Paleolitic: Diferență între versiuni
m wl |
Fără descriere a modificării |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[File:Bifaz eliptico.jpg|thumb|300 px|Unelte din piatră ce datează din Paleolitic, provincia Valladolid (Spania)]] |
|||
'''Paleoliticul''', cunoscut și ca '''Epoca de Piatră''' (din limba greacă [[wikt:παλαιός|palaios]] - vechi, [[wikt:λίθος|lithos]] - piatră), este era preistorică în care au apărut primele forme de viață inteligentă - Hominidae. Cele mai cunoscute specii de hominizi au fost [[Homo naledi]], [[Homo habilis]], [[Homo ergaster]], [[Homo erectus]], [[Homo floresiensis]], [[Homo antecessor]], [[Omul de Denisova|Homo denisovensis]], [[Homo heidelbergensis]], [[Homo rhodesiensis]], [[Homo neanderthalensis]] și [[Homo sapiens]]. |
|||
Paleoliticul, ca epocă, face parte din era geologică [[Neozoic]], respectiv, se întinde din perioada geologică [[Neogen]] până în [[Cuaternar]], și mai face parte din [[Pleistocen]]. |
|||
Este era preistorică în care hominidele dezvoltă primele unelte din piatră și cuprinde 99% din epoca pietrei.<ref>{{cite book|last1= Christian|first1= David|title= Big History: Between Nothing and Everything|date= 2014|publisher= McGraw Hill Education|location= New York|page= 93}}</ref> |
|||
Pe durata erei au fost dezvoltate industrii litice. Industria litică desemnează toate obiectele din piatră tăiată și piatră șlefuită și poartă denumiri locale după situl arheologic în care au fost găsite - de exemplu, industria Aurignacă poartă denumirea după uneltele de piatră găsite în Aurignac, o comună în departamentul Haute-Garonne din sudul Franței, iar localitatea este cunoscută pentru vestigiile arheologice din preistorie, cu caracteristici prezente pe o întinsă regiune a Europei și care formează o cultură arheologică numită aurignacian. |
|||
Aceste obiecte sunt transformate în mod intenționat de oameni. În practică, această expresie se referă la unelte finite, la arme, dar și la toate produsele secundare legate de fabricarea acestora (semifabricate). Era atât o industrie de minerit, cât și o industrie de producție. |
|||
Era Paleoliticului a început acum 3,3 milioane de ani și s-a încheiat la finalul Pleistocenului, acum 11.650 ani. <ref name="Thoth&Schick">{{cite book |chapter= Overview of Paleolithic Anthropology | doi= 10.1007/978-3-540-33761-4_64 |title= Handbook of Paleoanthropology|pages= 1943–1963|year= 2007 |last1= Toth |first1= Nicholas |last2= Schick |first2= Kathy |isbn= 978-3-540-32474-4 |editor1-last= Henke |editor1-first= H. C. Winfried |editor2-last= Hardt |editor2-first= Thorolf |editor3-last= Tatersall |editor3-first= Ian |volume= 3 |location= Berlin; Heidelberg; New York |publisher= Springer }}</ref> |
|||
Paleoliticul, la rândul său, este împărțit în Paleoliticul Arhaic (început acum 3,3 milioane de ani, încheiat acum 1,76 milioane de ani), Paleoliticul Inferior (început acum 1,76 milioane de ani, încheiat acum 350.000 ani), Paleoliticul Mijlociu (început acum 350.000 de ani, încheiat acum 45.000 ani) și Paleoliticul Superior (început acum 45.000 ani, încheiat acum 11.500 ani). |
|||
Paleoliticul în Europa a fost succedat de Mezolitic. |
|||
Pe durata Paleoliticului, hominizii au alcătuit mici comunități (bande sociale) și grupuri de vânători-culegători și pescari. <ref name="McClellan">{{cite book|author=McClellan|title=Science and Technology in World History: An Introduction|location=Baltimore|publisher=JHU Press|year=2006|isbn=978-0-8018-8360-6|url=https://books.google.com/books?id=aJgp94zNwNQC&printsec=frontcover#PPA6|pp=6–12}}</ref> |
|||
Paleoliticul este caracterizat prin folosirea uneltelor cioplite din piatră, dar și a uneltelor din lemn și oase. Hominizii foloseau și pielea de animal și fibre vegetale ca unelte, dar acestea s-au descompus rapid. |
|||
Acum 50.000 ani, se dezvoltase o varietate de unelte, de la proiectile folosite pentru aruncare la distanță, ca sulițele și săgețile, până la pumnale și instrumente de perforare. În [[Africa]] s-au găsit primele relicve din oase și forme de artă preistorică conform descoperirilor arheologice. |
|||
Prima dovadă a pescuitului uman a fost găsită în peștera Blombos din Africa de Sud. |
|||
Umanitatea a evoluat din primii membrii ai genului ''Homo'', ca [[Homo Habilis]] ce folosea unelte din piatră până la oamenii moderni din punct de vedere anatomic. În Paleoliticul Superior, hominizii au dezvoltat comportamentul și limbajul uman.<ref name="encarta.msn.com">{{cite web|url=http://encarta.msn.com/encyclopedia_761566394/Human_Evolution.html|title=Human Evolution|work=Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007|archive-url= https://web.archive.org/web/20091028041106/http://encarta.msn.com/encyclopedia_761566394/Human_Evolution.html|archive-date=2009-10-28|author=Contributed by Richard B. Potts, B.A., Ph.D.}}</ref> |
|||
La sfârșitul Paleoliticului, în special în perioada Paleoliticului de Mijloc și Paleoliticului Superior, oamenii au dezvoltat primele forme de artă după picturile rupestre și comportamentul spiritual prin ritualurile de înmormântare. <ref name=Lieberman>{{cite book|url=https://books.google.com/books?id=3tS2MULo5rYC&q=Uniquely+Human+cognitive-linguistic+base&pg=PA162|title=Uniquely Human|author=Philip Lieberman|isbn=978-0-674-92183-2| year=1991|publisher=Harvard University Press|location=Cambridge, Massachusetts|author-link=Philip Lieberman}}</ref>{{page needed|date=January 2020}}<ref name="Kusimba 2003 285">{{cite book|url=https://books.google.com/books?id=xCa5zfefWVUC&q=Middle+Paleolithic|title=African Foragers: Environment, Technology, Interactions|last=Kusimba|first= Sibel|year=2003|publisher=Rowman Altamira|isbn=978-0-7591-0154-8|page=285}}</ref>{{qn|date=January 2020}} |
