduceți] și nutria. Capibara populează savane și păduri dese și trăiește pe lângă ape stătătoare. Este o specie foarte socială și poate fi găsită în grupuri de maxim 100 de indivizi, dar de obicei trăiește în grupuri de 10–20 de indivizi. Capibara este vânată pentru carne și piele, dar și pentru unsoarea obținută din pielea sa unsuroasă și groasă.[5] Nu este considerată a fi o specie amenințată.

Etimologie

Denumirea comună⁠(en)[traduceți] a capibarei este derivată din cuvântul ka'apiûara din limba tupi⁠(en)[traduceți], o aglutinare complexă a cuvintelor kaá (frunză) + píi (subțire) + ú (mânca) + ara (un sufix pentru nume de agent⁠(en)[traduceți]) ce înseamnă „cineva care mănâncă frunze subțiri” sau „mâncător de iarbă”.[6]

Hydrochoerus și hydrochaeris din denumirea științifică provin din cuvintele din greaca veche ὕδρω (hydro – „apă”) și χοῖρος (choiros „porc, mistreț”).[2][7]

Clasificare și filogenie

Capibara și Hydrochoerus isthmius aparțin amândoi subfamiliei Hydrochoerinae⁠(en)[traduceți] alături de Kerodon⁠(en)[traduceți]. Capibarele vii și rudele lor extincte au fost anterior clasificate în propria lor familie, Hydrochoeridae.[8] Începând din 2002, studii filogenetice moleculare au recunoscut existența unei înrudiri strânse dintre Hydrochoerus⁠(en)[traduceți] și Kerodon,[9] sprijinind plasarea ambelor genuri într-o subfamilie a familiei Caviidae.[2]

Clasificările paleontologice utilizau anterior Hydrochoeridae pentru toate capibarele și Hydrochoerinae pentru genul în viață și rudele fosile cu care este cel mai strâns înrudit, precum Neochoerus⁠(en)[traduceți],[10][11] dar mai recent au adoptat clasificarea de Hydrochoerinae inclus în Caviidae.[12] Taxonomia speciilor fosile din Hydrochoerinae este și ea în continuă schimbare. În ultimii ani, diversitatea speciilor fosile din Hydrochoerinae a fost semnificativ redusă.[10][11] Acest lucru a fost în mare parte provocat de realizarea faptului că de-a lungul vieții unui individ, dintele molar al capibarei prezintă variație semnificativă.[10] De exemplu, acum se crede despre anumite fosile care cândva erau considerate ca fiind provenite de la patru genuri și șapte specii pe baza diferențelor la forma molarului că de fapt provin de la indivizi de vârste diferite dintr-o singură specie, Cardiatherium paranense.[10] Printre speciile fosile, denumirea de „capibara” se poate referi la multele specii din Hydrochoerinae care sunt mai strâns înrudite de modernul Hydrochoerus decât de rozătoarele din „Cardiomynae”, precum Cardiomys.[12] Aplicând acest concept, genurile fosile Cardiatherium, Phugatherium, Hydrochoeropsis și Neochoerus sunt toate genuri de capibare.[12]

Descriere

Specimen împăiat de capibara

Capibara are un corp masiv, de forma unui butoi, și capul scurt, cu blană maro-roșiatică pe partea superioară a corpului său ce devine maro-gălbenie dedesubt. Are glande sudoripare⁠(en)[traduceți] situate în suprafața porțiunilor păroase ale pielii, o trăsătură neobișnuită printre rozătoare.[8] Animalului îi lipsește părul în stratul intern al blănii, iar părul din stratul extern diferă puțin de părul de deasupra.[13]

Schelet de capibara

Capibarele adulte cresc până la o lungime de 106–134 cm, au o înălțime de 50–62 cm până la greabăn și de obicei cântăresc 35–66 kg, în medie 48,9 kg în Llanosul⁠(en)[traduceți] venezuelan.[14][15][16] Femelele sunt mai grele decât masculii. Cele mai mari greutăți înregistrate sunt de 91 kg la o femelă sălbatică din Brazilia și de 73,5 kg la un mascul sălbatic din Uruguay.[8][17] De asemenea, un individ de 81 kg a fost raportat în São Paulo în 2001 sau 2002.[18] Formula dentară este 1.0.1.31.0.1.3.[8] Capibarele au membrane interdigitale⁠(en)[traduceți] mici la labe, iar cozile le sunt vestigiale.[8] Membrele posterioare sunt ceva mai lungi decât membrele anterioare; există trei degete la labele din spate și patru la cele din față.[19] Botul este bont, cu nări, iar ochii și urechile sunt aproape de partea superioară a capului.

