Parodontită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Parodontita sau boala parodontală reprezintă inflamația țesuturilor de susținere a dinților și este o leziune ireversibilă, care în timp duce la pierderea dinților de pe arcadele dentare. Parodontita este faza evolutivă și/sau complicația gingivitei.

Nomenclatura[modificare | modificare sursă]

Înaintea termenului de parodontită se folosea termenul "parodontoză", denumire considerată greșită in prezent datorită descoperirilor recente . Termenul "parodontoză" definea în trecut boala ca fiind o leziune degenerativă.Termenul de "parodontoză" nu mai este acceptat actual în literatura de specialitate . Știința care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul parodontitei se numește Parodontologie.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Clasificare:
3.1Topografică:

3.1.1Parodontita Locală
3.1.2 Parodontita Generalizată

3.2 După evoluție : Tip I,II,III,IV

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Etiologie[modificare | modificare sursă]

În literatura de specialitate etiologia este foarte controverstată și nu este umanim accepatată ; se descriu peste 170 de cauze.În ultimii ani datorită unor descoperiri recente majoritatea specialiștilor sunt de acord cu urmatoarea clasificare etiologică: 5.1 Cauze locale 5.2 Cauze generale

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Diagnosticul se pune de către medicul stomatolog în urma examenului clinic al parodonțiului, a examenului subiectiv și este completat de examenele paraclinice . Semnele clinice subiective ( cele descrise de pacient ) și obiective ale parodontitei sunt :

  • lipsa durerii în tot timpul bolii.
  • mirosul neplăcut ( halena) în special dimineața, dar și în timpul zilei.
  • sângerare la periajul dinților (poate lipsi).
  • dinții se pot la mobiliza la atingerea cu degetul sau chiar cu limba în formele avansate.
  • pacientul observă rădăcinile dinților "dezvelite" de gingie.
  • unii dinți din "față" par mai alungiți decât ceilalți.
  • gingia din jurul dinților poate deveni congestionată , de culoare roșu aprins spre violet , lucru care se asociază cu apariția durerii.
  • depuneri de tartru, placă bacteriană și resturi alimentare.
  • hiperestezie dentară (sensibilitate exagerată a dinților la diferențe de temperatură / consistență a alimentelor ingerate etc. ).

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Prognosticul parodontitei depinde de o serie de factori : tipul de boală , igiena pacientului, motivația pacientului ,nivelul social al pacientului și profesonalismul medicului dentist. Prognosticul poate fi favorabil și nefavorabil în funcție de aliniatul anterior.

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratamentul din zilele noastre nu poate vindeca parodontita, el se începe prin educarea pacientului asupra tehnicilor de igiena orala. Tratamentul are ca obiectiv încetinirea evoluției bolii și controlul factorilor etiologici printr-o monitorizare de către medicul dentist și printr-un efort susținut de către pacient asupra igienei orale.

Lipsa tratamentului va accentua evoluția bolii și a pierderii dinților în scurt timp cu complicații ulterioare asupra procesului alveolar prin imposiblitatea protezării fixe, mobilizabile pe implante, sau mobile. Prin tratament se urmărește susținerea cât mai mult timp a dinților pe arcada.

Tratamentul se efectuează întodeauna și de pacient prin igiena orala. Lipsa de motivație de igienă orală a pacientului implică decizia medicului spre anularea tratamentului.

Tratamentul este controversat în literatura de specialitate. "Implantologia Dentară" recomanda ca tratament extracția și inserarea de implante, în schimb Parodontologia recomanda tratamentul conservator de susținere a dinților in funcție de evoluția bolii.

Tipuri de tratament[modificare | modificare sursă]

  • Chirurgical
  • Nechirugical