|||
Condițile pe durata Paleoliticului au fost glaciare și interglaciare. Din punct de vedere climatic, era s-a caracterizat prin temperaturi extrem de scăzute, dar și extrem de crescute. |
|||
Datele arhologice și genetice sugerează că hominizii au supraviețuit în zone slab împădurite și dispersate. <ref name=Gavashelishvili23>{{cite journal|last1=Gavashelishvili|first1=A.|last2=Tarkhnishvili|first2=D.|year=2016|title=Biomes and human distribution during the last ice age|journal=Global Ecology and Biogeography|doi= 10.1111/geb.12437|volume=25|issue=5|pages=563–74}}</ref> |
|||
Acum 50.000-40.000 de ani, primii oameni au sosit în [[Australia]]. Acum 45.000 ani, oameii s-au răspândit în Europa de Nord, în zona de climă rece. <ref name="Sami">{{cite journal|url=http://www.utexas.edu/courses/sami/dieda/hist/SamiPrehistRevisitNew.htm|title=Sami Prehistory Revisited: transactions, admixture and assimilation in the phylogeographic picture of Scandinavia|author=John Weinstock}}</ref> |
|||
Acum 30.000 ani, primii oameni au sosit în [[Japonia]], iar acum 27.000 ani, [[Siberia]] a fost populată, deasupra cercului polar. <ref name="Sami" /> |
|||
La finalul Paleoliticului Superior, un grup de oameni au traversat [[Strâmtoarea Bering]] din Rusia de azi și au ajuns în America de Nord. <ref> |
|||
{{Cite journal|last1= Goebel|first1=Ted|last2=Waters|first2=Michael R.|last3=O'Rourke|first3=Dennis H.|date=2008-03-14|title=The Late Pleistocene Dispersal of Modern Humans in the Americas|journal=Science|language=en|volume=319|issue=5869|pages=1497–502|doi=10.1126/science.1153569|issn=0036-8075|pmid=18339930|bibcode=2008Sci...319.1497G|s2cid=36149744|url=http://www.unl.edu/rhames/courses/current/readings/GoebelsHumansinAmericas2008.pdf}}</ref> |
|||
{{Preistorie}} |
{{Preistorie}} |
||
[[File:GLAM Ice Age 094.jpg|thumb|Topor din piatra de la Muzeul Britanic]] |
|||
Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: palaios = vechi și lithos = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geo-morfologică a pământului au loc schimbări importante, valabile și pentru lumea vegetală și animală, și se extinde de la prima utilizare cunoscută a uneltelor de piatră de către hominizi acum 3,3 milioane de ani și se încheie cu sfârșitul Pleistocenului, acum 11,650 ani. |
|||
Paleoliticul în Europa a precedat Mezoliticul, totuși dată tranziției variază geografic la o diferența de milenii. Pe perioada Paleoliticului, hominizii s-au grupat în societăți mici ca bande, clanuri sau triburi și se preocupau cu culesul plantelor și fructelor, pescuitul și vânătoarea de animale sălbatice. Paleoliticul e caracterizat pentru utilizarea de unelte de piatră cioplită, dar și de unelte cioplite din lemn și oase, cu fibre de piele sau fibre vegetale atașate. |
|||
==Denumire== |
|||
S-au găsit varietăți de unelte și arme de piatră datate de 50 000 ani, de la proiectile la pumnale, unelte de gravat, găurit și perforare mai ales în Africa unde s-au găsit unelte din oase. Prima evidență a pescuitului uman a fost descoperită în peștera Blombos, Africa de Sud. |
|||
Termenul „Paleolitic” provine din grecescul παλαιός / palaios (vechi) și λίθος / lithos (piatră). Prin urmare, poate fi tradus literal ca „piatră veche”. Termenul a fost inventat în 1865 de baronul John Lubbock de Avebury, bancher, savant și filantrop britanic. |
|||
Specia dominantă și supraviețuitoare, Homo Sapiens, a evoluat din genul Homo , ca Homo Habilis sau Homo Erectus, specii care au utilizat unelte de piatră și au învățat să aprindă focul. La finalul Paleoliticului, oamenii au început să facă picturi rupestre și să practice ceremonii funerare de îngropare a morților din motive religioase și spirituale. Paleoliticul a fost caracterizat și de perioade glaciare și interglaciare, fiind fluctuații de temperaturi extrem de scăzute și foarte crescute de la o regiune la alta. |
|||
Datele arheologice și genetice sugerează că sursă supraviețuirii populațiilor umane în Paleolitic a fost răsfirarea și dispersarea pădurilor, acestea ajungând să trăiască în stepe. |
|||
==Definiție== |
|||
Acum 50 000 - 40 000 ani, primii oameni puneau piciorul în Australia, iar acum 30 000-27 000 ani, au ajuns și în Japonia și Siberia. La finalul Paleoliticului, un grup de oameni au traversat Beringia, un pod terestru dintre Rusia și Alaska care a existat în perioada glaciară, aceștia reușind să ajungă și pe continentele americane. |
|||
Paleoliticul se caracterizează în primul rând printr-o economie bazată pe pradă, adică se hrăneau cu ce găseau în mediul înconjurător. Oamenii de atunci erau vânători-culegători și pescari care supraviețuiau de pe urma resurselor disponibile în natură. Oamenii din paleolitic nu cunoșteau nici agricultura , nici creșterea animalelor. |
|||
Câinele a fost singurul animal domesticit în scop de vânătoare în paleoliticul superior. |
|||