Cariotipul său are 2n = 66 și numărul fundamental = 102, ceea ce înseamnă că are 66 de cromozomi cu un total de 102 brațe.[2][8]

Ecologie

Milvago chimachima pe o capibara
O familie de capibare înotând

Capibarele sunt mamifere semiacvatice[16] găsite prin toate țările din America de Sud exceptând Republica Chile.[20] Trăiesc lângă zone intens împădurite de pe lângă ape stătătoare, precum lacuri, râuri, bălți și zone umede dominate de erbacee sau copaci,[15] dar și în savane inundate și de-a lungul râurilor din păduri tropicale umede. Sunt înotătoare pricepute și își pot ține respirația sub apă până la câte cinci minute la fiecare scufundare. Capibarele au prosperat în ranch-urile de vite.[8] În populațiile cu densitate crescută se deplasează pe cuprinsul unor domenii vitale cu o suprafață medie de 10 hectare.[8]

Multe evadări din captivitate⁠(en)[traduceți] pot fi observate de-a lungul lumii și în habitate apoase similare. Observările sunt destul de comune în Florida, deși până acum nu a fost confirmată nicio populație reproducătoare.[21] În 2011 a fost zărit un specimen pe Coasta Centrală a Californiei⁠(en)[traduceți].[22] Aceste populații evadate se găsesc în zone ce erau populate de capibare preistorice; capibarele din Pleistocenul târziu populau Florida,[23] Hydrochoerus hesperotiganites⁠(en)[traduceți] California și Hydrochoerus gaylordi⁠(en)[traduceți] Grenada, iar capibarele sălbăticite din America de Nord s-ar putea să ocupe de fapt nișa ecologică a speciilor pleistocene.[24]

Dietă și vânarea sa

O capibara mâncând fân la Franklin Park Zoo⁠(en)[traduceți], Boston, Massachusetts

Capibarele sunt erbivore, păscând mai ales graminee și plante acvatice,[15][25] dar mănâncă și fructe și scoarță de copac.[16] Sunt foarte selective cu hrana[26] și se hrănesc cu frunzele unei singure specii ignorând speciile înconjurătoare. Se hrănesc cu o varietate mai largă de plante pe durata sezonului secetos, căci atunci sunt disponibile mai puține plante. Deși pe durata sezonului ploios mănâncă iarbă, pe durata sezonului secetos trebuie să treacă pe trestii, care sunt mai abundente.[27] Plantele pe care capibarele le mănâncă vara își pierd iarna valoarea nutrițională, așa că iarna nu sunt consumate.[26] Articulația fălcii capibarei nu este perpendiculară, așa că mestecă mărunțind din față și înapoi, nu dintr-o parte în alta.[28] Capibarele sunt autocoprofage,[29] ceea ce înseamnă că își mănâncă propriile excremente ca sursă de floră intestinală bacteriană, obicei care le ajută să digere celuloza din iarba ce alcătuiește dieta lor obișnuită și să extragă cât mai multe proteine și vitamine posibil din propria hrană. De asemenea, regurgitează mâncarea pentru a o mesteca din nou, similar cu vita atunci când rumegă.[29][30] La fel cum este și în cazul altor rozătoare, dinții din față ai capibarei cresc continuu pentru a compensa tocirea constantă provocată de mâncatul ierbii;[20] măselele le cresc și ele continuu.[28]

Machetornis rixosa⁠(en)[traduceți] pe o capibara

Precum rozătoarele din genul Cavia, cu care este înrudită, capibara nu are capacitatea de a sintetiza vitamina C, iar despre capibarele care nu au fost suplimentate cu vitamina C în captivitate s-a raportat că au dezvoltat o boală paradontală ca semn al scorbutului.[31]

Pot avea o speranță de viață de 8–10 ani,[32] dar tind să trăiască mai puțin de patru ani în sălbăticie pentru că sunt vânate de jaguari, pume, oceloți, vulturi și caimani⁠(en)[traduceți].[20] Capibara este de asemenea prada favorită a anacondei verzi⁠(en)[traduceți].[33]

Organizare socială

Capibarele au o glandă odoriferă pe nas.