Pe lângă vânătoare și pescuit , culegerea a fost principalul mijloc de obținere a resurselor de carne în paleoliticul inferior și mediu - culegeau insecte care ofereau proteinele necesare pentru a asigura caloriile necesare organismului uman, fie ouă de păsări care erau nutritive. |
|||
Culegerea fructelor și legumelor, dezgroparea tuberculilor asigurau vitaminele și proteinele necesare. |
|||
Dieta oamenilor din Paleolitic a fost studiată prin analiza compoziției chimice a țesuturilor umane fosilizate, în special a dinților care sunt adesea partea cea mai bine conservată a corpului uman după moarte. |
|||
Densitatea populației în Paleolitic este estimată la mai puțin de 0,01 locuitori pe kilometru pătrat (deșerturile calde și ținuturile reci), față de 50 de locuitori/km 2 cât sunt pe planetă în prezent. Această densitate scăzută se datorează unei capacități reduse de exploatare a resurselor alimentare ale mediului, adăugată la deficitul de resurse în perioadele glaciare sau din cauza unui climat mai uscat îm cazul Africii. |
|||
Uneltele din această perioadă erau din piatră tăiată , dar și din os, mai ales în paleoliticul superior . Lemnul este excepțional de bine conservat, dar trebuie să fi fost folosit frecvent, de exemplu pentru a produce sulițe sau pentru a face mânere pentru topoarele din piatră. |
|||
Utilizarea pietrei lustruite și-a făcut apariția în Australia paleolitică și în Europa mezolitică. |
|||
=== Protopaleolitic === |
|||
Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "[[Pebble culture]]" (''Cultura de prund'' din [[Limba româna|România]]). Aceste unelte i-au fost atribuite lui ''[[Homo erectus]]'', tipul hominid. |
|||
Pe de altă parte, prelucrarea metalelor este necunoscută în paleolitic, dar ceramica este folosită la realizarea statuetelor în paleoliticul superior. |
|||
=== Paleolitic inferior === |
|||
Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul [[toporul din piatră]] (''chopping tools''; at first, the ''[[Abbevillian]]'', later ''[[Clactonian]]'' type), and the [[stone chip]] (at first, ''[[Acheulean]]'', later the ''[[Levalloisian]]'' type). Aceste unelte au fost atribuite lui ''[[Pithecantropus erectus]]'' speciilor hominid. De o importanță majoră este descoperirea unui număr de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilității hominidului de a stăpâni focul pe teritoriul ce astăzi se numește România. |
|||
=== Paleoliticul de mijloc === |
|||
Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 - 35.000) este caracterizat prin persistența culturii [[Mousterian]]. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatră au început să se diferențieze în funcție de funcționalitatea acestora și apare prima [[unealtă din os]]. Aceste produse au fost atribuite [[Omul de Neanderthal|Neanderthalilor]]. |
|||
=== |
===Subdiviziuni=== |
||
În 2002, cel mai în vârstă om modern ([[Homo sapiens sapiens]]) rămas în Europa, a fost descoperit în ''[[Peștera cu Oase]]'' de lângă [[Anina]].<ref>Trinkaus, E., Milota, Ș., Rodrigo, R., Gherase, M., Moldovan, O. (2003), Rămășițe ale unui craniu uman din modenitatea timputie gasite în Peștera cu Oase, România în ''Journal of Human Evolution'', '''45''', pp. 245 –253, [http://www.geo.edu.ro/sgr/mod/downloads/PDF/Trinkaus-JHE-2003-45-245.pdf] |
|||
</ref> Numit ''Ion din Anina'', rămășițele sale (maxilarul inferior) sunt datate cu aproximație ca având cca 42.000 de ani. |
|||
====Paleoliticul arhaic==== |
|||
== [[Antropogeneza]] == |
|||
[[File:Pierre taillée Melka Kunture Éthiopie fond.jpg|thumb|Unelte de piatră cioplită din Etiopia Paleoliticului arhaic, industria Oldowan, datate acum 1,7 milioane]] |
|||
* Început: acum 3,3 milioane de ani |
|||
* Industrii litice: Lomekwien , Oldowayen |
|||
* Unelte caracteristice: pietricele tăiate |
|||
* Cules fructe de pădure și ciuperci, cules insecte, vânătoare ocazională de animale mici |
|||
====Paleoliticul inferior==== |
|||
Faptul că cei mai mulți hominizi au fost descoperiți în [[Africa de Est]], această regiune a fost considerată ''leagănul omenirii''. Ipoteza a fost confirmată de descoperirea în 1924 a ''copilului Taung'', un ''Australopithecus africanus'' care a trăit acum 2,2 milioane de ani. |
|||
[[File:Biface Silex Venerque MHNT PRE .2009.0.194.1 Fond.jpg|thumb|Unelte de piatră din Franța, datate acum 1 milion de ani din Paleoliticul Inferior]] |
|||
* Început: acum 1,76 milioane de ani |
|||
* Industrii: Acheulean , Tayacian , Clactonian |
|||
* Unelte caracteristice: topoare de mână cu cremene, satâre , suliță |
|||
* Cules, vânare animale mari |
|||
* Apare Omul de Neanderthal în Europa și Omul de Denisova în Asia cu cel puțin 450.000 de ani în urmă |
|||
* Utilizarea ocazională a focului necontrolat acum aproximativ 1,5 milioane de ani în Africa |
|||
* Controlarea focului în vetre acum aproximativ 400.000 de ani |
|||
Treptat, ființa umană a început să părăsească spațiul african. |
|||
====Paleoliticul mijlociu==== |
|||
Mult timp s-a crezut că primii oameni au părăsit [[Africa]] abia acum 1,4 milioane de ani. În anii 1990 s-a descoperit pe teritoriul actualei [[Georgia]] craniul unui humanoid cu o vechime de 1,7 - 1,8 milioane de ani. |
|||
[[File:Nucleus Brassempouy Global fond.jpg|thumb|Uelte de piatră datate acum 300.000 ani ]] |
|||
* Început: acum 350.000 de ani |
|||
* Industrii: Mousterian , Micoquian (Europa), Yabroudian , Mousterian (Orientul Mijlociu), Sangoen , Lupembian (Africa Centrală), Aterian (Africa de Nord) |