Capibarele sunt animale gregare⁠(en)[traduceți]. Cu toate că uneori trăiesc solitar, sunt cel mai adesea găsite în grupuri ce constă în aproximativ 10–20 de indivizi, cu doi până la patru masculi adulți și patru până la șapte femele adulte, iar restul juvenili.[34] Grupurile de capibare pot consta în până la 50 sau 100 de indivizi pe durata sezonului secetos[30][35] atunci când animalele se adună în jurul surselor de apă disponibile. Masculii stabilesc legături sociale, dominanța sau consensul general al grupului.[35] Pot emite lătrături similare cu cele ale unui câine[30] atunci când sunt amenințați sau când femelele mână puii.[36]

Capibarele au două tipuri de glande odorifere⁠(en)[traduceți]: un morrillo, aflat pe bot, și glande anale⁠(en)[traduceți].[37] Ambele sexe au aceste glande, dar masculii au glande morrillo mari și se folosesc de glandele anale mai frecvent. Glandele anale ale masculilor sunt de asemenea căptușite cu fire de păr detașabile. O formă cristalină de secreție a mirosului este depusă pe aceste fire de păr și este degajată atunci când intră în contact cu obiecte precum plantele. Aceste fire de păr dispun de un marcaj al cărui miros persistă mai mult și sunt adulmecate de alte capibare. Capibarele marchează cu miros frecându-și glandele morrillo de obiecte sau prin deplasarea prin hățișuri și marcarea lor cu glandele anale. Pot să își răspândească mirosul și urinând; totuși, femelele de obicei marchează fără a urina și per total marchează cu miros mai rar. Femelele marchează mai des în sezonul ploios, când se află la estru. Pe lângă obiecte, masculii marchează cu miros și femelele.[37]

Reproducere

Mamă cu rând de pui tipic ce constă în aproximativ patru pui
Mamă capibara cu pui

Atunci când este la estru, mirosul femelei se schimbă subtil și masculii din apropiere încep să o urmărească.[38] În plus, femela înștiințează masculii că este la estru fluierând pe nas.[30] În timpul împerecherii, femela este în avantaj, ea alegând cu cine se împerechează. Capibarele se împerechează numai în apă, iar dacă o femelă nu vrea să se împerecheze cu un anumit mascul, atunci fie se scufundă, fie părăsește apa.[30][35] Masculii dominanți sunt foarte protectivi cu femelele, dar de obicei nu pot preveni unii dintre subordonați de la a copula.[38] Cu cât mai mare este grupul, cu atât mai greu îi este masculului să urmărească toate femelele. Masculii dominanți își rezervă semnificativ mai multe împerecheri decât fiecare subordonat, dar masculii subordonați, ca un întreg, sunt responsabili pentru mai multe împerecheri decât fiecare mascul dominant.[38] Speranța de viață a spermei capibarei este mai lungă decât cea a altor rozătoare.[39]

Mamă și trei pui

Gestația capibarei durează 130–150 de zile, iar un rând de pui⁠(en)[traduceți] constă în medie în patru pui, dar fiecare rând poate consta în unul până la opt pui.[8] Nașterea are loc pe uscat, iar femela se realătură grupului în decursul a câtorva ore după ce aduce capibarele nou-născute, acestea alăturându-se grupului imediat după ce se pot deplasa. După o săptămână de la naștere, juvenilul poate mânca iarbă, dar continuă să sugă—de la oricare femelă din grup—până ce este înțărcat pe la vârsta de 16 săptămâni. Juvenilii formează un subgrup membru al grupului principal.[20] A fost observată îngrijire aloparentală⁠(en)[traduceți] la această specie.[35] Împerecherea atinge apogeul în perioada aprilie-mai în Venezuela și octombrie-noiembrie în Mato Grosso, Brazilia.[8]

Activități

Deși sunt destul de agile pe uscat, capibarele se simt la fel de în largul lor și în apă. Sunt înotătoare excelente și pot sta complet scufundate timp de până la cinci minute,[15] o abilitate ce o folosesc pentru a scăpa de prădători. Capibarele pot dormi în apă, ținându-și numai nasul afară. Se bălăcesc⁠(en)[traduceți] în apă pe măsură ce temperatura crește în timpul zilei, iar apoi pasc iarbă după-amiaza târziu și seara devreme.[8] Își petrec timpul bălăcindu-se și în noroi.[19] Pe la miezul nopții se odihnesc, iar apoi continuă să pască până în zori.[8]

Conservare și interacțiunea cu oamenii

Capibare captive odihnindu-se
Capibare într-o cadă la Grădina Zoologică Izu Shaboten⁠(en)[traduceți] din Japonia

Capibarele nu sunt considerate a fi o specie amenințată;[1] populația lor este stabilă de-a lungul majorității arealului lor sud-american, deși în unele zone vânătoarea le-a redus numărul.[15][20]

Capibarele sunt vânate pentru carne și blană în unele locații,[40] dar oamenii le ucid și deoarece consideră că păscutul lor reprezintă o competiție cu șeptelul⁠(en)[traduceți]. În unele zone sunt crescute la fermă, ceea ce are drept consecință asigurarea protejării habitatelor de zonă umedă. Supraviețuirea capibarelor este ajutată de abilitatea lor de a se înmulți rapid.[20]

Capibarele s-au adaptat bine la urbanizarea Americii de Sud. În multe zone, pot fi găsite în grădini zoologice și parcuri,[28] și pot trăi până la 12 ani în captivitate, ceea ce este mai mult de două ori mai mult decât speranța de viață în sălbăticie.[20] Capibarele sunt docile și de obicei le permit oamenilor să le mângâie și să le dea să mănânce din palmă, dar contactul fizic este în mod normal problematic, căci căpușele lor pot fi vectori⁠(en)[traduceți] ai febrei pătate a Munților Stâncoși⁠(en)[traduceți].[41]

European Association of Zoos and Aquaria⁠(en)[traduceți] a solicitat Parcului Drusillas⁠(en)[traduceți] din Alfriston⁠(en)[traduceți], Sussex, Anglia, să păstreze registrul genealogic⁠(en)[traduceți] al capibarelor pentru a putea monitoriza populațiile captive din Europa. Registrul genealogic include informații despre toate nașterile, decesele și translocările capibarelor, precum și despre relațiile de rudenie ale acestora.[42]

În America de Sud,, capibarele sunt crescute la fermă pentru carne și piele.[43] Carnea este în unele zone considerată inadecvată pentru consum, pe când în alte zone este considerată a fi o sursă importantă de proteine.[8] În unele părți ale Americii de Sud, în special în Venezuela, carnea de capibara este populară în timpul Postului Mare și Săptămânii Mari, căci Biserica Catolică a emis anterior o dispensă specială ce permite consumarea cărnii de capibara în timp ce alte cărnuri sunt în general interzise⁠(en)[traduceți].[44] López de Ceballos (1974),[45] după cum este citat de Herrera & Barreto (2013)[46] p. 307, afirmă că după câteva încercări, în 1784 a fost obținută o bulă papală care permitea consumarea capibarei pe durata Postului Mare. Există o percepție răspândită la nivel larg în Venezuela că numai populația rurală consumă capibare.[47]

Deși este ilegal în câteva state,[48] capibarele sunt ocazional păstrate ca animale de companie în Statele Unite.[49]

Imaginea unei capibare este prezentă pe moneda de 2-peso⁠(en)[traduceți] a Uruguayului.[50]

În Japonia, urmând modelul început de Grădina Zoologică Izu Shaboten⁠(en)[traduceți] în 1982,[51] multiple instituții sau grădini zoologice din Japonia care cresc capibare au adoptat practica de a le lăsa pe acestea să se relaxeze în locații de tip onsen pe durata iernii. Sunt văzute ca o atracție de către japonezi.[51] Capibarele au devenit populare în Japonia datorită personajului popular de desene animate Kapibara-san.[52]