|||
* Unelte caracteristice: pumnale din piatră cioplită și sulițe de lemn cu vârfuri din piatră ascuțită |
|||
* Cules fructe, vânăre de animale mari |
|||
* Utilizarea ocrului |
|||
* Apariția lui Homo sapiens acum 300.000 de ani în Africa |
|||
* Primele ritualuri funerare în Orientul Apropiat, efectuate de de Homo sapiens în urmă cu aproximativ 118.000 de ani |
|||
* Primele manifestări estetice din Africa (pietre și oase gravate, scoici străpunse) de Homo sapiens acum aproape 100.000 de ani (Africa de Sud , Maroc) |
|||
====Paleoliticul superior==== |
|||
[[File:Lame Aurignac Lartet global N°II.jpg|thumb|Pietre cioplite ale industriei Aurignac, datate acum 37.000 ani]] |
|||
* Început: acum 45.000 de ani |
|||
* Homo sapiens sosește în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani |
|||
* Industrii de tranziție în Europa: Uluzzian , Châtelperronian , Kozarnikian , Bachokirian , Szeletian , Lincombian-Ranisian- Jerzmanowician |
|||
* Industrii din Europa: Aurignacian , Gravettian , Solutrean , Magdalenian , Epigravettian , Azilian |
|||
* Industrii din Africa: Tshitolien |
|||
* Unelte caracteristice: lame din piatră retușată, răzuitoare , dălți din piatră , vârfuri de săgeți din piatră, unelte din oase și coarne de animale, harpoane, ace din os |
|||
* Dezvoltarea artei rupestre ( Peșterile Chauvet , Cosquer , Altamira , Lascaux ) și a sculpturii (statuetele Venus) |
|||
* Domesticarea câinilor în scop de vânătoare |
|||
* Dispariția omului de Neanderthal , a omului de Denisova , a lui Homo Flores |
|||
== [[Antropogeneza]] == |
|||
S-a crezut mult timp că fabricarea uneltelor este unică pentru genul Homo , dar australopitecii, care au precedat oamenii și din care au descins, ar fi produs la rândul lor unelte de piatră. În 2012, descoperirea unui sit al industriei litice în Lomekwi , Kenya , a fost datat cu 3,3 milioane de ani , demostrând existența uneltelor din piatră cu 500.000 de ani înainte de apariția genului Homo. |
|||
Genul Homo , care a apărut în Africa, s-a răspândit timpuriu în Eurasia. Homo georgicus , datat cu 1,77 milioane de ani și descoperit în Georgia , este cea mai veche fosilă reprezentativă a genului Homo găsită în afara Africii. Cu toate acestea, în China s-ar fi descoperit dinți umani și numeroase resturi de unelte din piatră (Renzindong, Longgudong, Shangchen) datate cu aproximativ 2 milioane de ani. |
|||
În a doua jumătate a Pleistocenului Mijlociu , specii umane distincte au populat diferitele subcontinente ale Lumii Vechi: Homo sapiens în Africa, Omul de Neanderthal în Europa și Orientul Mijlociu, Omul Denisova în Asia de Est și Homo erectus în Asia de Sud-Est. America și Australia erau încă nepopulate. |
|||
Cele mai vechi fosile de ''Homo erectus'' au fost descoperite în [[Asia]]. ''Omul de [[Java]]'', denumit după insula unde a fost descoperit primul exemplar, datează de acum 1,7 milioane de ani, pe când ''omul din [[Beijing]]'', găsit în [[China]], are o vechime de 600.000 - 200.000 î.Hr. [[Homo erectus]] folosea, probabil, în acea perioadă [[foc]]ul și dezvoltase, posibil, o formă de [[limbaj]]. Tot el a fost primul om venit în [[Europa]], zonă care pe atunci trecea prin perioade glaciare extreme. |
|||
Cu aproximativ 45.000 de ani în urmă, în timpul ultimei epoci glaciare , Homo sapiens (cunoscut în Europa ca „ Omul Cro-Magnon ”) a ajuns în Europa. Acesta a introdus în Europa o industrie litică mai avansată decât musteriana - aurignacianul. |
|||
Versiunea europeană a lui ''Homo erectus'' a fost denumită ''Homo heidelbergensis'' și aceasta datorită unei descoperiri realizate lângă [[Heidelberg|Heidelberg,]] în 1907. Se estimează că a trăit acum 400.000 - 800.000 de ani. |
|||
Homo sapiens s-a răspândit în întreaga Lume Veche , unde a înlocuit speciile umane anterioare. A populat mai întâi Australia și apoi America,acum aproximativ 50.000 -11.000 ani. |
|||
[[Pleistocen]]ul târziu (127.000 - 10.000 î.Hr.) a fost epoca [[omul de Neanderthal|omului de Neanderthal]]. Acest nou tip de umanoid, considerat a fi o rudă secundară a lui [[Homo sapiens]] sau chiar o subspecie diferită, a apărut în urma unor trepte succesive de evoluție și a dispărut acum circa 30.000 de ani. |
|||
Acum circa 40.000 de ani, [[Homo sapiens]] modern, sub forma omului de Cro-Magnon, a ajuns din Africa pe teritoriul Europei actuale. |
|||
Au apărut numeroase teorii privind dispariția oamenilor de Neanderthal. Se pare că aceștia au interacționat cu ''Homo sapiens'' și s-au influențat reciproc, fără a fi format familii mixte. |
|||
Cu cel puțin 60.000 de ani în urmă, sau chiar mai devreme, omul primitiv a ajuns în [[Australia]] trecând prin [[Noua Guinee]]. Primii hominizi au ajuns, probabil, în cele două [[America|Americi]] cu doar circa 11.500 de ani în urmă, prin [[Siberia]] și [[Alaska]]. |
|||
== Unelte == |
== Unelte == |
||
Versiunea de la 18 mai 2022 05:18
Paleoliticul, cunoscut și ca Epoca de Piatră (din limba greacă palaios - vechi, lithos - piatră), este era preistorică în care au apărut primele forme de viață inteligentă - Hominidae. Cele mai cunoscute specii de hominizi au fost Homo naledi, Homo habilis, Homo ergaster, Homo erectus, Homo floresiensis, Homo antecessor, Homo denisovensis, Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis, Homo neanderthalensis și Homo sapiens.
Paleoliticul, ca epocă, face parte din era geologică Neozoic, respectiv, se întinde din perioada geologică Neogen până în Cuaternar, și mai face parte din Pleistocen. Este era preistorică în care hominidele dezvoltă primele unelte din piatră și cuprinde 99% din epoca pietrei.[1]
Pe durata erei au fost dezvoltate industrii litice. Industria litică desemnează toate obiectele din piatră tăiată și piatră șlefuită și poartă denumiri locale după situl arheologic în care au fost găsite - de exemplu, industria Aurignacă poartă denumirea după uneltele de piatră găsite în Aurignac, o comună în departamentul Haute-Garonne din sudul Franței, iar localitatea este cunoscută pentru vestigiile arheologice din preistorie, cu caracteristici prezente pe o întinsă regiune a Europei și care formează o cultură arheologică numită aurignacian.
Aceste obiecte sunt transformate în mod intenționat de oameni. În practică, această expresie se referă la unelte finite, la arme, dar și la toate produsele secundare legate de fabricarea acestora (semifabricate). Era atât o industrie de minerit, cât și o industrie de producție.
Era Paleoliticului a început acum 3,3 milioane de ani și s-a încheiat la finalul Pleistocenului, acum 11.650 ani. [2] Paleoliticul, la rândul său, este împărțit în Paleoliticul Arhaic (început acum 3,3 milioane de ani, încheiat acum 1,76 milioane de ani), Paleoliticul Inferior (început acum 1,76 milioane de ani, încheiat acum 350.000 ani), Paleoliticul Mijlociu (început acum 350.000 de ani, încheiat acum 45.000 ani) și Paleoliticul Superior (început acum 45.000 ani, încheiat acum 11.500 ani). Paleoliticul în Europa a fost succedat de Mezolitic.
Pe durata Paleoliticului, hominizii au alcătuit mici comunități (bande sociale) și grupuri de vânători-culegători și pescari. [3]
Paleoliticul este caracterizat prin folosirea uneltelor cioplite din piatră, dar și a uneltelor din lemn și oase. Hominizii foloseau și pielea de animal și fibre vegetale ca unelte, dar acestea s-au descompus rapid.
Acum 50.000 ani, se dezvoltase o varietate de unelte, de la proiectile folosite pentru aruncare la distanță, ca sulițele și săgețile, până la pumnale și instrumente de perforare. În Africa s-au găsit primele relicve din oase și forme de artă preistorică conform descoperirilor arheologice.
Prima dovadă a pescuitului uman a fost găsită în peștera Blombos din Africa de Sud.
Umanitatea a evoluat din primii membrii ai genului Homo, ca Homo Habilis ce folosea unelte din piatră până la oamenii moderni din punct de vedere anatomic. În Paleoliticul Superior, hominizii au dezvoltat comportamentul și limbajul uman.[4]
La sfârșitul Paleoliticului, în special în perioada Paleoliticului de Mijloc și Paleoliticului Superior, oamenii au dezvoltat primele forme de artă după picturile rupestre și comportamentul spiritual prin ritualurile de înmormântare. [5][necesită pagina][6][necesită citare]
Condițile pe durata Paleoliticului au fost glaciare și interglaciare. Din punct de vedere climatic, era s-a caracterizat prin temperaturi extrem de scăzute, dar și extrem de crescute. Datele arhologice și genetice sugerează că hominizii au supraviețuit în zone slab împădurite și dispersate. [7]
Acum 50.000-40.000 de ani, primii oameni au sosit în Australia. Acum 45.000 ani, oameii s-au răspândit în Europa de Nord, în zona de climă rece. [8] Acum 30.000 ani, primii oameni au sosit în Japonia, iar acum 27.000 ani, Siberia a fost populată, deasupra cercului polar. [8]
La finalul Paleoliticului Superior, un grup de oameni au traversat Strâmtoarea Bering din Rusia de azi și au ajuns în America de Nord. [9]
Denumire
Termenul „Paleolitic” provine din grecescul παλαιός / palaios (vechi) și λίθος / lithos (piatră). Prin urmare, poate fi tradus literal ca „piatră veche”. Termenul a fost inventat în 1865 de baronul John Lubbock de Avebury, bancher, savant și filantrop britanic.
Definiție
Paleoliticul se caracterizează în primul rând printr-o economie bazată pe pradă, adică se hrăneau cu ce găseau în mediul înconjurător. Oamenii de atunci erau vânători-culegători și pescari care supraviețuiau de pe urma resurselor disponibile în natură. Oamenii din paleolitic nu cunoșteau nici agricultura , nici creșterea animalelor.
Câinele a fost singurul animal domesticit în scop de vânătoare în paleoliticul superior.
Pe lângă vânătoare și pescuit , culegerea a fost principalul mijloc de obținere a resurselor de carne în paleoliticul inferior și mediu - culegeau insecte care ofereau proteinele necesare pentru a asigura caloriile necesare organismului uman, fie ouă de păsări care erau nutritive.
Culegerea fructelor și legumelor, dezgroparea tuberculilor asigurau vitaminele și proteinele necesare.
Dieta oamenilor din Paleolitic a fost studiată prin analiza compoziției chimice a țesuturilor umane fosilizate, în special a dinților care sunt adesea partea cea mai bine conservată a corpului uman după moarte.