În august 2021, Argentina și media internațională raportau că capibarele cauzau probleme serioase locuitorilor din Nordelta⁠(en)[traduceți], un ansamblu rezidențial închis⁠(en)[traduceți] prosper situat la nord de Buenos Aires într-un habitat de zonă umedă. Asta a inspirat Argentina și stângiști din întreaga lume să adopte în glumă capibara ca simbol al comunismului și luptei de clasă.[53][54]

Borelioză braziliană similară cu boala Lyme probabil implică capibarele ca incubatori și căpușele din genurile Amblyomma⁠(en)[traduceți] și Rhipicephalus⁠(en)[traduceți] ca vectori.[55]

Note

  1. ^ a b Reid, F. „Hydrochoerus hydrochaeris”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Accessed on 25 June 2022.
  2. ^ a b c d e Woods, C.A.; Kilpatrick, C.W. (). „Hydrochoeris hydrochaeris”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 1556. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Bogoescu, Constantin; Dabija, Alexandru; Sanielevici, Emil (). Atlas zoologic. Editura Didactică și Pedagogică, București. p. 194. 
  4. ^ Basic Biology (). „Rodents”. 
  5. ^ Capybara (Hydrochoerus hydrochaeris) Arhivat în , la Wayback Machine.. ARKive.org
  6. ^ Ferreira, A. B. H. (1986) Novo Dicionário da Língua Portuguesa, 2nd ed., Rio de Janeiro: Nova Fronteira, p.344
  7. ^ Darwin, Charles R. (). Narrative of the surveying voyages of His Majesty's Ships Adventure and Beagle between the years 1826 and 1836, describing their examination of the southern shores of South America, and the Beagle's circumnavigation of the globe. Journal and remarks. 1832–1836. London: Henry Colburn. p. 619. 
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m Mones, Alvaro; Ojasti, Juhani (). „Hydrochoerus hydrochaeris”. Mammalian Species (264): 1–7. doi:10.2307/3503784. JSTOR 3503784. 
  9. ^ Rowe, Diane L.; Honeycutt, Rodney L. (martie 2002). „Phylogenetic Relationships, Ecological Correlates, and Molecular Evolution Within the Cavioidea (Mammalia, Rodentia)”. Molecular Biology and Evolution. 19 (3): 263–277. doi:10.1093/oxfordjournals.molbev.a004080 Accesibil gratuit. PMID 11861886. 
  10. ^ a b c d Vucetich, María G.; Deschamps, Cecilia M.; Olivares, Itatí; Dozo, María T. (). „Capybaras, size, shape, and time: A model kit”. Acta Palaeontologica Polonica. 50 (2): 259–272. 
  11. ^ a b Deschamps, Cecilia M.; Olivares, Itatí; Vieytes, Emma Carolina; Vucetich, María Guiomar (). „Ontogeny and diversity of the oldest capybaras (Rodentia: Hydrochoeridae; late Miocene of Argentina)”. Journal of Vertebrate Paleontology. 27 (3): 683–692. doi:10.1671/0272-4634(2007)27[683:oadoto]2.0.co;2. JSTOR 30126368. 
  12. ^ a b c Cerdeño, E.; Pérez, M.E.; Deschamps, C.M.; Contreras, V.H. (). „A new capybara from the late Miocene of San Juan Province, Argentina, and its phylogenetic implications”. Acta Palaeontologica Polonica. 64 (1): 199–212. doi:10.4202/app.00544.2018 Accesibil gratuit. 
  13. ^ „The Cabybara – 10 Facts About the World's Largest Rodent”. WorldAtlas (în engleză). . Accesat în . 
  14. ^ Capybara Arhivat în , la Wayback Machine., Arkive
  15. ^ a b c d e Capybara Facts. Smithsonian National Zoological Park. Retrieved on December 16, 2007.
  16. ^ a b c Capybara. Palm Beach Zoo. Retrieved on December 17, 2007.
  17. ^ World Association of Zoos and Aquariums. WAZA. Retrieved on 2011-12-07.
  18. ^ Ferraz, Katia Maria Paschoaletto Micchi de Barros; Bonach, Kelly; Verdade, Luciano Martins (). „Relationship between body mass and body length in capybaras (Hydrochoerus hydrochaeris)”. Biota Neotropica. 5 (1): 197–200. doi:10.1590/S1676-06032005000100020 Accesibil gratuit. 
  19. ^ a b „Capybara Printout”. Enchantedlearning.com. Accesat în . 
  20. ^ a b c d e f g Bristol Zoo Gardens (UK) Capybara Arhivat în , la Wayback Machine.. Bristolzoo.org.uk. Retrieved on 2011-12-07.
  21. ^ „Nonnatives – Capybara”. myfwc.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Mather, Kate (). „A gnawing question answered: It's a capybara roaming Paso Robles”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  23. ^ Baskin, Jon; Gervais, P. Darrow; Gervais, Camille J. (). „A Late Pleistocene capybara (Rodentia, Caviidae, Hydrochoerinae) from near Houston, Texas, USA, with a brief review of North American fossil capybaras”. Proceedings of the Academy of Natural Sciences of Philadelphia. 167: 57. doi:10.1635/053.167.0105. 
  24. ^ Erick J. Lundgren, Daniel Ramp, John Rowan, Owen Middleton, Simon D. Schowanek, Oscar Sanisidro, Scott P. Carroll, Matt Davis, Christopher J. Sandom, Jens-Christian Svenning, Arian D. Wallach, James A. Estes, 2020, Introduced herbivores restore Late Pleistocene ecological functions, PNAS, 117 (14), pp.7871-7878, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America
  25. ^ Forero-Montaña, Jimena; Betancur, Julio; Cavelier, Jaime (iunie 2003). „Dieta del capibara Hydrochaeris hydrochaeris (Rodentia: Hydrochaeridae) en Caño Limón, Arauca, Colombia” [Distribution and abundance of Caiman crocodilus in the Caño Negro National Wild Life Refuge, Costa Rica]. Revista de Biología Tropical (în spaniolă). 51 (2): 571–578. PMID 15162749. 
  26. ^ a b Quintana, R.D.; Monge, S.; Malvárez, A.I. (). „Feeding patterns of capybara Hydrochaeris hydrochaeris (Rodentia, Hydrochaeridae) and cattle in the non-insular area of the Lower Delta of the Paraná River, Argentina”. Mammalia. 62 (1): 37–52. doi:10.1515/mamm.1998.62.1.37. 
  27. ^ Barreto, Guillermo R.; Herrera, Emilio A. (). „Foraging patterns of capybaras in a seasonally flooded savanna of Venezuela”. Journal of Tropical Ecology. 14 (1): 87–98. doi:10.1017/S0266467498000078. JSTOR 2559868. 
  28. ^ a b c Capybara. Hydrochaeris hydrochaeris. San Francisco Zoo
  29. ^ a b „Meet Taronga's Capybaras”. Taronga Zoo. Accesat în . 
  30. ^ a b c d e Lord, Rexford D. (martie 1994). „A descriptive account of capybara behaviour”. Studies on Neotropical Fauna and Environment. 29 (1): 11–22. doi:10.1080/01650529409360912. 
  31. ^ Cueto, Gerardo Ruben; Allekotte, Roman; Kravetz, Fernando Osvaldo (ianuarie 2000). „Scurvy in capybaras bred in captivity in Argentine”. Journal of Wildlife Diseases. 36 (1): 97–101. doi:10.7589/0090-3558-36.1.97. PMID 10682750. 
  32. ^ Burton M and Burton R. (2002) The International Wildlife Encyclopedia. Marshall Cavendish, ISBN: 0-7614-7269-X, p. 384
  33. ^ Capybara, the master of the grasses: pest or prey Sounds and Colours. Retrieved on January 23, 2011.
  34. ^ Alho, Cleber J.R.; Rondon, Nelson L. (). „Habitats, population densities, and social structure of capybaras (Hydrochaeris Hydrochaeris, Rodentia) in the Pantanal, Brazil”. Revista Brasileira de Zoologia. 4 (2): 139–149. doi:10.1590/s0101-81751987000200006 Accesibil gratuit. 
  35. ^ a b c d Macdonald, D. W. (iulie 1981). „Dwindling resources and the social behaviour of Capybaras, (Hydrochoerus hydrochaeris) (Mammalia)”. Journal of Zoology. 194 (3): 371–391. doi:10.1111/j.1469-7998.1981.tb04588.x. 