Densitatea populației în Paleolitic este estimată la mai puțin de 0,01 locuitori pe kilometru pătrat (deșerturile calde și ținuturile reci), față de 50 de locuitori/km 2 cât sunt pe planetă în prezent. Această densitate scăzută se datorează unei capacități reduse de exploatare a resurselor alimentare ale mediului, adăugată la deficitul de resurse în perioadele glaciare sau din cauza unui climat mai uscat îm cazul Africii.
Uneltele din această perioadă erau din piatră tăiată , dar și din os, mai ales în paleoliticul superior . Lemnul este excepțional de bine conservat, dar trebuie să fi fost folosit frecvent, de exemplu pentru a produce sulițe sau pentru a face mânere pentru topoarele din piatră.
Utilizarea pietrei lustruite și-a făcut apariția în Australia paleolitică și în Europa mezolitică.
Pe de altă parte, prelucrarea metalelor este necunoscută în paleolitic, dar ceramica este folosită la realizarea statuetelor în paleoliticul superior.
Subdiviziuni
Paleoliticul arhaic
- Început: acum 3,3 milioane de ani
- Industrii litice: Lomekwien , Oldowayen
- Unelte caracteristice: pietricele tăiate
- Cules fructe de pădure și ciuperci, cules insecte, vânătoare ocazională de animale mici
Paleoliticul inferior
- Început: acum 1,76 milioane de ani
- Industrii: Acheulean , Tayacian , Clactonian
- Unelte caracteristice: topoare de mână cu cremene, satâre , suliță
- Cules, vânare animale mari
- Apare Omul de Neanderthal în Europa și Omul de Denisova în Asia cu cel puțin 450.000 de ani în urmă
- Utilizarea ocazională a focului necontrolat acum aproximativ 1,5 milioane de ani în Africa
- Controlarea focului în vetre acum aproximativ 400.000 de ani
Paleoliticul mijlociu
- Început: acum 350.000 de ani
- Industrii: Mousterian , Micoquian (Europa), Yabroudian , Mousterian (Orientul Mijlociu), Sangoen , Lupembian (Africa Centrală), Aterian (Africa de Nord)
- Unelte caracteristice: pumnale din piatră cioplită și sulițe de lemn cu vârfuri din piatră ascuțită
- Cules fructe, vânăre de animale mari
- Utilizarea ocrului
- Apariția lui Homo sapiens acum 300.000 de ani în Africa
- Primele ritualuri funerare în Orientul Apropiat, efectuate de de Homo sapiens în urmă cu aproximativ 118.000 de ani
- Primele manifestări estetice din Africa (pietre și oase gravate, scoici străpunse) de Homo sapiens acum aproape 100.000 de ani (Africa de Sud , Maroc)
Paleoliticul superior
- Început: acum 45.000 de ani
- Homo sapiens sosește în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani
- Industrii de tranziție în Europa: Uluzzian , Châtelperronian , Kozarnikian , Bachokirian , Szeletian , Lincombian-Ranisian- Jerzmanowician
- Industrii din Europa: Aurignacian , Gravettian , Solutrean , Magdalenian , Epigravettian , Azilian
- Industrii din Africa: Tshitolien
- Unelte caracteristice: lame din piatră retușată, răzuitoare , dălți din piatră , vârfuri de săgeți din piatră, unelte din oase și coarne de animale, harpoane, ace din os
- Dezvoltarea artei rupestre ( Peșterile Chauvet , Cosquer , Altamira , Lascaux ) și a sculpturii (statuetele Venus)
- Domesticarea câinilor în scop de vânătoare
- Dispariția omului de Neanderthal , a omului de Denisova , a lui Homo Flores
Antropogeneza
S-a crezut mult timp că fabricarea uneltelor este unică pentru genul Homo , dar australopitecii, care au precedat oamenii și din care au descins, ar fi produs la rândul lor unelte de piatră. În 2012, descoperirea unui sit al industriei litice în Lomekwi , Kenya , a fost datat cu 3,3 milioane de ani , demostrând existența uneltelor din piatră cu 500.000 de ani înainte de apariția genului Homo.
Genul Homo , care a apărut în Africa, s-a răspândit timpuriu în Eurasia. Homo georgicus , datat cu 1,77 milioane de ani și descoperit în Georgia , este cea mai veche fosilă reprezentativă a genului Homo găsită în afara Africii. Cu toate acestea, în China s-ar fi descoperit dinți umani și numeroase resturi de unelte din piatră (Renzindong, Longgudong, Shangchen) datate cu aproximativ 2 milioane de ani.
În a doua jumătate a Pleistocenului Mijlociu , specii umane distincte au populat diferitele subcontinente ale Lumii Vechi: Homo sapiens în Africa, Omul de Neanderthal în Europa și Orientul Mijlociu, Omul Denisova în Asia de Est și Homo erectus în Asia de Sud-Est. America și Australia erau încă nepopulate.
Cu aproximativ 45.000 de ani în urmă, în timpul ultimei epoci glaciare , Homo sapiens (cunoscut în Europa ca „ Omul Cro-Magnon ”) a ajuns în Europa. Acesta a introdus în Europa o industrie litică mai avansată decât musteriana - aurignacianul.
Homo sapiens s-a răspândit în întreaga Lume Veche , unde a înlocuit speciile umane anterioare. A populat mai întâi Australia și apoi America,acum aproximativ 50.000 -11.000 ani.
Unelte
Caracteristica epocii paleolitice este totala dependență a hominizilor de natură. Comunitățile umane se hrăneau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, rădăcini, semințe, bulbi, ciuperci, melci, insecte, ouă, șopârle, pești și alte animale mici. Deci, economia avea un caracter „prădalnic“. Sursa principală de alimentație o oferea vânătoarea realizată în colectiv.
Conform unor descoperiri recente, strămoșii omului au început să folosească uneltele în urmă cu 3,4 milioane de ani.
Acestea erau utilizate pentru a scoate carnea de pe oase și pentru a le sparge, ca să se ajungă la măduvă.
Cu ajutorul uneltelor se diversifică modul în care omul primitiv interacționează cu natura, permițându-i să consume noi alimente și să exploreze noi teritorii.
Paleoliticul inferior
În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii).
Primele unelte din piatră au fost create prin cioplire cu alte pietre sau bețe, astfel încât luau diverse forme. Un prim exemplu îl constituie „toporașul de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrat prin lovituri date pe ambele fețe (Africa de Nord, zona centrală și de răsărit). Așchiile erau, de asemenea, utilizate pentru a da o formă pietrei prin răzuire sau dăltuire.
Printre artefactele aparținând omului de Cro-Magnon se numără și bastoane din os sau corn, bogat decorate și perforate. Inițial, s-a crezut că reprezentau simboluri de cult ale statutului unei persoane și au fost denumite sceptre ale puterii. În prezent, se știe că erau utilizate pentru îndreptarea vârfurilor de lance din piatră sau os. Omul de Cro-Magnon folosea și aruncătoare de lance, bastoane terminate cu un cârlig, de care se fixa arma. Datorită acestora, lăncile erau aruncate la distanță și cu putere mai mare.
Apare folosirea focului, schimbându-se, astfel, regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică.
Paleoliticul mijlociu
În paleoliticul mijlociu, cerințele vânătorii au determinat îmbunătățiri ale armelor și apariția unor lame fin cizelate. Astfel, a luat naștere tehnologia lamei subțiri, constând în crearea unor lame lungi și înguste de piatră sau de corn, care erau utilizate ca vârfuri de lance sau harpoane.
Neanderthalul folosea arme de silex, răzuitoare (racloare) pentru curățarea pieilor de animale și cojitul lemnului, vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite, probabil, și ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse numeric: burine și gratoare întrebuințate pentru râcâit și tăiat.
În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului.
Paleoliticul superior
În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulițe de aruncat, sau pentru săgețile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului (pentru sulițe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei).
Așezări și locuințe
La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri și aceasta după ce au descoperit focul în paleoliticul timpuriu, fiindcă acolo se mai ascundeau și diverse animale sălbatice (urși, pisici sălbatice). Peșterile au fost utilizate, inițial, doar în anotimpul rece, însă unele peșteri mai mari erau, probabil, locuite tot anul, după sfârșitul paleoliticului timpuriu.
În paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii au reușit să-și construiască colibe (adesea pe malurile apelor), cu acoperiș de frunze, prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau evacuare. Se constată o creștere a densității și o oarecare stabilitate într-un anumit loc. În aceeași vreme, în continuare, erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane și de revenire periodică în același loc.
În paleloliticul târziu au început să apară corturi realizate din piei întinse peste stâlpi de lemn sau colți de mamut.
Taberele se mutau pe măsură ce locuitorii lor migrau, odată cu schimbarea anotimpurilor. Au existat și așezări permanente, cum este cea descoperită la Willendorf. Perimetrul acesteia era demarcat de lespezi de piatră și piei de animale. Primele locuințe permanente vor apărea abia în neolitic.
Focul și vânătoarea
Trecerea de la existența de culegător la cea de vânător a diversificat regimul alimentar al omului. Mai mult, a stimulat cooperarea cu ceilalți și dezvoltarea calităților sociale, pentru a permite formarea unui grup de vânătoare eficient. Odată cu îmblânzirea focului, ființa umană a învățat să stăpânească o forță a naturii. Acest fapt, precum și schimbările sociale apărute, a avut o importanță majoră.
La început, omul primitiv a folosit focul provenit din incendiile de câmpie sau din fulgere, până când a învățat cum să îl aprindă cu ajutorul silexului (cremenea) și cum să îl stăpânească.
Primii hominizi au fost vegetarieni și culegeau plante și fructe sau dezgropau rădăcini și tuberculi cu ajutorul unor unelte de săpat. Includerea cărnii în alimentație (în urmă cu 2,6 milioane de ani), odată cu trecerea la vânătoare, a marcat un progres remarcabil al inteligenței sociale. Omul trecea de la o dietă bazată pe verdețuri la una bogată în proteine. Vânătoarea solicita efort colectiv, îndemânare, strategie și precauție. Cerea comunicare în grup și delimitarea unor teritorii de comun acord cu alte grupuri.
Buna cunoaștere a prăzii și a obiceiurilor acesteia le-a permis primilor vânători să conștientizeze superioritatea lor asupra animalelor. Astfel, animalele mari erau vânate prin izolarea acestora de turmă și gonirea acestora în gropi pregătite în prealabil.
Principala armă a paleoliticului timpuriu și mijlociu a fost lancea ascuțită de lemn, care, la început, era folosită la împuns și abia mai târziu la aruncat. Arcul și săgeata au apărut abia în neolitic.
Către sfârșitul paleoliticului este îmblânzit câinele, care, ulterior, avea să fie folosit la vânătoare. Domesticirea animalelor a jucat un rol cheie în evoluția speciei umane. Activitatea omului de a crește animale a grăbit procesele de creare a uneltelor și de dezvoltare a limbajului.
Relații sociale
Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente în această problemă sunt sărace. Desigur, o societate bazată economic pe cules, pescuit și vânătoare cu ajutorul unor arme și unelte primitive, în strânsă legătură cu o muncă puțin productivă, avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale. În paleoliticul superior, femeia obține în cadrul societății o poziție deosebită (dovadă: descoperirea unor figurine antropomorfe și a unor înmormântări cu ocru roșu, precum și a unor morminte cu podoabe ce au aparținut unor femei).
Începe să se facă distincția dintre bărbatul vânător și femeia culegătoare și îngrijitoare a focului și a copiilor.
Limbajul
Evoluția și progresul omenirii au necesitat și dezvoltarea capacităților mentale și intelectuale. Învățarea și folosirea unui limbaj simbolic marchează un punct de răscruce. Formarea grupurilor sociale a creat nevoia de a comunica gânduri și sentimente.