  36. ^ Murphey, Robert M.; Mariano, Jorge S.; Moura Duarte, Francisco A. (mai 1985). „Behavioral observations in a capybara colony (Hydrochoerus hydrochaeris)”. Applied Animal Behaviour Science. 14 (1): 89–98. doi:10.1016/0168-1591(85)90040-1. 
  37. ^ a b Macdonald, D. W.; Krantz, K.; Aplin, R. T. (martie 1984). „Behavioral anatomical and chemical aspects of scent marking among Capybaras (Hydrochaeris hypdrochaeris) (Rodentia: Caviomorpha)”. Journal of Zoology. 202 (3): 341–360. doi:10.1111/j.1469-7998.1984.tb05087.x. 
  38. ^ a b c Herrera, Emilio A.; MacDonald, David W. (). „Aggression, dominance, and mating success among capybara males (Hydrochaeris hypdrochaeris)”. Behavioral Ecology. 4 (2): 114. doi:10.1093/beheco/4.2.114. 
  39. ^ Paula, T.A.R.; Chiarini-Garcia, H.; França, L.R. (iunie 1999). „Seminiferous epithelium cycle and its duration in capybaras (Hydrochoerus hydrochaeris)”. Tissue and Cell. 31 (3): 327–334. doi:10.1054/tice.1999.0039. PMID 10481304. 
  40. ^ Thompson, Andy (January 18, 2008) Trip to South America gives new meaning to outdoors life. Richmond Times.
  41. ^ „Febre maculosa: "Os médicos no Brasil não conhecem a doença” [Rocky Mountain spotted fever: Brazilian doctors unaware of the disease] (în portugheză). drauziovarella.com.br. . Accesat în . 
  42. ^ „Conservation at Drusillas Park”. Drusillas.co.uk. Accesat în . 
  43. ^ „Capybara, Hydrochoerus hydrochaeris”. San Diego Zoo. octombrie 2008. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Ellsworth, Brian (March 24, 2005). "In Days Before Easter, Venezuelans Tuck Into Rodent-Related Delicacy". New York Sun.
  45. ^ López de Ceballos, Eduardo (). Fauna de Venezuela y su conservación. Venezuela: Editorial Arte. 
  46. ^ Herrera, Emilio A.; Barreto, Guillermo R. (). „chapter 18; Capybaras as a Source of Protein: Utilization and Management in Venezuela”. În Moreira, J.; Ferraz, K.; Herrera, E.; Macdonald, D. Capybara: Biology, Use and Conservation of an Exceptional Neotropical Species. Springer New York. pp. 305–320. doi:10.1007/978-1-4614-4000-0_18. ISBN 978-1-4614-4000-0. 
  47. ^ Romero, Simon (). „In Venezuela, Rodents Can Be a Delicacy”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  48. ^ „Capybaras as Pets”. capybarafacts.com. Accesat în . 
  49. ^ Perez, Larry (). Snake in the Grass: an Everglades Invasion (ed. 1st). Sarasota, Fla.: Pineapple Press. p. 89. ISBN 9781561645138. 
  50. ^ „2 Pesos Uruguayos de 2014” (în spaniolă). Monedas Uruguay. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ a b „Izu Shaboten Animal Park (Ito) – 2018 All You Need to Know Before You Go (with Photos) – TripAdvisor”. www.tripadvisor.com. 
  52. ^ „Capybaras are big in Japan”. 
  53. ^ „Capybaras”. Know Your Meme. 
  54. ^ „Attack of the giant rodents or class war? Argentina's rich riled by new neighbors”. TheGuardian.com. 
  55. ^ Basile, Roberta Carvalho; Yoshinari, Natalino Hajime; Mantovani, Elenice; Bonoldi, Virgínia Nazário; Macoris, Delphim da Graça; Queiroz-Neto, Antonio de (). „Brazilian borreliosis with special emphasis on humans and horses”. Brazilian Journal of Microbiology. 48 (1): 167–172. doi:10.1016/j.bjm.2016.09.005. PMC 5220628 Accesibil gratuit. PMID 27769883. 

Legături externe

Wikisource conține text din Encyclopædia Britannica din 1911, articolul Capybara.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Capibara&oldid=15041039