Se presupune că, începând cu Homo ergaster, se poate vorbi de o conștiință de sine și o conștientizare a existenței celorlalți, precum și de abilitatea primară de a folosi limbajul.
După unele surse, limbajul a apărut acum 100.000 de ani.[10]
Servind la transmiterea gândurilor, prin intermediul sunetelor și cuvintelor purtătoare de sens (idei), limbajul impunea capacitatea de a conceptualiza ideile comunicate prin cuvinte și simboluri. Din nefericire, în lipsa unor surse scrise, s-au putut obține doar concluzii indirecte cu privire la natura și dimensiunile acestei revoluții psihologice.
Viața spirituală
Ca și apariția limbajului, și cea a ritualurilor funerare denotă un grad înalt de abstractizare mentală.
Încă din paleoliticul timpuriu s-a practicat înhumarea craniilor și mandibulelor, în special de către hominizii ce populau teritoriul de azi al Chinei.
Din paleoliticul mijlociu există dovezi materiale privind grija față de cei morți: depuneri rituale, dar concomitent se practicau și unele sacrificii rituale umane. Au fost descoperite schelete poziționate în anumite poziții, de exemplu, întinse pe spate sau ghemuite și acoperite cu lespezi de piatră. Alături de cel înmormântat se depuneau ofrande: unelte din piatră, dinți de ren sau de cerb, coarne de capră de munte. Corpul era presărat cu ocru roșu.
Nu este clar dacă se dorea protejarea celor decedați sau a celor vii de spiritele acestora, dar, în orice caz, se remarcă faptul că omul primitiv începe să fie conștient de propria sa efemeritate.
În paleoliticul târziu, morții erau depuși în poziție așezată în gropi săpate special pentru acest scop. Se presăra, de obicei, ocru pe trupurile morților și mai ales pe cranii, care, apoi, erau așezate în compartimente delimitate cu pietre. În morminte se pun podoabe valoroase, lucrate cu multă meticulozitate sau unelte nefolosite de piatră. Au fost, de asemenea, descoperiți dinți perforați, purtați probabil ca pandantive. Mormintele se aflau, de obicei, în centrul zonei de locuințe sau lângă o vatră.
Craniul a beneficiat de o atenție deosebită, creierul fiind frecvent extras prin perforații practicate la baza calotei. S-au descoperit cranii vindecate parțial, la care osul reîncepuse să crească, ceea ce înseamnă că persoana rămăsese în viață și după efectuarea trepanației.
Arta
Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, reproducerea artistică a activității productive, a omului primitiv. Există reprezentări fantastice despre om și realitatea înconjurătoare (magia, totemismul ș.a.). Arta plastică se manifestă prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul superior se remarcă pictura și gravura rupestră (sudul Franței, nordul, estul și sudul Peninsulei Iberice, regiunea Saharei, Munții Tassili). Sunt redate figuri de animale în mișcare (urs, bizon, cal, cerb, țap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar păsări, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o funcție preponderent magică - La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Franța), Altamira (Spania) ș.a.
Note
- ^ Christian, David (). Big History: Between Nothing and Everything. New York: McGraw Hill Education. p. 93.
- ^ Toth, Nicholas; Schick, Kathy (). „Overview of Paleolithic Anthropology”. În Henke, H. C. Winfried; Hardt, Thorolf; Tatersall, Ian. Handbook of Paleoanthropology. 3. Berlin; Heidelberg; New York: Springer. pp. 1943–1963. doi:10.1007/978-3-540-33761-4_64. ISBN 978-3-540-32474-4.
- ^ McClellan (). Science and Technology in World History: An Introduction. Baltimore: JHU Press. pp. 6–12. ISBN 978-0-8018-8360-6.
- ^ Contributed by Richard B. Potts, B.A., Ph.D. „Human Evolution”. Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007. Arhivat din original la .
- ^ Philip Lieberman (). Uniquely Human. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. ISBN 978-0-674-92183-2.
- ^ Kusimba, Sibel (). African Foragers: Environment, Technology, Interactions. Rowman Altamira. p. 285. ISBN 978-0-7591-0154-8.
- ^ Gavashelishvili, A.; Tarkhnishvili, D. (). „Biomes and human distribution during the last ice age”. Global Ecology and Biogeography. 25 (5): 563–74. doi:10.1111/geb.12437.
- ^ a b John Weinstock. „Sami Prehistory Revisited: transactions, admixture and assimilation in the phylogeographic picture of Scandinavia”.
- ^ Goebel, Ted; Waters, Michael R.; O'Rourke, Dennis H. (). „The Late Pleistocene Dispersal of Modern Humans in the Americas” (PDF). Science (în engleză). 319 (5869): 1497–502. Bibcode:2008Sci...319.1497G. doi:10.1126/science.1153569. ISSN 0036-8075. PMID 18339930.
- ^ O limbă preistorică vorbită în Africa de Sud stă la baza tuturor limbilor din lume
Bibliografie
- Alexandru Păunescu, Evoluția istorică pe teritoriul României din paleolitic până la începutul Neoliticului, SCIVA, 31, 1980, 4, p. 519-545.
Lectură suplimentară
- Arheologia preistoricǎ a lumii: Paleolitic-Mezolitic, Vasile Chirică, Dumitru Boghian, Institutul de Arheologie din Iași, Editura Helios, 2003.
Vezi și
Legături externe
- en Human fossils set European record, 22 septembrie 2003, Jonathan Amos, BBC.
- Ion din Anina, primul om din Europa, 12 iulie 2005, Carmen Pleșa, Cătălin Pruteanu, Jurnalul Național.
- Comorile din peșteri, 11 iulie 2005, Anca Alexe, Oana Vătășelu, Jurnalul Național.
- Big Bangul cultural, 8 martie 2012, Dorin Marian, Revista Magazin.
- Big Bangul cultural (2), 15 martie 2012, Dorin Marian, Revista Magazin.
